634 matches
-
dat patriarhului Chiril din Alexandria ocazia de a interveni împotriva lui atât la curtea imperială, cât și pe lângă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea în acest volum pp. ???-???), polemica l-a determinat pe Nestorios să-i ceară lui Teodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost, în realitate, două concilii controlate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pensiero, Milano 1974. CAPITOLUL AL XVII-LEA DEZBATERI TEOLOGICE PRECALCEDONIENE ȘI POSTCALCEDONIENE ÎN ORIENT I. REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu disputele pentru întâietate și putere dintre marile patriarhate din Orient (Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol); pe de altă parte, legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începând cu Constantin, împărații l-au exercitat în mod constant, sau au încercat să-l exercite, asupra Bisericii. Așadar, e limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Cyr și Iba din Edessa ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria, fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. Însă tocmai acesta l-a trădat pe Dioscor pentru că și-a dat seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și sora mai mare a lui Teodosius, Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recâștigase controlul asupra regatului și reușise să-l condamne
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost nevoit să-l condamne pe Nestorios) și pe Iba, menținând condamnarea lui Nestorios. Au fost aprobate treizeci de canoane dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întârziat ratificarea hotărârilor conciliului de către papă, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost acceptat însă de Petru Mongo care a trebuit, ca atare, să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu au mai recunoscut autoritatea sa, dând astfel naștere așa-numitei grupări a Acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat) care urma să aibă cel mai prestigios purtăror de cuvânt în Sever de Antiohia. În timpul domniei lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată că există două naturi distincte în Cristos după uniunea ipostatică. În perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergius, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, pentru că judeca drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sunt separate” inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la monofizism; Sergius crede că, așa cum se spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începând cu exilul); mai târziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), în mai multe cărți și acesta, cuprinzând circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținând un număr de 123 de scrisori, a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începând cu exilul); mai târziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), în mai multe cărți și acesta, cuprinzând circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținând un număr de 123 de scrisori, a fost tradusă în siriană în 669 de către presbiterul Atanasie din Nisibi și s-a păstrat până azi. Pe baza altor manuscrise siriene de proveniență monofizită s-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan combătute de Basilius erau afirmația potrivit căreia Logosul a pătimit cu trupul și formula teopaschită „unul din Sfânta Treime a suferit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. Între 512 și 518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente citate în Contra gramaticului nelegiuit a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În 537 sau 538 un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. În 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alexandria Pavel din Tabena și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Saba de lângă Ierusalim, unde fusese găzduit după sosirea sa la Gaza. A murit după 18 ani de patriarhat, deci în 545 (potrivit altora, care plasează numirea sa în 526, în 544). Din nefericire, toate operele sale s-au pierdut cu excepția câtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie care cunoștea o culegere
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Justinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocând reacții violente în Occident și mai cu seamă o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia care nu se va remedia decât în 689. Mai există o altă scriere a lui Justinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă prin care este desființată o operă pierdută al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fuseseră apoi martori direcți ai vieții lui Sava, iar Chiril avea și amintiri din copilărie despre el. În mănăstiri, existau probabil arhive pe care Chiril ar fi putut să le folosească așa cum a făcut în mod cert cu cele ale patriarhatului din Ierusalim pentru a relata evenimentele publice din viața Sfântului Sava. În Viața Sfântului Sava (105), Chiril anunță și o biografie a lui Ioan Isihastul; la începutul acesteia, Chiril, precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sa sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit nou episcop de Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și 518, așa cum rezultă din text (cap. 24). Plêrôphoria e un termen important din vocabularul patristic, prețuit în special de Capadocieni și de tradiția monastică și hagiografică, și desemnează siguranța plină de încredere
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau dintre personalități puternice și slabe. În al doilea rînd, relațiile ideologice sînt prezente, alături de cele psihologice, în multe, dacă nu chiar în toate fabulele. Fie că este vorba de opoziția dintre feudalism și liberalism, dintre liberalism și socialism, dintre patriarhat și feminism, dintre colonialism și emancipare, fie că e vorba de opoziții chiar mai strict delimitate, actorii trebuie să se confrunte întotdeauna cu opozițiile ideologice ale lumii în care se mișcă. Opoziția dintre individ și colectiv sau dintre individ și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Slavici spre așa ceva pare să se-ndrepte. [...] Prin legea mamei se reface ordinea, se restaurează echilibru, în vreme ce legea tatălui provoacă eșec și violență, nebunie și moarte"143. Afirmația este justificată, dar dezvoltările ulterioare izbânda principiului feminin asupra celui masculin; "agonia patriarhatului" și "revoluția matriarhatului" nu sunt îndreptățite. Și Persida va face, până la un punct, în raport cu soțul ei, aceleași greșeli ca și tatăl acestuia. La o replică similară a bărbatului ce se simte amenințat de o nouă cădere: Pe mine Dumnezeu nu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
domeniului -: prima ar avea în vedere faptul că subiectul/statutul feminismului românesc nu mai admite verdictul nedrept pronunțat, de eticheta aplicată unor teme/subiecte voit ignorate, putin cercetate în/de istoriografia autohtonă [vezi, spre exemplu, selectiv, Maria, Bucur, Mihaela Miroiu, Patriarhat și emancipare în itoria gândirii politice românești, 2002; Ghizela Cosma, Prezente feminine în România. Studii despre femei în România, 2002; Otilia Dragomir, Mihaela, Miroiu, Lexicon feminist, 2002; Mihaela Frunză, Ideologie și feminism, 2004; Gh. Iacob, Luminia Iacob, Modernizare- europenism. România
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
la lumina soarelui, vei crește ascuns contemplând spectacolul epic al virtuților strămoșești, te vei lăsa în jos pe rădăcina ființei tale până la nenumăratele ei guri istorice, vei rătăci în vânturile de demult și pe câmpurile care înverzeau și păleau sub patriarhat, într-o natură sălbatică și ocrotitoare, te vei uimi în sfârșit de puterea unui scriitor care de tânăr a fost mare scriitor, încercând regretul pentru geniul lui că i-a fost dat să se exprime într-o limbă fără circulație
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
diferențe considerate generatoare de inferioritate pentru femei și, în același timp, au consolidat inegalitățile de gen și au încălcat grav drepturile și libertățile individuale. În 1989, la ieșirea cronologică din comunism, erau prezente trei realități care normau relațiile de gen: patriarhatul tradițional; egalitarismul de gen și patriarhatul de stat. Aceasta este "moștenirea" cu care am intrat, ca femei și bărbați, în postcomunism 19". Cuvintele puterii. Literatura, intelectuali și ideologie în România comunistă Un volum complex prin profunzimea și diversitatea abordărilor este
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
femei și, în același timp, au consolidat inegalitățile de gen și au încălcat grav drepturile și libertățile individuale. În 1989, la ieșirea cronologică din comunism, erau prezente trei realități care normau relațiile de gen: patriarhatul tradițional; egalitarismul de gen și patriarhatul de stat. Aceasta este "moștenirea" cu care am intrat, ca femei și bărbați, în postcomunism 19". Cuvintele puterii. Literatura, intelectuali și ideologie în România comunistă Un volum complex prin profunzimea și diversitatea abordărilor este Cuvintele puterii. Literatura, intelectuali și ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Nicoleta TURLIUC) / 121 Fata de duminică (Cristina NEAMȚU) / 151 Despre "celelalte" inegalitați de gen ale lumii patriarhale (Andrei ȚĂRANU) / 173 Cum am devenit ceea ce sunt. O analiză ideologică a biografiei (Daniel ȘANDRU) / 183 Reflecții în oglindă (Dana BĂDULESCU) / 205 De la patriarhat tradițional la feminism - despre trăirea diferențelor de gen și construcția identității (Diana NEAGA) / 225 Epoca de aur (Valentin Quintus NICOLESCU) / 249 O fetiță în palton verde... în căutarea dreptății (Cristina RĂDOI) / 265 Aspecte ale construcției identității în formare din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
tânăr, a fi bătrân, a fi marginal sau a fi central sau a exploda toate aceste binoame sunt proiecții. Cea mai concretă clădire din cel mai concret material este mai întâi o proiecție. La fel și a deveni femeie. De la patriarhat tradițional la feminism - despre trăirea diferențelor de gen și construcția identității Diana NEAGA Înainte de a-mi începe povestea, simt nevoia de a vă face o mărturisire legată de felul în care am primit invitația de a scrie pentru acest proiect
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
feministă îndrăgostită de teren, de metodele calitative, de abordările reflexive și constructiviste, de întruparea experiențelor decât un proiect cum este cel de față? Așadar, în sfârșit povestea mea pe care o rezum astfel: de la țară (rural) la catedra universitară, de la patriarhat tradițional la feminism - despre trăirea diferențelor de gen și construcția identității. * * * M-am așezat să scriu. Acum îmi dau seama că reevaluarea propriei istorii de viață din perspectivă sensibilă la gen și, mai mult decât atât, printr-o grilă feministă
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cunoscut feminismul prin empatia mamei mele, capacitatea ei de a lupta în continuare indiferent dacă viața i-a rezervat momente grele, capacitatea ei de a fi transparentă în condițiile în care a crescut și s-a dezvoltat în perioada comunistă, patriarhatul fiind cu atât mai subliniat de acest regim. Mama mea, chiar dacă a fost bătută până aproape a fost lăsată fără suflare,nu a încetat să creadă în oameni, le-a oferit sprijinul până în acea măsură în care a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
doamnă profesoară" în învățământul preuniversitar și, invariabil, "doamnă profesor" în sistemul universitar. În cultura de tip macho, construită predominant pe relații de putere și nu pe relații parteneriale, chiar unii bărbați/băieți se pot simți dominați de femei/fete. Atât patriarhatul, cât și matriarhatul (în sens de dominație/ asuprire a unui gen asupra celuilalt) sunt produse ale acestei culturi, ceea ce creează adesea confuzie, motiv pentru care unii bărbați simt nevoia de a revendica, pe bună dreptate, "egalitatea de gen pentru bărbați
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]