273 matches
-
atât Salvian, cât și Hilarius. Erau deci formați în școli antice. În plus, Hilarius era poet, iar acest har era folosit în predici (ibidem, p. 523). 18. Se poate deduce acest lucru direct din hagiografii. De exemplu, din Vita Honorati (Patrologia Latina, ed. Migne, 1844-1855, L, 1259) și Vita Hilarii (ibidem, 1226-1228); vezi și „Vita Caesarii” (în S. Caesarii opera omnia, vol. II, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 299; cf. Riché, op. cit., p. 340). Este semnificativă însă mărturia lui Eucher
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rândul militarilor, precum Agnellus din Ravenna, conform relatărilor lui Grigore cel Mare (Dialoguri). 27. Conciliul din Sardica a impus o probatio pentru recrutarea episcopilor: De laicis non faciendis episcopis („Despre episcopii care nu trebuie să fie făcuți din laici”) (vezi Patrologia Latina, ed. Migne, Paris, 1844-1855, LVI, 407). Conciliul din Agde a întărit interdicția: Ut nullus ex laicis clericus ordinetur nisi ante aliquos annos vel unius spatio fuerit praemissa conversio („Nici un cleric să nu fie hirotonisit dintre laici decât dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mulți clerici”) (Caesarii opera, ed. cit.). 29. Într-o scrisoare către Genesius, la sfârșitul secolului al IV-lea, Siricius se lamenta în legătură cu prostia cutremurătoare a preoților: De presbytero qui ignorat orationem dominicam („Despre preotul care nu cunoaște rugăciunea de duminică”) (Patrologia Latina, ed. cit., XIII, 1130). Conciliul de la Roma din 465 consemna: Inscii litterarum ad sacros ordines aspirans non audeat („Analfabeții să nu îndrăznească să aspire la ordinele sfinte”). Capitolul VIIItc "Capitolul VIII" Schola palatina și cele septem artes liberalestc "Schola
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
așa cum a spus Însuși Mântuitorul (Mt., 5, 8). Liviu PETCU - Diacon, Asistent cercetător științific, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, doctorand în Teologie Ortodoxă, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei șaguna”, disciplina „Patrologie și literatură patristică”.
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Dar e greu de crezut ca revelarea unui spic proaspăt să fi constituit unul din marile secrete ale supremei epopteia, afară doar dacă se acceptă interpretarea lui Walter Otto, care vorbește despre un "miracol" specific Engomion pentru Sfinții Martiri, în Patrologia graeca, voi. 40, col. 321-324. Misterele din Eleusis Misterelor din Eleusis: "Spicul de grâu care crește și se coace cu o repeziciune supranaturală face parte din Misterele lui Demeter, la fel cum vița de vie crescând în câteva ore face
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și al mântuirii veșnice“ (Borgonovo). În vremurile de credință cei bogați își linișteau poate conștiința cu testamente destul de pline de caritate; dar acum?... Cum s-a putut să-și facă loc atâta bogăție când, nu numai Evanghelia, dar chiar și Patrologia, au vorbit atât de clar cu privire de necesitatea pomenii? Următorul fragment, al Sf. papă Leon cel Mare (+461), învățător al Bisericii, e valabil pentru toți: „Ce este mai potrivit credinței și evlaviei decât să-i ajuți pe cei săraci
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de eleniști, bibliști și patrologi români, care pregătesc traducerea LXX În cadrul Colegiului Noua Europă din București. Se lucrează după ediția Rahlfs, În colaborare cu savanții francezi și nu numai; aceștia din urmă semnează o parte din introduceri și din note. Colectivul românesc este alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Îi era foarte greu să-și procure cărțile de care avea nevoie pentru cercetările sale și, În pofida câtorva ieșiri În Occident, Începând cu anii 1960, el a rămas până la sfârșitul zilelor sale mai mult sau mai puțin rupt de lumea patrologilor profesioniști. Viziunea sa patristică a avut, evident, de suferit, cum am văzut atunci când am prezentat lucrările sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura Însă În timp, În afara celor trei cărți personale și, desigur, În afara monumentalei Filocalii, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care nu poate ține seama de criteriile enunțate de Luther acum patru sute de ani ? CB: Fraza lui Luther ar trebui recitită mereu de ateii care se pretind, cel puțin În Occident, urmași ai lui Luther și care practică biblistica ori patrologia cum ar practica schiul nautic ori saltul cu parașuta. Convingerea mea adâncă este că nu se poate intra În adâncimea textului biblic fără calitățile Înșirate de Luther. Dar ce ne facem cu tabăra „adversă”, a pioșilor semidocți, a aflătorilor În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Judas. Images of the Lost Disciple, Louisville, Londra, 2001, pp. 37-58 (unele afirmații sunt discutabile, și mai ales confuzia sistematică și tendențioasă Între antiudaism teologic și antisemitism ideologic); H. Maccoby, Judas Iscariot and the Myth of Jewish Evil, New York, 1992. Patrologia graeca 50, pp. 273 sq. Despre intepretarea nuanțată și inteligentă a lui Origen În „cazul Iuda”, cf. Samuel Laeuchli, „Origen’s Interpretation of Judas Iscariot”, În Church History nr. 22, 1953, pp. 253-268. Origen, Math. Comm. XVI. Matth. Comm. Ser
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
poziție favorabilă lui Palamas, În lumea catolică, cf. André de Halleux, „Palamisme et scholastique”, În Revue théologique de Louvain nr. 4, 1973, pp. 409-442. De altfel, De Halleux e cunoscut ca unul dintre promotorii ecumenismului pe bza tradiției patristice (cf. Patrologie et oecuménisme, Louvain, 1990). Op. cit., p. 225. Teologia dogmatică ortodoxă, București, 1996 (ediția a doua), p. 7. Liturgica generală, București, 1985. Principiile și ființa cultului creștin-ortodox. Curs de liturgică generală sau Introducere În studiul liturgicii, București, 1940 (curs litografiat). The
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sau 395. După aceea nu se mai amintește numele lui. Probabil a murit chiar în 394. Biserica a rânduit ca dată de pomenire a lui, ziua de 10 ianuarie. Schița aceasta biografică am alcătuit-o consultând următoarele scrieri: Ioan Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Preot Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creștine, Editura Moldova, Iași, 1996; Preot Prof. D. Stăniloae, Introducere, „Părinți și Scriitori bisericești” (PSB), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982; Constantin Voicu și
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
2000; Preot Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creștine, Editura Moldova, Iași, 1996; Preot Prof. D. Stăniloae, Introducere, „Părinți și Scriitori bisericești” (PSB), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982; Constantin Voicu și Preot Nicu Dumitrașcu, Patrologie. Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Părinții greci ai Bisericii, Traducere din germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Humanitas, București, 2005. footnote> este recunoscut drept cel mai onorat dintre Părinții niceeni, pe drept cuvânt numit „Părintele Părinților” sau „Luceafărul Nyssei”. Face
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul îl numește , iar Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea îl menționa pe Sfântul Grigorie de Nyssa ca fiind „numit de toată lumea Părinte al Părinților”. Cu toate acestea, renumitul patrolog romano-catolic englez, Anthony Meredith, profesor de patrologie la Colegiul Heythrop din Londra, este de părere că este indubitabil faptul că Sfântul Grigorie de Nyssa nu a ocupat niciodată în mințile contemporanilor săi din Imperiul Roman târziu, ori chiar ale tuturor teologilor Răsăritului și Apusului, aceeași poziție care
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
susținerea credinței creștine și a trăirii corecte a acesteia și pentru că „a sprijinit învățătura sa pe datele Sfintei Scripturi, care nu contrazic rațiunea, ci se armonizează cu ea”. Așa cum sublinia și părintele profesor Ioan G. Coman în manualul său de Patrologie<footnote Am făcut referință la acest manual atunci când am înșirat lista lucrărilor folosite pentru alcătuirea biografiei Sfântului Grigorie de Nyssa. footnote>, Sfântul Grigorie are meritul de a fi sistematizat elementele teologiei de până la el și de a fi dat formule
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
abjurării de la adevărata învățătură privitoare la persoana Mântuitorului Hristos, în care subzistă două naturi, divină și umană, cărora le corespunde două voințe și două lucrări sau energii. Viața sa a rămas o pildă de statornicie în dreapta credință; Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Constantin Voicu și Nicu Dumitrașcu, Patrologie Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Lars Thunberg, Omul și cosmosul, traducere de Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999. footnote> a avut
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
care subzistă două naturi, divină și umană, cărora le corespunde două voințe și două lucrări sau energii. Viața sa a rămas o pildă de statornicie în dreapta credință; Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000; Constantin Voicu și Nicu Dumitrașcu, Patrologie Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Lars Thunberg, Omul și cosmosul, traducere de Remus Rus, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1999. footnote> a avut mai mult decât un interes efemer în această noțiune a
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul apostolic al primelor secole, Editura Deisis, Sibiu, 2008. Boethius, De Consolatione Philosophiae/Mângâierile filosofiei, ed. bilingvă, trad. de prof. David Popescu, Fundația Gândirea, București, 2003. Eusebii Pamphili, De vita beatissimi imperatoris Constantini, în Migne, Patrologia Graeca, vol. 20, col. 46. Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, studiu introductiv de prof. dr. Emilian Popescu, traducere și note de Radu Alexandrescu, în Părinți și scriitori bisericești, vol. XIV, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
note de Radu Alexandres, în Părinți și scriitori bisericești, vol. XIV, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, p. 76. Vezi și Eusebii Pamhili, DE vita beatissimi imperatoris Constantini, liber primus, cap. XXVIII, în Migne, Patrologia Graeca, vol. 20, col. 46. 59 Ibidem, p. 77. 60 Gheorghe Văduțescu, Filosofia primelor secole creștine, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 87. 61 Cf. H.I. Marrou, Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, traducere de Drăgan Stoianovici și Lucia Wald, Ed.
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pr. Prof. Gh. Busuioc, Din învățăturile Sf. Ioan Gură de Aur în legătură cu familia creștină, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, 1970, vol. 46, p. 37-43. 180. Vezi David C. Ford, op. cit., p. 186-187. Trimite la Omilia XIX la II Corinteni (în Patrologia graeca, 61.534, 6; Părinți niceeni și post-niceeni, XII, p. 370. 181. Despre feciorie, în Patrologia graeca, col. 561. Vezi și pr. Marin Braniște, op. cit., p. 144. 182. S. B. Dașkov, Dicționar de împărați bizantini, [vers. rom.], p. 180. 183
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moldovei și Sucevei”, 1970, vol. 46, p. 37-43. 180. Vezi David C. Ford, op. cit., p. 186-187. Trimite la Omilia XIX la II Corinteni (în Patrologia graeca, 61.534, 6; Părinți niceeni și post-niceeni, XII, p. 370. 181. Despre feciorie, în Patrologia graeca, col. 561. Vezi și pr. Marin Braniște, op. cit., p. 144. 182. S. B. Dașkov, Dicționar de împărați bizantini, [vers. rom.], p. 180. 183. După S. B. Dașkov, op. cit., p. 182. 184. Dumitru Tudor, Donne celebri del mondo antico, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
blasfemia în Vulgate. 90 Grigore cel Mare, Dialogi, IV, 19, ed. A. De Vogüe, 3 vol., Sources chrétiennes 251, 260, 265 (Paris, 1978-1980), III, 72-74. 91 Petrus Comestor, Sermo în festo S. Magdalenae, printre lucrările lui Hildebert de Lavardin, în Patrologia Latină, CLXXI, col. 675B, si Toma din Aquino, Summa theologiae, 2.2, într. 13, art. 2 și 3 (ed. Marietti, 6 vol. [Torino, 1938], III, 79). 92 Iustinian, Novella, LXXVII, 1.1, în Corpus iuris civilis, III: Novellae, ed. R.
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
se întâmplă ca printre cei numiți părinți să fie 2 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Cu privire la Sfinții Părinți, în Telegraful Român, anul 140, Sibiu, 1 și 15 decembrie, nr. 45-48, 1992, p. 4. 3 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984, p. 34. 4 Eusebiu, Istoria bisericească, Cartea a V -a, 4, 2, Traducere, studiu, note și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, în Col. Părinți și
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
al V-lea, acest cuvânt îi desemna atunci pe apărătorii credinței împotriva ereticilor. Denumirea de Părinte o include pe cea de ortodoxie. Nu toți autorii creștini care au scris despre subiecte religioase sunt numiți Părinți ai Bisericii și fac obiectul Patrologiei, ci doar aceia care au respectat regula stabilită de Sfântului Apostol Pavel, depositum custodi (I Tim., VI, 6), vor putea să fie invocați ca o autoritate sigură de către creștinii din alte epoci. Ereticii nu merită acest titlu de onoare; nu
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfântului Apostol Pavel, depositum custodi (I Tim., VI, 6), vor putea să fie invocați ca o autoritate sigură de către creștinii din alte epoci. Ereticii nu merită acest titlu de onoare; nu sunt amintiți în operele patristice și în manualele de patrologie decât în măsura în care trebuie să-i cunoaștem pentru a înțelege respingerea lor de către autorii rămași statornici în credință. Aceștia din urmă, care sunt aprobați de Biserică, merită, prin scrierile și operele lor, să fie pentru toți creștinii ghizi, profesori, Părinți 7
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]