1,851 matches
-
dreptul de a se deplasa și după ora stingerii. Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când vasul atinse parapetul cheiului, comandantul turc dădu mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doi călători aproape muribunzi care se rătăciră în deșert apărură dintr-odată în tabăra noastră. Cum era firesc, le-a oferit găzduire și i-a îngrijit cât a putut mai bine, dar după câteva zile și-a făcut apariția o patrulă a armatei, pe unul din ei l-au omorât chiar acolo, în jaima noastră, iar pe celălalt l-au luat cu ei. — De ce? — Cel pe care l-au luat era Abdul-el-Kebir, singurul președinte din istoria țării noastre ales în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul la arhipelaguri neexplorate, insulele andive, spui, zîmbești și vezi indigenele cu ghirlande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum la ușa sălii se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele patrulei, e mama. Vrea să treacă, vrea să se apropie de mine, dar nu i se dă voie. „Copilul meu, fiul meu, Vadea al meu! spune ea, ținându-se de baioneta care o oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum la ușa sălii se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele patrulei, e mama. Vrea să treacă, vrea să se apropie de mine, dar nu i se dă voie. „Copilul meu, fiul meu, Vadea al meu! spune ea, ținându-se de baioneta care o oprește și zâmbindu-mi. În acest zâmbet e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vehicule motorizate, da, domnule președinte, Și oameni mergând pe jos, Nici măcar unul de probă, Bineînțeles că v-ați gândit că fugarii ar putea să nu vină pe șosea, Da, domnule președinte, sub nici o formă nu vor reuși să traverseze, pe lângă patrulele convenționale care supraveghează jumătate din distanța care ne separă de cele două intrări mai apropiate, de o parte și de alta, dispunem de senzori electronici care sunt capabili să semnaleze și un șoarece dacă i-am fi reglat să detecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
retragere, de data asta nu de familii întregi, de data asta nu de caravane de automobile, ci de persoane izolate sau de grupuri reduse, și nu pe șosele, ci pe câmpuri, domnul ministru al apărării îmi va spune că are patrule pe teren, că are senzori electronici instalați de-a lungul frontierei, iar eu nu-mi permit să mă îndoiesc de eficiența relativă a acestor mijloace, totuși, părerea mea este că nu se va reuși o închidere care se vrea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să scape pe acoperiș. Reacționând cu o clipă de Întârziere la acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie văzut de vreo patrulă. Schelăria, alcătuită din stâlpi legați cu funii de cânepă, se legănă amarnic sub greutatea umbrei ce se cățăra cu repeziciune spre partea dinspre absidă. Ultimele scânduri ale etajului de sus se terminau În golul uneia din ferestrele naosului, care dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
săi. La Palatul căpitanului poporului era un neobișnuit du-te-vino de oameni Înarmați. Dante Îl recunoscu pe șeful uneia dintre cele trei corporații ale poporului de la San Piero și Îl opri pe treptele edificiului. - Ce se petrece, meștere Menico? - Una din patrulele de supraveghere de la ziduri a semnalat grupuri de oameni În marș spre oraș, pe drumul spre Prato. Ne cer să fim gata pentru orice eventualitate. - Ce fel de oameni? - Păi, ar putea fi pelerini În drum spre Roma, saltimbanci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el trebuia să Îngăduie ca, În orașul lui, o fată să fie expusă unei violențe fără ca nimeni să nu exercite În apărarea ei regulile curteniei? Închise brusc tăblițele cerate și sări În picioare. Străzile orașului erau pustii. Cunoștea bine traseul patrulei de noapte, trasat cu singurul scop de a proteja marile familii. Nu Întâmpină nici o dificultate În a le evita pasul cadențat, atunci când Îl auzea de departe. Ajuns În apropierea abației, scrută pentru ultima oară strada din fața lui, spre a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pat. Treceau grăbiți indivizi palizi, care-și țineau cu degetele gulerele de la haine; un roi mare de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Trafic? Muzică? Ceva de genul ăsta? — Nimic. Apoi ce-ai făcut? După apel? — I-am telefonat operatorului de la Oficiul Telefonic Central de pe Französische Strasse. A localizat numărul la o cabină telefonică de lângă Bahnhof West Kreuz. Am trimis o mașină de patrulă acolo să o sigileze până când o echipă de la 5D putea să ajungă acolo și să verifice dacă sunt amprente. — Bun băiat. Și apoi l-ai sunat pe Deubel? — Da, domnule. Am înclinat din cap și am început și eu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bănuitor, unde merg, de ce la o oră așa de târzie, etc. etc. Mi-am dat seama că era un taxist de ocazie și care ar fi dat orice din lume să scape fără necazuri, să nu fie prins de vreo patrulă nocturnă de la circulație, ca dimineața să ajungă și el acasă cu niște bani plătiți mai mult cu emoțiile acestor curse clandestine. Ce caut eu noaptea în Parcul Herăstrău, intrarea de la Arcul de Triumf, să salvez pe cineva în agonie, cine
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
mine nu era problema, insă îmi era acel omuleț care nu putea... nici să alerge dar țintea al naibi de bine, tot timpul având fb. fără nicio îndoială(!), nu facebook.. în 92-93 ar fi fost culmea! De aceea, la concursul "patrulă (chiar spuneam de curand cuiva de astă, nici nu știu de ce imi amintisem... însă, uite câteodată unele evenimente pregătesc ceva.. îți amintești și când vorbeam noi de destin?) tu alergai ca să fi primul, ca și vroiai să fi primul la
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
alergai ca să fi primul, ca și vroiai să fi primul la toate (chiar și la curățat cartofi J ), dar acel omuleț își dădea duhul.. uitai că de fapt conta coeziunea grupului și faptul de a ajunge toți 10 membrii ai "patrulei" în același timp (mi se pare că nu mai mult de 10m distanță între primul și ultimul, nu?) la destinația celor zece kilometri parcurși prin alergare, de după: 500m alergare cu mască pe figură - pfuu abia vedeam drumul că se abureau
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
Editura Litera Internațional, 2011, 336 pag., 10 lei; 108. Roberts, N., Fericiți pentru totdeauna, București, Editura Litera Internațional, 2011, 352 pag., 10 lei; 109. Roberts, N., Parfumul iubirii, București, Editura Litera Internațional, 2011, 336 pag., 10 lei; 110. Sbanțu, C., Patrula spațială, Iași, Editura Junimea, 1989, 312 pag., 5 lei; 111. Schaching, Otto von, Chipul mamei, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2008, 100 pag., 8 lei; 112. Schaff, A., Istorie și adevăr, București, Editura Politică, 1982, 372 pag., 7 lei; 113. Schmemann
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
bănuitor, unde merg, de ce la o oră așa de târzie, etc. etc. Mi-am dat seama că era un taxist de ocazie și care ar fi dat orice din lume să scape fără necazuri, să nu fie prins de vreo patrulă nocturnă de la circulație, ca dimineața să ajungă și el acasă cu niște bani plătiți mai mult cu emoțiile acestor curse clandestine. Ce caut eu noaptea în Parcul Herăstrău, intrarea de la Arcul de Triumf, să salvez pe cineva în agonie, cine
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
găsit pe Beldie în gară. Era spre dimineață și moș Lică a trecut prin sala de așteptare a gării să vadă ce mai e pe acolo, căci el era paznic la un depozit de lângă gară. S-a nimerit că o patrulă de milițieni controlau pe cei care dormeau în sala de așteptare. Ajunseseră la un băiețel firav care se freca la ochi și nu știa ce este cu el! Niște clienți mai vechi ai improvizatului dormitor nocturn, încercau să le spună
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
uitat deja, mai spuse negustorul. *** Se lăsase deja seara când Baraba se furișă spre o uliță care dădea spre esplanada templului, la o anume intrare a unei case. Umblase ziua prin Ierusalim aruncând priviri pe furiș în urma sa, de frica patrulelor romane, deoarece știa că nici pe departe nu scăpase de furia procuratorului Ponțiu Pilat. În timp ce fusese întemnițat în Cezareea Maritima îl cunoscuse bine pe procurator, și cunoscuse mai ales metodele sale de investigare. Oamenii lui îl torturaseră cumplit pentru a
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
agoniseala atâtor ani. Înțelegea însă că libertatea sa era doar provizorie, însă înțelegea și faptul că, în sfânta cetate singura sa scăpare era doar arhiereul Caiafa. De ieșit în afara zidurilor nici nu putea fi vorba. Semnul înfierat pe braț și patrulele romane l-ar fi adus înapoi în Ierusalim chiar dacă ar fi reușit să treacă dincolo de ele. De aceea Baraba, după ce mâncă ceva la o mică prăvălie, cu bănuții pe care îi primise după ce fusese eliberat, își petrecuse toată ziua întins
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]