513 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > SFÂNTA CRUCE Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sfânta și cinstită cruce Semn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruce Și toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea, Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde-n sfeșnic. Sfânt
SFÂNTA CRUCE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377462_a_378791]
-
forță desfășurată pe străzi. De pe anumite stradele fuseseră pur și simplu izgoniți cu pietre și insulte până și de către copii. Romanii erau însă chemați de îndată pentru restabilirea ordinii și efectuarea cercetărilor. Înaintând în formații strânse cu scuturile dreptunghiulare drept pavăză, aceștia reușiră să disperseze cetele de atacatori. Totuși centurionii primiseră ordin să nu forțeze lucrurile căci teama unei revolte plutea încă în aer. Spre seară însă acalmia se așternu peste oraș și un nou zvon se răspândi cu repeziciune pe
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
largul încercat și îngerul toamnei privește cu mine, cum au plecat. NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN... Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
atragă pe Ionuț de partea sa, dar acesta era reticent, reușise să bage spaima în sufletul bietului copil. Nicolae nu se așteptase la reacția dură a Laurei, se obișnuise ca ea să-i înghită toate mojiciile. Tăcerea Laurei era o pavăză de apărare împotriva durității cu care se manifesta tot mai des Nicolae, se închisese în carapacea sa și își descărca toate emoțiile, prietenului său, jurnalul de suflet. Pentru Laura,orele cu copiii erau o adevărată plăcere, diminuându-i starea se
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
Aron. Azi memoria lui Marton Aron poate fi cinstită și ca o recunoaștere a importanței acestui episcop în salvarea evreilor din gheara antisemitismului horthyst, dar și a faptului că cetățenia română din timpul războiului mondial a fost pentru el o pavăză sigură în fața abuzurilor autorităților și poliției ungare radicalizate odată cu venirea la putere a Crucilor cu săgeți de la Budapesta. Poate odată se va scrie această epopee a salvării prin România, de către curajoși și inimoși români sprijiniți de autoritățile de stat de la
CE L-A SALVAT PE EPISCOPUL MARTON ARON DE PRIGOANA HORTYSTĂ, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379044_a_380373]
-
-n Rai Dumnezeiesc. Aleasă-ntre femei, de îngeri mai presus, ajută pe cei ce-n credință viețuiesc. Sortită să mă nasc la sărbătoare, Când Maica Mântuitorului s-a născut, Numele Maria purtând cu onoare, Pe calea vieții mi-a fost pavăză și scut. Pe roi de gânduri scriu mesaj înălțător La Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Că în truda vieții mi-a fost de ajutor, Cănd suflet lăcrimand la Domnul se ruga. Când rugam Preafânta, pașii să-mi îndrume, Forță și tărie
LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381908_a_383237]
-
ne ajuți pe cei ce cu credință cântăm către tine unele ca acestea: Bucură-te, fiu al Silivriei; Bucură-te, slava Bisericii; Bucură-te, mândria Eghinei; Bucură-te, păzitorul Eladei; Bucură-te, chip și model de cucernic ierarh; Bucură-te, pavăză și scăpare pentru orice monah; Bucură-te, luceafărul cel nou al Bisericii; Bucură-te, darul prin care se întăresc cei cucernici; Bucură-te, cel prin care patimile se curățesc; Bucură-te, că oamenii prin tine pe Dumnezeu Îl slăvesc; Bucură
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... Referință Bibliografică: CÂND SUFLETE DE CEARĂ... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.Rescrie răsăritul letargice memorii,Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile sorții rămânem cascadorii....... II. AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
avut în vedere un precept istoric: dacă istoria se uită, riscă să se repete. “Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete”, spunea filosoful George Santayana. Glasul suferinței trebuie să nu-și piardă ecoul, trebuie să devină o adevărată pavăză împotriva răului pe care noi oamenii îl facem contra semenilor noștri. Autorul doreștre doar să se știe adevărul în numele căruia a scris această carte, indiferent de partea cui se află adevarul, sau că ar putea să supere pe cineva. Nu judecă
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
numele de Gheorghe în cel de Gavriil. Tânărul monah a studiat la Seminarele Teologice de la Neamț, Curtea de Argeș și București, apoi Facultatea de Teologie din capitală, devenind unul dintre ucenicii marelui Părinte Mărturisitor Nicodim Măndiță. Îndemnul tatălui său i-a fost pavăză în viață: „Omul cel muncitor, cel ce spune totdeauna adevărul și cel ce este cinstit în toate, răzbește frumos în viață și este prețuit și iubit de toți”, la care s-a adăugat pilduitor și rugămintea mamei: „ să respectăm și
MARI ROMÂNI – MĂRTURISITORI AI DRAGOSTEI DE DUMNEZEU ŞI DE NEAM SUB FLAMURA SFINŢILOR ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380966_a_382295]
-
săpat, Cuvântul pe care Tu, în suflet mi L-ai încrustat! NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN Noi ne-am rănit pe trepte de venin, Cuvintele preschimbându-le-n pelin, Și-am rupt iubirea ce ne era o pavăză, Un stâlp s-a frânt acum în zbor de fum, Iar lacrimile fără gând atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TĂCEREA ÎNNOBILEAZĂ CUVÂNTUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Răsplata trudei mele-i demnitatea Pe care-o port, ca pavăză și armă, În bătălii cu cei ce vor s-adoarmă Credința-n adevăr, cu răutatea. Cuvântul a născut din glie, pâine. Cuvântul spune simplu cine ești, Cu el bunicii rostuiesc povești, Și este arca lumii către mâine. E folosit, adesea
TĂCEREA ÎNNOBILEAZĂ CUVÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373322_a_374651]
-
să-ți cuprind umerii cu brațele am plâns tată recunosc am plâns nevăzându-te necuprinzându-mi chipul cu palmele tale de urs blând dăruindu-mi sărutul da, sărutul în cruce acel sărut numai al tău pe care mi-l lăsai pavăză zilelor și nopților apoi iar ne vedeam și iar mi-l dăruiai pentru că tu tată niciodată nu uitai să îmi fii atât de mult tată încât tot ceea ce a venit după plecarea ta a fost un infinit pustiu în el
SĂRUTUL TĂU TATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371391_a_372720]
-
țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin faldurile sorții rămânem cascadorii...” ( Când suflete de ceară...). Firul epic, întins pe întreaga plămadă lirică, este necesar construcției și, până la urmă, finalității la care se ajunge din conjunctural. O
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean ce-și apără sorgintea, O troiță stă pavăză-n răscruce, Atât a mai rămas ca moștenire, Atât mai amintește de o cruce. Sărman popor, ți-ai lepădat credința, Ai îngropat fărâma de speranță Ce-o mai aveau în suflete bătrânii, Atunci când mai erau încă în viață. Trecut-au
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
Chemând toți cerbii-n menuet Să se adape-ncetișor. La umbră unui clopt vechi Stă poartă nalta, că din lut, Șoptind iubirii în urechi De colbul mut, de colbul mut... Cu mâini croite-n filigran, Ce stau împreunate-n rugi - , O pavăza iubirii-n van, Țin moartea vie, ca pe drugi. „Deschide-mi ochii mei cei orbi, Să ardă noaptea, ca făclii, Din buze strânse să-mi absorbi Sărutul intru veșnicii!” O ușă larg i s-a deschis Spre un consiliu deranjat
UMBRA UNUI CLOPOT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375595_a_376924]
-
foame, frig și boli. Deși era doar un schelet, Manole nu era omul care să se lase învins cu una cu două. Nu se gândise la moarte nici sub gloanțele și schijele războiului, fiindcă, mai mult decât alții, îl luase pavăză pe Dumnezeu și credea cu tărie în ziua cea mare a întoarcerii acasă. Frate-său mai vârstnic îl ocăra mereu că nu se cruță. Îl vedea întruna la capătul din față al trunchiului, acolo unde primejdia strivirii se dovedise a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
nume este în Ulmeni, Maramureș) se pricepe la durerile secolului și de aceea scrie descântece, precum: Soare, soare, sfinte soare,/ Fii iar aur pe răzoare./ Fii iar bun și generos/ Și nu arde pân’ la os./ Dă-ne raze aurii/ Pavăză pentru copii./ Dă-ne holde pe ogor,/ Dă-ne pâine în cuptor! Elisabeta Iosifdescrie pictural imagini adolescentine și oglinzi de grații feminine: “Caligrafiez iubirea cu litere de miere”... „Toamna pictează dealul, aprinzând focul anotimpului”... Ne regăsim în cuvânt, ca într-
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
Î.P.S.S. IRINEU BISTRIȚEANUL! Căci, iată ce Rugăciune spre liniștirea nebuniilor și rătăcirilor lumii și spre răsărirea dragostei uitate, intru fericirea veșnică a Luminii Crucificat-Mântuitorului, cu lacrima de mărgăritar închină Preasmeritul Părinte RADU BOTIȘ: “Doamne în a dragostei rânduiala / Sub pavăza crucii agale suind, /Lacrimii noastre caută vremi de beteala / Prin asta lume, străluminând. // Doamne, chipul din sfântă icoana / Iradiază, caută vremi de-mpăcare,/Preacum chemarea cea mai de seamă/Inimii noastre dragi, fiecare. / Doamne, la umbră plăcută a liniștii Tale
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
foame, frig și boli. Deși era doar un schelet, Manole nu era omul care să se lase învins cu una cu două. Nu se gândise la moarte nici sub gloanțele și schijele războiului, fiindcă, mai mult decât alții, îl luase pavăză pe Dumnezeu și credea cu tărie în ziua cea mare a întoarcerii acasă. Frate-său mai vârstnic îl ocăra mereu că nu se cruță. Îl vedea întruna la capătul din față al trunchiului, acolo unde primejdia strivirii se dovedise a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
din noi vor fi pierderea voastră, într-un răsărit de zi! Tu, măscărici, ce palat ți-ai luat de la noi și cu aurul soarelui te-ai înconjurat, să știi că vei fi ars, iar cartea sfântă nu-ți va fi pavăză, căci perfidia și minciuna nu-i scrisă-n ea. Tu ai gura minții strâmbă și cuvinte gunoi ies din ea. Icoana cu chipul tău din biserică în neam nu va intra! Cei la fel ca tine, multe mii, vor avea
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute ca o rugăciune să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după o clipă efemeră... Doamne dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie o minusculă piatră tot mai rămânea ceva să fiu înțeleasă... Referință Bibliografică: stare. neînțeleasă / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 424, Anul II, 28 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
STARE. NEÎNŢELEASĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346860_a_348189]
-
Când o aud, cu toții sunt prinși de frenezie Și dragostea-și declamă, chiar dacă e târzie. Mă simt o buburuză ce prevestește soarta, Cu cheile astrale eu voi deschide poarta Perechilor de inimi vrăjite de inele, În cerc să nemurească, sub pavăză de stele. Referință Bibliografică: Metamorfoză / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 944, Anul III, 01 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
METAMORFOZĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348411_a_349740]