36,774 matches
-
legate de aspecte și funcționalități precise, eul se dizolvă în „marele”, omnipotentul „Vag”: „Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie./ Marele Vag e în mine, cutreierîndu-mă/ cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de grabnic încheiate/ zvîcniri, că nu ies niciodată/ din laturile umbrei mele.” (Febră). Pulverizate, înfățișările vieții se risipesc, se adîncesc în neființa trecutului devenit ficțiune metaforizantă: „Absență a timpului pe un țărm de
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
aia democrația inșilor dezinformați, inculți sau înfometați. Faptul că patruzeci și șapte la sută dintre români n-au citit în viața lor o carte nu e o constatare de sociologie. E însăși definiția mizeriei morale în care ne zbatem ca peștele pe uscat. Sistemul de educație facilitează astfel de împrejurări, astfel încât e de prevăzut că în următorii ani procentul va sălta dramatic. Metoda „grilelor” și a „testelor” — funest împrumut din țări unde ele sunt de mult înlocuite, după ce și-au dovedit
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o mînuiesc în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice om, și nici peștele pe uscat, din final, prizonier și el într-un acvariu, al singurătății, al morții. Obiectele trăiau, ca și accesoriile, decorul însuși se însuflețea, neliniștitor, așa cum își imagina teatrul Ionesco... Toate trei, căci al treilea este chiar premiera despre care vreau
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
Colinde emoționant-creștine, cum ar fi „O ce veste minunată!” (majorarea pensiilor cu 3,1 la sută); 3. Clinchet de clopoței (în semipustietatea sălilor Parlamentului) 4. Folclor minunat la Etno TV: „Merg prin sat pocnind din dește -/ Zice lumea că sunt pește;/ Da’ nu-s pește și nici crap,/ Însă sunt amorezat...” (extraordinar, ce imaginație sentimental-piscicolă spre desfătarea realizatorului Aurelian Preda!); 5. La rubrica „Diverse” avem: crime, sechestrări de persoane, furturi, escrocări, corupție, agresiuni corporale, prostituție, fraude, sinucideri, spitale (fără medicamente), birocrație
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
fi „O ce veste minunată!” (majorarea pensiilor cu 3,1 la sută); 3. Clinchet de clopoței (în semipustietatea sălilor Parlamentului) 4. Folclor minunat la Etno TV: „Merg prin sat pocnind din dește -/ Zice lumea că sunt pește;/ Da’ nu-s pește și nici crap,/ Însă sunt amorezat...” (extraordinar, ce imaginație sentimental-piscicolă spre desfătarea realizatorului Aurelian Preda!); 5. La rubrica „Diverse” avem: crime, sechestrări de persoane, furturi, escrocări, corupție, agresiuni corporale, prostituție, fraude, sinucideri, spitale (fără medicamente), birocrație, șantaje, sute de mii
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
unde Sam și Betty luau masa ori de câte ori veneau aici. Regretă, spuse el, că nu i-a mai văzut pe Sam și pe Betty de mult timp. Cu toate că era înainte de amiază, la unele mese erau așezați oameni care mâncau carne și pește și beau bere. Betty a comandat pentru ea cafea și prăjituri, iar pe mine m-a convins să iau ouă cu chifle și cafea. Chelnerul ne reproșă din priviri că am comandat un mic dejun întârziat în locul unui dejun timpuriu
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
doua (foști directori ajunși patroni ai întreprinderilor pe care le conduceau, funcționari de oarecare suprafață care-au știut să pună mâna pe contractele viabile ale fabricilor, mici sau mari rotițe din mecanismul corupției de stat, etc. etc.), dar și câțiva pești mai de soi, în frunte cu Ion Iliescu. Or, e limpede că această veritabilă rețea de interese, complicități și spaime nu e dispusă la nici un compromis. În momentul în care s-ar porni tăvălugul, ei știu c-ar exista primejdia
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și mai adîncă? dispare treptat/ urma de argint a păianjenului de pe tavan roagă-te/ îngerului închis în gutuie să nu ne lase
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
creta pe garduri cum o cheamă pe iubita vîntului de seară/ un copil deschide un tranzistor și ademenește cu melodiile sale tîmpitele de ciori/ un copil înoată voinicește printr-o piatră extrem de lungă/ un copil strivește sub călcîie branhiile unui pește păros/ un copil o cere în căsătorie pe Scufița Roșie/ un copil își pune pe rană o aripă de fluture/ un copil dorește să-i crească mustăți ca atare își lipește o rîndunică sub nas” (Un copil). Ce e acest
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
într-un laborator secret din jungla de pe malurile Amazonului. Amen! În acest secol se observă cel mai bine ce-a ieșit din imixtiunea scaraoschiană în Geneză... De asemenea, tot în zilele noastre, o parte dintre ciobănași cântă din solzul lu’ pește, alta din fluiere de răchită, iar a treia fluieră pur și simplu, fiindcă oasele sunt ciolane electoral-discordice; Vitoria Lipan l-a vândut pe Gheorghiță primarului din localitatea Gostinu, județul Giurgiu, cu baltag cu tot, obiect pe care feciorașul îl folosește
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
În discuțiile prilejuite de măcelul de la Balc, mă mir că nimeni n-a invocat bestialitatea meseriei de pescar. Să smucești firul de nailon la capătul căruia se află un cârlig de oțel înfipt în cartilagiile fine ale gurii unui biet pește mi s-a părut întotdeauna un spectacol al violenței absolute, o cruzime născută din impulsuri de torționar. Probabil că unii domni pătrunși de filozofia adâncă a datului cu undița ar vorbi de "lupta" egală dintre omul cu mulinetă și animalul
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
animalul acvatic ce are de partea lui imensitatea oceanului. Să fim serioși. Dacă urmărești pregătirea locului de dat cu undița, demnă de răceala unui asasin în serie, dacă vezi câtă premeditare și cât efort de a anula "șansele egale" ale peștelui, o să-ți treacă pofta să mai vorbești de "democrația naturii". Chiar practicat cu undițe "Shakespeare", pescuitul îmi pare tot o formă de maximă cruzime a ființei umane. Poate din toate aceste motive nu sunt nici pe departe un fan al
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
prin cunoștiințele sale despre vin. Legătura dintre cei doi e una nevrotică par excellence. Evident, în curând apar și femeile, Jack se aruncă cu capul înainte, Miles ezită să se arunce. Oricum, anticipezi că sfârșitul va fi "în coadă de pește". Prestația actoricească e onorabilă, cinematografia și montajul la fel, dar ultimul are un moment de inventivitate defazată, inadecvat restului lungmetrajului. S-a spus că regizorul are un al șaselea simț pentru detalii. Da, când e vorba de decoruri, de micile
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
-mă/ pînă la transparența oscioarelor/ aburul tău n-are pruncie/ nu ai lut nici vedere sferică/ nu ai deasupra/ nu ai dedesubt/ nu ai vecini și nimeni/ nu-ți sparge fapta de pretutindeni/ eu miros a siloz de oase/ a pești rușinoși/ a ramuri de sînge biciuit/ am acolade inverse cuvinte-n răspăr/ floră acidă și vărs/ scuipat otrăvit în unelte/ sînt păcătos: m-am atins de Cuvînt/ m-am îmbolnăvit de cuvinte/ sînt minereul elaborat/ de alfabetul abandonaților" (Ritual șpedeapsaț
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
interesului propriului popor. În realitate, "siguranța națională" nu e altceva decât șmecheria prin care indivizi ce se știu cu musca pe căciulă încearcă să blocheze accesul la dovezile ticăloșiei lor. Aura de "instituție patriotică" s-ar prăbuși cât ai zice pește, lăsând locul unui infern alcătuit din activitatea de poliție politică sută la sută a Securității. Sunt convins că absolut toți "profesioniștii" lui Drăghici și Postelnicu au fost, într-un fel sau altul, mânjiți. N-aveau cum să se sustragă înseși
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
evoluate, organice, spre a-și serba triumful sub înfățișarea unui fast infernal. "Spuma aruncată pe țărm ca o spermă/ Din burta intrată în putrefacție/ A oceanului,/ Și penele cu urme de țiței/ Pierdute de păsări bătrîne,/ Și icrele uscate în peștii morți demult,/ Și miriadele de semințe ale nisipului/ în care au împietrit,/ Niciodată născute,/ Plante nebănuite./ Totul e sterp, întrerupt,/ Doar razele sorilor stinși/ Continuă să ne mai ajungă/ Cu tandra putere a morții" (Plajă ). Caricatura germinației compromise e completată
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
toate trei excepționale. Acolo, lectura regizorului, ca și fabulosul efectelor, conduce spre exploatarea zonei miracolului, care există și care se poate produce chiar și la vedere (scena cu sîngerarea palmelor). Spre acest tip de repetare, menținută, totuși, în coadă de pește, a conceperii unui prunc în mod misterios, poate chiar divin. Nu cred în acest tip de speculație. Dar asta e problema mea. Regizorul însă și-a urmărit formidabil accentul pus în scenariu și și-a dus, coerent, avînd și mijloacele
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
așa cum Marcel, naratorul Căutării timpului pierdut, se va fi aplecat să-și înnoade șiretul într-o cameră de hotel, regasind în acel gest amintirea bunicii sale dispărute și izbucnind în plîns, m-am reaplecat, într-o altă cameră de hotel, pește paginile lui Beckett - "ea (bunica lui Proust, n. m.) ținuse morțiș la o anume poziție și o anumita înclinație a capului, vrînd că fotografia să reprezinte o bunica, nu o boală", spune el la pagina 43 - cu imaginea stăruitoare și
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
fi început proza tocmai din locul din care Sadoveanu o încheie. Tânărul boier Niculiță din Păcat boieresc se plictisește la moșia sa din Bărăgan și-și caută o alinare a singurătății în vânătoarea pe baltă, în locuri miraculoase prin vegetație, pește și păsăret, pe care le cunoaște foarte bine sihăstritul Marin, ghidul său de ocazie. Patima vânatului, din ce în ce mai mare, îl duce pe boier spre iubirea sa clandestină pentru fiica pândarului. Întâlnirea dintre cei doi are loc tot noaptea, în zori, și
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
reușit să-și facă o situație ceva mai bună. PSD-ul s-a dovedit mare maestru în a specula spaimele și fobiile acestei majorități ce nu contribuie cu absolut nimic la PIB, dar care-l devoră cu o rapacitate de pești pirahna. E însă dreptul meu de a nu mă lasa șantajat, de a replica apăsat acestei clase declasate. Nu-mi fac iluzii că un biet articol dintr-o revistă culturală va ajunge la vreunul dintre ei. Dar măcar pentru propria
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
o țară Încuiata, demult! 24 ianuarie 2008, 20:48 VOLENS, NOLENS! fiecare cu traista lui... el are ceapă și brânză, eu, mandarine și măsline, tu, flori de câmp și vise... viața are și ea... traista ei! făină de grâu negru, pește crud, o frunză de palmier, două trei bănci prin Kyoto, sub cireșii Sakura... și-o statuie cu zeitatea Kannon! să poți trăi mai multe vieți Într-una singură, depinde doar de felul În care privești răsăritul... el vine mereu cu
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
de la Constantinopol". Spuneam că cea de-a doua calitate a scrisului lui Andrei Brezianu este calofilia. Eseistul are un ochi de artist. Mereu atent la toate detaliile care îl înconjoară, competent și rafinat, el se simte în lumea artei ca peștele în apă. Intrarea într-un castel din Salzburg îi prilejuiește scrierea unor rînduri în care contemplația superioară se întîlnește cu erudiția și cu rafinamentul artistic: "La castel domnește un paradoxal spectacol de contraste ce hrănește și încîntă ochiul minții, ca
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
la marginea orașului. Anton Cehov a păstrat o tristă amintire a locuințelor succesive unde și-a petrecut copilăria. "În zilele de frupt, va scrie el în Viața mea, casele miroseau a ciorbă de varză, iar în zilele de post a pește prăjit. Lumea mînca prost și bea apă infestată. În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
doua oară asupra Prințesei Fecioare, care se arcuise, ținându-și gleznele cu mâinile și oferindu-mi cu totul deschisă floarea cea roșie a dezmățului. Toate bolțile, până la cea de-a șaptea, s-au cutremurat deasupra noastră. Fiare cu solzi de pește și capete de cocoș, ori cu trup de șarpe și picioare de cămilă, ori cozi în formă de săgeată și labe păroase se îngrămădeau peste noi, zvârcolindu-se. Un câine de mărimea unui elefant s-a aplecat să ne înghită
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]