665 matches
-
Nipru. Lipsiți de provizii, cumanii au cerut pecenegilor, participanți și ei la expediție, o parte din pradă, dar aceștia au refuzat, urmarea fiind atacul cumanilor asupra pecenegilor. Apoi cumanii au revenit la nordul Dunării cu intenția unei noi răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răfuieli cu pecenegii aflați aici. Unele grupuri (triburi) cumane urmăreau stabilirea în sudul Dunării, pe pământ bizantin, dar, intuind pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru a obține retragerea hoardelor cumane. De-abia după reizbucnirea conflictului cu pecenegii, bizantinii au recurs la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pericolul pe care l-ar fi reprezentat așezarea lor pentru Imperiu, împăratul Alexe Comnenul a refuzat inițial alianța cu ei împotriva pecenegilor. Mai mult, el a oferit daruri pentru a obține retragerea hoardelor cumane. De-abia după reizbucnirea conflictului cu pecenegii, bizantinii au recurs la sprijinul cumanilor a căror intervenție a decis dezastrul peceneg de la Lebunion (1091). Însă masacrarea prizonierilor pecenegi și a familiilor lor de către bizantini i-a înfricoșat pe cumani, care s-au retras în stânga (nordul) Dunării. Dar ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dar ei au rămas în preajma fluviului, iar la scurt timp după luptă s-a declanșat o nouă invazie. Principalele efective turanice care au pătruns în Imperiu, în preajma luptei din 1091, proveneau din bazinul Niprului, este semnificativă participarea la războiul cu pecenegii a unor căpetenii cumane, Tugarkan și Boniak, menționați și de Anna Comnena.8 În anii 1091-1092, cumanii au năvălit sub conducerea lui Kopuleh în Transilvania și regiunea Tisei, după ce au străbătut transversal Moldova, ei proveneau din regiuni îndepărtate, fiind instigați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt semnalați în sudul Moldovei, unde au prădat corăbiile pescarilor din Halici aflate pe Dunăre împreună cu Ivan Rostislavici și, ulterior, alături de berladnici, declanșează atacul asupra cnezatului Haliciului. În secoul al XII-lea, un izvor apusean îi plasează pe cumani și pecenegi în Panonia. După 1185, când se declanșează revolta vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării, cumanii din nord au fost solicitați frecvent să sprijine pe vlahi în luptele lor cu Bizanțul. Atrași de perspectiva de a prăda ținuturile bogate ale Bizanțului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Hoarda de Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului lor, unele grupuri chazare s-au împrăștiat spre apus. Un grup chazar, intrat în serviciul cnejilor ruși, este menționat în vecinătatea nordică a Moldovei, în contextul pătrunderii de cumani în Wolhynia, în anul 1106. Cete chazare au însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați strămoșii secuilor. Revenind la chazari, anumite antroponime și toponime medievale din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocupate de mongoli, și s-au îndreptat spre teritoriile est-carpatice, unde îi găsim menționați în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Problema originii etnice a brodnicilor este controversată, ei au fost considerați slavi seminomazi (precum cazacii), români, cerkezi, berladnici, pecenegi, berendei, obodriți, chazari amestecați cu ruși, o populație mixtă alcătuită din elemente slave, române și turce sau doar slave și române. Ipoteza că brodnicii ar fi români pornește de la eroarea că brodnici ar fi aceiași cu blaci. Brodnicii aveau legături
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor, au ajuns la o conviețuire cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și sudul Dunării erau urmașii coloniștilor romani. În aceeași vreme, cronica islandeză a lui Snorri Sturluson (1179-1241) menționează o expediție a lui Alexie Comnenul în "Blokumannaland" (țara vlahilor), însă acțiunea se referă la "Valahia" sud-dunăreană. În ceea ce-i privește pe pecenegii din Transilvania, ei au fost asimilați de românii de-aici și la fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Valahia" sud-dunăreană. În ceea ce-i privește pe pecenegii din Transilvania, ei au fost asimilați de românii de-aici și la fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fel se va întâmpla și cu aceia dintre ei trecuți în sudul Dunării. Cronicarul bizantin Zonaras arată că, după înfrângerea pecenegilor, sub Alexie Comnenul, ei au fost colonizați în Meglen, românii de pe valea Vardarului fiind urmașii acelor colonizați. Trecerea altor pecenegi dincolo de Carpați s-a făcut prin infiltrări în pădurile secuimii, fără îngăduința regatului ungar, care nu stăpânea încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își au pădurea lor comună cu a românilor ("silva blacorum et bissenorum"). Această pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă Ardealul și fără un statut precis al lor-ei își au pădurea lor comună cu a românilor ("silva blacorum et bissenorum"). Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe versantul ardelean al Carpaților Răsăriteni, spre care se îndreptaseră fugarii pecenegi din Bugeac și Covurlui, pe linia ce ducea la trecătoarea Ghimeș-Oituz, satul Beseneu fiind un alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI, ar fi un argument suficient pentru vechimea populației românești în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Această pădure, consideră Iorga, nu putea fi decât pe versantul ardelean al Carpaților Răsăriteni, spre care se îndreptaseră fugarii pecenegi din Bugeac și Covurlui, pe linia ce ducea la trecătoarea Ghimeș-Oituz, satul Beseneu fiind un alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI, ar fi un argument suficient pentru vechimea populației românești în Ardeal. Transilvania, în secolele X-XI, trebuia să se apere prin forțele sale românești, deoarece regalitatea ungurească nu stăpânea pe atunci teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechimea populației românești în Ardeal. Transilvania, în secolele X-XI, trebuia să se apere prin forțele sale românești, deoarece regalitatea ungurească nu stăpânea pe atunci teritoriul. Era nevoie ca această provincie să afle în sine elementele necesare pentru această defensivă față de pecenegi, ca și apoi față de cumani. În frunte se afla doar acel princeps Mercurius (1111-1113), caracterul românesc al apărării se impunea. Apariția în Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a lui Tatul și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor" sau "Copulch, fiul lui Krul" (Iorga), dar sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tatul și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor" sau "Copulch, fiul lui Krul" (Iorga), dar sunt învinși de regele Ladislau. În ceea ce privește amintirea pe care ar fi lăsat-o la noi, românii, acești turci-pecenegii, Xenopol credea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor" sau "Copulch, fiul lui Krul" (Iorga), dar sunt învinși de regele Ladislau. În ceea ce privește amintirea pe care ar fi lăsat-o la noi, românii, acești turci-pecenegii, Xenopol credea că în nume
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care ar fi lăsat-o la noi, românii, acești turci-pecenegii, Xenopol credea că în nume de localități, ca Peceneaga din Dobrogea sau sudul Moldovei, Bugeac (Basarabia) ar fi o urmă a prezenței lor, dar Iorga contestă neconvingător această susținere. De la pecenegi, dacă nu de la vechii sciți turanici, vine denumirea de Bărăgan, dată câmpiei muntene, și aceea de "kurgan". În Moldova de Jos (sud), avem cuvântul turanic Covurlui, dat râului și județului, care înseamnă ori "pustiu" ori "loc uscat" simbioză o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
simbioză o altă denumire apropiată este aceea de Bahlui, dată unui râu ce străbate Iașul. Apoi pădurea Deliorman, din sudul Dobrogei, cu legăturile sale, Tutracan (Turtucaia), la sud de Dunăre și, spre apus, Teleorman, o altă denumire fiind Caracal. De la pecenegii aflați în Carpații dintre Transilvania și Moldova descinde, crede Iorga, o întreagă populație, aflată pe clina răsăriteană a muntelui, și anume ceangăii, din zona Bacău, este o diferență între ei și secui.23 La sfârșitul secolului al XI-lea, cumanii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militari, primind de la acești stăpâni ("domni") și așezăminte fundamentale, în care vor trăi mai departe (Iorga). Cumanii, noii barbari, au conviețuit cu autohtonii din regiune, românii. Trebuie să ne întrebăm, ce însemna stăpânirea hoardei, în cazul cumanilor, ca și al pecenegilor și turanicilor, în general. Un scriitor spunea: "Hanul cel mare locuiește totdeauna în câmp, din cauza mulțimilor care-l urmează, căci în oraș n-ar putea să steie a patra parte, astfel, merg dintr-o țară în alta, și-și duc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mulțimilor care-l urmează, căci în oraș n-ar putea să steie a patra parte, astfel, merg dintr-o țară în alta, și-și duc femeile și copiii". Cumanii se instalează în locurile în care, anterior, fuseseră bulgarii, ungurii și pecenegii, aceasta o arată numele de "balta uzilor" dată Bugeacului sau Borcei. Încă de la început, cumanii se instalează în Deliorman (Dobrogea), apoi în Teleormanul din Bărăgan, pe malul stâng al Dunăriiprin regiunea Borcei, împreună cu Bugeacul și Covurluiul avem toată harta Cumaniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mercenari, după Anna Comnena. Dar ei manifestă de la început o înclinație spre viața așezată, alături și împreună cu vlahii. Aici, în sud, dăinuia de secole un fond de populație locală (romanică), păstorească, vlahii, în locurile unde de multă vreme se frământau pecenegi, cumani, bizantini. Contactul barbarilor (cumani) cu populația autohtonă de pe malul stâng al Dunării, românii din întinsa câmpie munteană, a fost mult mai adânc, în același timp în care ei cultivau relații cu elementul vlah din sud, creator de stat. Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Caracal, se afla "Turnul Negru", atribuit cumanilor. Deducem astfel că ei, cumanii, par a fi ocupat întreaga câmpie munteană, spre apus până la Vidin, iar spre răsărit până la malul dobrogean al Dunării. În concluzie, cumanii reprezintă mult mai mult decât pecenegii în evoluția lor istorică: ei au ajuns la ideea întemeierii unui stat, precum cel al hunilor și avarilor (Iorga). Analizând năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălirile turanicilor și efectele lor, Tomaschek nota: "în acea vreme, cu toate năvălirile cumanilor, care probabil nemulțumeau ușor cu plata unui iasac (tribut în natură), diferitele elemente etnice și culturale puteau viețui pașnic alături în nordul Dunării". El adaugă apoi: "Pecenegii și cumanii puteau să împrumute multe din limba tributarilor și fraților de arme și, pe urmă, la prăbușirea propriei puteri, să se asimileze cu ei." El admite că românii, ca autohtoni și cunoscători ai muntelui, au servit drept călăuze pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]