3,006 matches
-
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna. (Rugăciunea unui Dac). Și Amăriuței precizează: „Totdeauna are sensul de veșnicie cantitativă a lucrurilor, nu de permanență a lor. Starea lucrurilor (sinea) este preontologică, ea nu poate fi gândită speculativ sub pecetea categoriei cantității (ca la presocraticii Parmenide, Heraclit, Empedocle, Melisos etc) /.../ este starea stăruitoare de sine a tuturor lucrurilor, ca în versurile următoare: „Pe când pământul, ceriul, văzduhul, lumea toată/ Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată.” (ibid.) Precizările sugerează
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
emoția sentimente înălțătoare, numai de noi - românii - cunoscute, înțelese și prețuite. Căci dvs v-ați asumat misiunea de a întreține și a duce mai departe flacăra românismului acolo unde ați ales să vă trăiți viața, dar purtând în suflet, adânc, pecetea rădăcinii de unde ați purces la drum. Vă îmbrățișăm cu toată dragostea de frați întru cuvânt și trăire, pentru că arătați lumii, profunzimea și frumusețea sufletului românesc și-i pregătiți pe urmașii dvs. să facă la fel. Dumnezeu să vă ajute și
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
fără încetare? Cu iubire nesfârșită... Dă scântei la fiecare! Ai văzut Izvorul viu Care setea-ți potolește? Când deșertul te tot strânge Fără sfori și fără clește? Ai văzut eternitatea, Cum se sprijină de munți? Poartă lauri de lumină, În pecetea de pe frunți... Ai văzut? foto imagine internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Ai văzut? / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AI VĂZUT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377215_a_378544]
-
Nu se va naște anotimp, Care să curețe, în timp, Înmuguriri pe ram bătrân Ale sonetelor ce-ngân. Nu poate fi nici primăvară, Nici toamnă, iarna și nici vară, Care să-ngroape, dezgropând Ce-a mai rămas din crud cuvânt. Pecete pun pe fruntea lor: Sunt inamici iubirilor, Se țin de mâini în vrăjmașii, Reverberând nimicnicii. 8 august 2016, Constantă Sursă foto: #Woman #Portrait - #Stella #Im #Hultberg #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Ars Muriendi / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
ei se atinge în punctul ei culminant, manifestându-se în mod vizibil tocmai in timpul sinaxei euharistice, întâi prin unitatea de credință (Efes. IV, 5), mărturisită în simbol (crez), iar apoi prin actul împărtășirii. De aceea, până astăzi, semnul și pecetea integrării cuiva în Biserică (după botez) și al integrării în unitatea ei (la reprimirea celor excomunicați sau a apostaților), este tot comuniunea liturgică, împărtășirea, adică primirea la Taina Euharistică. Despre Biserică și Euharistie Sfânta Euharistie fiind săvârșită în Biserică și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
al ucrainenilor este tradus în peste 200 de limbi ale pământului în timp ce Eminescu, platoșa poporului românesc, nu e nici la jumătate...”. Nicolae Georgescu: „Aici, la Dumbrăveni, suntem într-o călătorie în timp pe urmele Marelui Poet...”. Viorel Dinescu: „Dumbrăveniul, sub pecetea lui Eminescu și Adrian Păunescu...”. Un moment cu totul aparte l-a constituit conferirea de către dna prof. Elena Condrei, inițiatoarea Premiilor Eminescu „Teiul de Aur și Teiul de Argint”, a unei medalii din aur acad. Mihai Cimpoi, profund emoționat de
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
Viața Romînească"), iar Craii... i se vor fi năzărit în pâclă, "nebuleusement", la 1910, - putem vedea într-însa o ciornă, un bruion. Unul, dacă nu al cărții înseși (față de care tot ce-a scris Mateiu, inclusiv romanu-i ulterior, anume Sub pecetea tainei, nu e decât proiect și/sau preludiu!), al, baremi, personajului în care el va vedea, mereu, un "alt eu-însumi": Pantazi, bineînțeles... Care Pantazi, evocându-și mama, are s-o facă după cum urmează: "o cântare ce se stinge, o floare ce
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Barbu Cioculescu Senior al exegezei mateine, prozator prin vocație, Alexandru George și-a încercat forțele în completarea ultimei povestiri din Sub pecetea tainei, nu fără a mai adăuga un act Scrisorii pierdute a paternelului lui Mateiu, cu o scrupulozitate, îndemânare și plăcere, pe cât de savuroasă respectarea lumii și a limbajului celor doi. Fără îndoială, la conceperea celui mai recent roman al său
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Cuvintele pe care le rostește sunt alese și fade, expresiile străine sunt folosite cu maximă voluptate posibilă în context. Sunt interzise metaforele, aluziile, limbajul crud. Totul trebuie să fie nobil și plat, totul trebuie să pară convenabil și să poarte pecetea onorabilității. În felul acesta, se va vorbi despre ea cu simpatie în societate, ba i se va găsi cu siguranță și un mire de soi. Reprezentanții ei vor fi primiți în academii, li se vor decerna premii, li se vor
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
făceam adeseori lungi plimbări pe sub castanii de pe Dr. Carnabel (mă lua de la internat, să discutăm despre literatura pe care nu o întâlneam în cărțile de școală), mi-a obținut un permis la acele fonduri documentare ("S") aflate și ele sub pecetea interdicțiilor de tot felul. Am putut răsfoi atunci reviste precum Literatorul, Viața românească, Semănătorul, Vieața, ziare interbelice, scrieri de critică literară de Lovinesu, Sanielevici, Vianu. Istoria... lui Călinescu. Și multe alte astfel de mirifice întâlniri mă așteptau în după-amiezele când
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
38 de Brahms, cu întreg arsenalul ei de idei, modulări de nuanțe, cu vârtejuri când vijelioase, când calmante sau avântate, ori cu adieri mângâietoare. Armonizați în stil și rafinament instrumental, Dan Cavassi și Mihai Ungureanu au imprimat întregului program o pecete de distincție, de măiestrie neobișnuit de înaltă și de eleganță bogat răsplătitoare.
Magie sonoră by Vasile PRUTEANU () [Corola-journal/Journalistic/83121_a_84446]
-
raportează la masca lui scriitoricească. Cartea conține, abundent, chiar fragmente din opera, celebră, a lui Mateiu Caragiale. Autocitarea ingenuă reprezintă una din deprinderile netulburate ale acestui dandy de cincizeci de ani. Replici ale Crailor, confesiuni din Remember, personaje din Sub pecetea tainei defilează, discontinuu, în suculentele notițe finale falsificate cu artă de Iovan. Nu reușesc să înțeleg, în ordine estetică, de ce. Și spun asta pentru că explicația dată, într-un subsol, de Ion Iovan nu mă ajută în vreun fel concludent: "Textul
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
artelor românești. Multă măiestrie, bunăoară, găsim în chinuitul poem al lui Ion Barbu "Bălcescu trăind", în gloria "republicii române populare"! Autorul "demască" burghezo-moșierimea ("ai multursuzei tagme gianabeți") care, cu complicitatea ofticii și a exilului, l-au ținut pe Bălcescu "sub peceți" fiindcă era "inima dintâi republicană". Pe cine vizează acuzația că: "iar zveltei libertăți suciră trilul"? Nu pe comuniștii care, chiar în anii când Ion Barbu se forța să intre în proletcultism (înainte de a se retrage, cu grabă, la adăpostul meterezelor
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
mai reprezinte. Decepția e cu atît mai mare cu cît cititorii au apucat să se regăsească în el, împrumutîndu-i viziunea și preschimbînd-o în grilă proprie de înțelegere a lumii. Iar dacă pe deasupra textul va ajunge să fie considerat drept o pecete a identității autorului, atunci drama va fi dublă, căci orizontul de așteptare iscat de rîndurile lui va exercita un efect constrîngător asupra celui care le-a scris. Restricția acestui orizont poate merge pînă la pierderea libertății, căci un eseist care
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
a distrus zeci de ani viața a sute de milioane de oameni. Trebuia ascunsă tirania partidului comunist, teroarea securiștilor, atotputernicia imperialismului ruso-asiatic. Tinerețea mea și forța mea creatoare au trebuit să se supună o vreme acestei asupriri monstruoase. Cronica poartă pecetea tinereții și forței creatoare, dar și a asupririi suferite și a deformării adevărului. Cititorul să deosebească ce era opera mea, de ce era pecetea scârnavă a asupritorilor". Aceste viraje explicative sunt elocvente pentru profilul scriitorului și pentru epoca sa. Însă, ca
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
mea și forța mea creatoare au trebuit să se supună o vreme acestei asupriri monstruoase. Cronica poartă pecetea tinereții și forței creatoare, dar și a asupririi suferite și a deformării adevărului. Cititorul să deosebească ce era opera mea, de ce era pecetea scârnavă a asupritorilor". Aceste viraje explicative sunt elocvente pentru profilul scriitorului și pentru epoca sa. Însă, ca peste tot în creația și personalitatea lui Petru Dumitriu, procesele sunt complexe și ele trebuie investigate mai adânc. Există și aici amănunte care
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
a fi în consens cu avansarea înregistrată în cunoașterea omului, contemplat cu abisurile, răsucirile și ambivalențele sale. Dacă autorul român părăsea ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi telurice și de explozii de energie devenit familiar cititorului autohton tocmai din contactul cu proza lui Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
curînd spre melodia șoptită. Scrierile în limba franceză rămase în manuscris atestă o notabilă capacitate a lui Russo de a-și depăși epoca. Scriitorul ni se înfățișează întreg și fără fard în paginile franceze, ascunse privirii contemporanilor, sigilate cu două peceți, cu cea a limbii străine și cu cea a îngropării lor printre alte hîrtii. în acest prețios expolium, se găsește, de exemplu, primul jurnal intim românesc compus după toate regulile romantismului, intitulat Soveja. Deși nu are decît vreo 30 de
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
hall, jazz, muzică pop, muzică populară, evidențiind valoarea ansamblurilor, a soliștilor instrumentiști și vocali. Nota dominantă a Festivalului a constat în îmbinarea interpretării muzicale cu mișcarea coregrafică a instrumentiștilor, evident fiind caracterul militar al desfășurării programului fiecărei formațiuni, aflate sub pecetea artisticului prezent în ținuta participanților, în interpretarea muzicală, în alcătuirea programelor, a coregrafiilor tematice ale show-urilor și în vigoarea mișcărilor corporale insuflate de șefii de muzică. Ca noutate în arta militară și în creșterea intensității spectaculozității spectacolului au fost
Muzica militar? by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/84217_a_85542]
-
a exercițiului îndelung întru captarea dimensiunii taxonomice. Nu de alta dar, parafrazându-l pe Dan Botta, tocmai acele lucrări care ating maximum de abstracție și tind a se dezrobi de timpul și spațiul contingențial, poartă mai limpede și mai viu, pecetea comprehensiunii. Cât despre parametrii științifici ai artei dirijorale, cercetătorului lor i s-ar putea deschide un câmp analitic de o infinită nuanță dacă va recurge la următoarea aserțiune a lui Paul Klee: „nimeni nu poate afirma că arborele își produce
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
mai notează I. Negoițescu, identificând o a doua contradicție. Scrisorile nu o relevă. Dimpotrivă. Atât I. Negoițescu, cât și Radu Stanca mărturisesc admirația pentru marii romantici europeni (poeți, dramaturgi, mistici). Prin "resurecția baladei", teoretizată de Radu Stanca, neoromantismul rămâne o pecete a Cercului, în prima lui fază, pecete de sub care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
doua contradicție. Scrisorile nu o relevă. Dimpotrivă. Atât I. Negoițescu, cât și Radu Stanca mărturisesc admirația pentru marii romantici europeni (poeți, dramaturgi, mistici). Prin "resurecția baladei", teoretizată de Radu Stanca, neoromantismul rămâne o pecete a Cercului, în prima lui fază, pecete de sub care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
și devine viu doar în preliminariile gestului ultim, altminteri de o naivitate cuceritoare (să crezi că poți muri în brațele iubitei, pe un maldăr de crini, a căror mireasmă devine cea mai eficace otravă!). Eșecul împlinirii unui asemenea proiect poartă pecetea aceleiași "tije trufașe a crinului regal", ce retrasează granițele realității, demascându-i inevitabilele șabloane. Chiar disimulată de atitudinea ușor auto-ironică a autorului, această imagine este tot atât de tragică ca cea a "sabiei de foc vâlvâitoare" ce-i închidea paradisul nu doar
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
prăpăstiilor" proprii, este mișcarea privilegiată a transfigurării, dezvăluind realități fictive ce se dovedesc în cel mai înalt grad intime, teritorii ale propriului eu. Iar pata carmin rămasă pe bluză fetei și păstrată cu grijă ca o relicvă este de fapt pecetea unei lumi ce a dispărut din realitatea imediată, pentru a se instala definitiv în cea interioară. Plonjând încă din primele rânduri în irealitate, Ana Blandiana aduce la lumină zona cea mai pură a ficțiunii - dimensiunea ei lirică. Povestea îngerului ce
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]