1,265 matches
-
a lucru făcut de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile i se agățau de buricele degetelor, veșnic lipicioase și dulci. Cardinalul se opri în fața lui Grigorie al XV-lea și tuși. Sticleții încetară cu cântatul. Sfântul părinte deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poftim, chiar moldavă. Copilăria la turci e grea, deși plină de satisfacții. — Dac-ați dori puțin să detailați... - spuse Metodiu cu blândețe. — Păi - zise turcul - mai întâi trebuie să te naști băiat, căci dacă te naști fată, destinul ți-e pecetluit. Noi privim femeia altfel decât voi europenii, o privim chiorâș. De mică. Căci dacă o privești chiorâș de mică, ea înțelege până la urmă care-i e menirea și nu mai face nazuri. Dar dacă te naști băiat? - întrebă Metodiu. — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul lor ca și cînd ar fi fost date uitării, ca și cînd nu ți-ar fi aparținut niciodată, pînă cînd cineva aruncă o vorbă la Întîmplare despre un asemenea săpun și simți În clipa aceea că toate păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
departe de intrare, galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ați mai avut probleme cu ea? Asta înseamnă că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a fost un paznic bun. Dacă vrei tu, se poate spune și așa. Cum adică, dacă vreau eu? Evidența se impune. Dragul meu, odată pecetluită în peștera ei, vâlva nu-și poate croi singură drum în afară. Ea poate ieși numai dacă îi dă drumul cineva. Exact asta trebuie să facă paznicul. Să vegheze ca nimeni să nu se apropie de bârlog și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i va lua mult până să ajungă la ei. Pe bătrân probabil că îl va mistui în mai puțin de un minut, după care se va repezi la vale. Dacă îi găsea acolo unde se aflau acum, soarta lor era pecetluită. Nu-i păsa de Pohoață, el n-avea decât să rămână afară, ba chiar ar fi fost ideal să stea acolo, însă el trebuia neapărat să se pună la adăpost. Auzi, spuse Boris cu o voce chinuită, mi-au amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se poată elibera. El, înspăimântat de situația în care se afla, venise lângă ieșire, încercând să scape din capcană. Clinchetul sec al lacătului închis de Godunov îi mai răsuna încă în urechi. În clipa aceea știuse că soarta îi fusese pecetluită. Câteva minute mai târziu, rămăsese fără aer. Își amintea arsura din piept și sfârșeala ce începea să îl cuprindă. Apoi, nimic. Nu mai știa ce se întâmplase cu el. Se trezise plutind deasupra muntelui în starea aceea de indiferență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altfel decât îl știa el. Era cooperant și făcea tot ce îi cerea ginerele său. Aruncase în aer nu numai intrarea în peșteră ci și o bucată bună din versant. Mii de tone de stâncă se prăbușiseră peste gura peșterii, pecetluind-o pentru totdeauna, cel puțin așa spera el. Nimeni nu mai putea nici măcar bănui că acolo fusese cândva o mină. Până ce dăduse zăpada, desfăcuse și șinele de cale ferată, și le dusese la fier vechi. Cum se îndreptase vremea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu-se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n-ar fi fost trandafirul din inima sa, de n-ar fi fost dulcele nume al Priskăi, dacă amintirea ei nu i-ar fi fost pecetluită În trup, În piele, În pîntecele-i secătuit, probabil că nu s-ar mai fi trezit. 4. Pentru că ea nu mai era Priska de dinainte, Priska din somnul său de altădată, cea pe care o aflase la poarta visului său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
constituise Conspirația, se ajunsese cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
conținutul complet. Apăru trunchiul unei tinere, al unei adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a ales doar praful și pulberea după moartea lui Frederic. - Iar dovada ar fi aici, la Florența? Împreună cu comoara lui? - Mainardino era sigur de asta. Eu Încerc să verific această certitudine. Înainte ca moartea să mă ia și să Îmi pecetluiască buzele, ca pe ale maestrului meu. Dante Îl Înșfăcă de un braț. - Crezi că ești În primejdie? Spune-mi cine te amenință și toată autoritatea mea se va ridica să te ocrotească! Celălalt schiță un zâmbet Întristat. - Nici toate legiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca Într-o mare Întunecată. Rămase nemișcat, nici el n-ar fi știut să spună pentru cât timp. Fata, tolănită lângă el, Îl observa cu o expresie enigmatică, rezemată Într-un cot. - Pietra... eu... - Nu spune nimic, Îl Întrerupse prostituata, pecetluindu-i buzele cu un deget. Nu mai strica mereu totul cu vorbele tale. Să nu-mi mai spui nici una, murmură ea, sărutându-l din nou. Însă gura i se răcise. I se păru că nu făcea decât să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de prieteni și se sfârșește cu o înțelegere generală, prin care e înlăturată automat și problema. Dragoste. Numai neștiutorul se supără, înțeleptul înțelege; sau o altă frază în care, spre sfârșit, omul se află foarte aproape de iubirea divină. Ceva se pecetluiește cu un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Inima își numără bătăile până când îmi dă fiori de gheață. Privirile agitate caută răspuns printre rândurile ascunse, deși la vedere, din Cartea Cărților. În cui se agită uitată de timp, ca o slabă speranță, oglinda veche, regăsită printre amintiri ce pecetluiesc un basm de demult.. Doar focul inimii se mai prinde în hora gândurilor tainice si mistuitoare. Rugăciunea își croiește drum prin agonie, până atinge culmea liniștii și strânge în brațe răspunsul focului devenit sacru.
Hora g?ndurilor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83360_a_84685]
-
școala din Păcurari, unde preda acesta. Atunci a înțeles Eminescu, că se află în fața celui mai mare povestitor, de care auzise încă din copilărie. În septembrie, Eminescu îl duce pe Creangă la Junimea. Astfel, soarta literară a lui Creangă este pecetluită în nr. De la 1 octombrie 1875 al Convorbirilor literare prin * Soacra cu trei nurori *,debutul unui mare prozator, în care Eminescu a avut un rol decisiv. În luna iunie 1876, Eminescu este destituit din funcția de revizor școlar. În anul
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
Tranzacția ai executat-o pentru mine! I-a aruncat pe masă Contractul din sipetul negru. - Asta era “soluția” din cutie. Semnătura că îmi vinzi sufletul tău. Ești al meu și dacă vrei să trăiești, mi te vei supune. Pactul e pecetluit. Poți alege doar să mori! Înfricoșat a văzut cum ceilalți participanți erau doar schelete și se disipau transformându-se în cenușă . - Ai înțeles? Soluția a fost doar o iluzie creată de mine pentru a mă amuza! Am și eu umor
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
zbor ca un vultur prin noile clipe. Este ziua în care visez că în dragostea Ta minunată cu nespusă-ncântare vibrez ca o strună-nsfârșit acordată. Rugăciune în sfânta și marea zi de sâmbătă din Săptămâna Patimilor Mormântul Tău a fost pecetluit de cei ce de-nvierea Ta au groază și stau ostașii lângă el de pază ca nu cumva din el să fii răpit. Trupul bătut stă-n giulgiul îmbibat cu smirnă și aloe,parcă doarme, în timp ce Duhul Tău s-a
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362288_a_363617]
-
pericol. Și poporul asemeni. Dar să lăsăm acum... Am fost la procuratorul Ponțiu Pilat și am cerut gărzi pentru a întări mormântul acelui impostor, cu soldați, pentru ca ucenicii să nu încerce cumva să fure trupul dezbinătorului. Piatra mormântului a fost pecetluită cu pecetea procuratorului. Pricepi? spuse arhiereul aplecându-se din jilțul său. -Acum înțeleg, mărite arhiereu. Ce-mi cereți să fac? -Vom avea nevoie de brațul tău, spuse arhiereul lăsându-se pe spătar într-o atitudine de relaxare. Nu avem încredere
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
cu dragoste venirea Celui Preasfânt, Isus din Nazaret, Marele dar prin care mântuirea, Ajuns-a și la sfânt și la proclet. Nu-i doar o simplă zi în calendare! E pronia cerească pe pământ! E dragostea cea plină de-ndurare, Pecetluită-n Noul Legământ!" Acolo sus pe cerul plin de aștrii, O stea străluce de un roș-gălbui, Privind-o parcă văd doi ochi albaștrii, Fereastră-mpodobită cu gutui, Văd rodul viței, pâinea aburindă, Ce-ndeamnă parcă la o degustare, Cântați voi oameni
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Analiza care ar putea da răspunsul la această întrebare se direcționează de la sine spre contrariul răspunsului, arătând cine a pierdut. Deoarece, așa cum se dovedește până acum a ne fi pecetluită soarta postdecembristă, medalia noastră are bine imprimat doar aversul care pierde, reversul conturându-se doar prin reflectarea situației obiective de contrarietate pe care o produce acesta. Astfel, didactica viitorului se află în veșnică suferință față de noi, învățămintele ne putând fi
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
tare și inteligibil. Să citim rugăciunile cu voce tare. La sfințirea darurilor de pildă să citim cu voce tare să se coboare Duhul Sfânt... Să fie pâinea aceasta ..., iar credincioșii să rostească Amin! Cu alte cuvinte, Așa să fie Doamne, pecetluind prin răspunsul lor rugăciunea preotului. Pâinea să se transforme în Trupul Domnului iar vinul în Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Oamenii devin conștienți de ceea se întâmplă la Sfânta Liturghie dacă participă activ. Mulți declară că trăiesc Sfânta Liturghie așa cum
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]