545 matches
-
unui Eugenio d’Ors. Ca și acesta, el se mișcă cu libertate și siguranță în diversitatea marilor repere ale gândirii și culturii, desființând etanșeitatea zonelor lor de manifestare. Ca și acesta, se declară profesionist, dar nicidecum „specialist”. Repudiază tipul specialistului pedant, mărginit și grav, care nu avansează nici o ipoteză fără o mie de precauții „științifice” sau circumstanțiale („so strong a propto sustain so weak a burden”, cum spune Shakespeare) ; întocmai cum se delimitează Eugenio d’Ors de acest tip în paragraful
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
altul : „Junele masiv, cu o barbă aurie, o pipă afumată din care mușca din cînd în cînd cu gravitate și oche lari chihlimbarii, purta un costum demodat, cu vestă și lanț de ceas, toate aceste accesorii dîndu-i un aer puțin pedant și crispat. De aceea păreau nepo triviți pe fața lui ochii rotunzi și naivi, cu sprîncene întrebătoare, de fapt ochii lui Dănuț, persona jul ingenuu al prozelor lui“. Nu era el chiar așa, dar eu n-am simț de observație
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
despre noi și lume. Scurt spus, atât Heraclit, pentru care toate „curg”, cât și Parmenide, cel care afirma neostenit Unul și ceea ce este fix, au și au avut Întotdeauna dreptate. Astfel, trebuie să acceptăm, spre dezolarea, mereu, a unor spirite pedante, că adevărul este duplice, intratabil și, aș zice, creator duplice! Și, din această neostenită, eternă duplicitate Își trage el ceea ce numim adevărul, vigoarea sa inextinguibilă. Da, moartea, luciditatea ei trăită cu un anume calm curajos, nu ne face vii, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Melancolie” de Eminescu a fost scrisă la Valea Hogii, sat din comuna Lipova, în timp ce revizorul poet inspecta școala sătească. În sfîrșit, m a anunțat că și-a propus să scrie și alte articole, memorialistice, îndeosebi despre Ion Barbu. *Prețios și pedant, în timp ce „oficia” „lansarea” volumului Viața pe rod de Octavian Voicu (Constantin Pușcuță), Calistrat Costin a avertizat publicul că va face o expunere „scurtă și completă”. „Nu-i greu de tuns un chel”, mi-a șoptit, amuzat, Cojocaru (colegul meu de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd și lungind siflanta. Apoi, el, care a reacționat aproape de fiecare dată negativ la introducerea unor concepte noi, suspectîndu-le de modernizări forțate, le utilizează acum ostentativ, voind să arate, probabil, că, vezi, „și noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
elegante: „scriitorul e o bombă de cuvinte”, „arta îndulcește asprimile vieții”, „peisajul ne vindecă de migrenele cotidiene” etc. N-au lipsit trimiterile diletante la clasicii picturii universale: Da Vinci, Vermeer ș.a. Bineînțeles, totul a fost spus cu o dicție elaborată, pedantă. A lipsit, în schimb, judecata de valoare (fie și în filigran). În expoziție erau două trei lucrări cu adevărat bune, de unul și, respectiv, de celălalt dintre pictori. Aci, Crăiță Mîndră și Pristavu sînt (mai mult decît altădată) comerciali, vizează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cărora le repugnă tradiționalismul de ocazie. O intenție diferită s-a văzut la Ovidiu Genaru, care și-a compus cuvîntul (de premiat) sub forma unei apărări a poeziei. Uitîndu-se complice în sală, el a enunțat ca pe o cugetare proprie, pedant și ușor „cepelit”, cunoscutul vers „Țările în care poezia lipsește sînt mai friguroase”, prins cîndva din „aer”, căci, am aflat la sfîrșit, nu l-a citit încă pe Saint-Pol Roux. Sala a simțit șocul și i-a urmărit alocuțiunea cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a întîmplat să ascult pe cineva, care trece de om spiritual, mai gol de spirit. M am convins că toți care îl declară „fermecător” nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri” cărții și că îl îmbrățișează „copleșitor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a actualizat mai vechiul regret de a nu-l ști integral (precum amicul Cojocaru) pe acest scriitor echilibrat și înțelept, cunoscător de lucruri esențiale. Barthes mi-a cîștigat din nou admirația și, curios, mi s-a părut mai puțin pedant decît altădată. Însă, ca să-mi dau seama și mai bine cît e de virtuoz, trebuie să-l recitesc în paralel cu Paul Zarifopol: Pentru explicarea lui Rochefoucault, unul din subiectele în care ginerele lui Gherea a excelat. *Ridicolul se dezvăluie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De aci impresia nedreaptă de epigonism, de uniformitate. O altă cauză e că, în nouă din zece cazuri, „critica nu e critică”, adică nu neagă, „e prea pozitivă”. Adesea - reproș real - în locul unei judecăți sau atitudini dai peste o „teoreolă” pedantă, obositoare, chiar și pentru cei trecuți printr-o facultate de filologie. Deși de felul meu sînt un om curios, eu însumi înghit greu așa ceva. Utile, fără îndoială, ca exercițiu de seminar, aplicațiile metodei structuraliste (semiotice, semantice etc.) la debutantul Ionescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zi cu zi, acoperă ți inima în scris!” La fel ca un personaj de-al lui Camil, „eu nu pot vorbi onest decît la persoana întîi”. Nu mi se pare „ridicolă”, cum credea Rebreanu. În schimb, pluralul noi îmi sună pedant, afectat și-mi lasă, aproape de fiecare dată, impresia că acela care-l folosește se consideră „buricul pămîntului”. * Deși e septembrie, subiectul principal al „Magazinului științific” al BBC a fost „Efectul Paștelui”. Doi sociologi americani au studiat rata deceselor produse în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
același timp, complex și original, greu de aplicat de altcineva, el însuși neînțelegând să-l „împrumute” cu totul. Precum mărturisește într-un articol polemic, „îi repugnă subtilitatea scolastică ce despică firul în patru”, „afectatul cult al adevărului” sau „ortodoxia estetică pedantă”. Într-adevăr, chiar în lucrarea de seminar cu care debutează și care deschide volumul Cronici literare sunt demontate numai anumite elemente ale structurii piesei Apus de soare - în speță, caracterele și conflictul dramatic -, dar nici acestea cu meticulozitatea dragomiresciană. Întrucâtva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
frumoasa lui pălărie se poate pregăti cel mai delicios șnițel, alternativ tăvălit prin pesmet și prin ou, și prăjit apoi în ulei de măsline sau de floarea soarelui. Creasta cocoșului sau Brânca (Clavariu flava), poate fi pregătit de o bucătăreasă pedantă în zeci și zeci de feluri, care mai de care mai gustos. Și în sfârșit apetisantele Urechiușe (Chantarellus cibarius), sau Buretele galben, inconfundabil, cine nu-l cunoaște?, se poate pregăti de asemenea în cele mai fanteziste moduri, dar cea mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
altă remarcă acidă ce-i atingea la leucă pe profesori: „Unele materiale cuprinzînd probleme de filosofie și estetică generală, deși semnate de profesori ai școlii sau de colaboratori externi, sînt scrise confuz, tratate Într-un spirit necritic, Într-un stil pedant, pretențios, la un nivel greu accesibil elevilor”. Se Întâlnise cu astfel de specimene cu precădere În revistele: „Debuturi și tradiții” (nr.4) și „Axa” (nr.2). Cel mai probabil, datorită numeroaselor intervenții În conținuturile revistelor școlare, Direcția Generală pentru Presă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de militar care nu capitulează, nu știe să capituleze... Printre machete de avioane și documente vechi, fotografii, albume și decorații, Ion Di Cesare, astăzi general de flotilă aeriană și ultim cavaler "Mihai Viteazul" în viață, dintre aviatori, îmi povestește, ușor pedant, întâmplări de demult. Are o memorie precisă și, îmi pare, riguros organizată. Povestea începe cu aproape un secol în urmă... Ion Di Cesare se naște la București în 1916, urmează cursuri de zbor la aeroclubul IAR Brașov, unde obține "Brevetul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a numit școala privirii, dar nu o face într-o modalitate tehnicistă, ci într-una suculentă, având carnația omenescului, cele mai bune pagini amintind de un Claude Simon. M. practică o scriitură perfecționistă, dar nu inutil ori forțat calofilă sau pedantă. Un fel de artă poetică e formulată în textul din Anna sau Pasărea paradisului. E vorba „de un artificiu al gândirii, o cale mai comodă care ți se oferă: nu există evenimente mari și mici [...] ci e vorba de acea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
mult caz de vanitate sau orgoliu personal, bucuros de a-mi fi găsit un complice În imposibila carieră a artei mari, adevărate! -, dar mi-e teamă că, În ultimii ani ai vieții, urechea sa a pierdut ecoul acelor silabe, puțin pedante, e drept, cam prea categorice pentru un suflet excesiv de impresionabil cum e cel de poet care, În maturitatea vieții și a artei noastre, ne Îndeamnă să „rezistăm”, să creăm nu numai metafore sau construcții ademenitoare, dar să „creăm și timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
obiectul preocupărilor sale. Încercările de critică aplicată (despre Mihail Cuciuran sau Dimitrie Dăscălescu) sunt cu totul modeste. În ceea ce privește limba, prisma lui e una istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
un risc. Principiile indică, în toată această aventură, nordul, dar nu dau socoteală de traseele optime și de accidentele de parcurs. Și, mai ales, nu includ libertatea de judecată a lui Dumnezeu. Dacă judecata finală n-ar fi decât o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat pentru a o oficia expert și expeditiv. Un alt erou al Patericului, Avva Teodor de la Ferme, nu se sfiește să relativizeze principiul însuși al iubirii creștine: compasiunea: Parcă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sfârșit, Hegel, care face posibilă toată gândirea ulterioară, de la Marx până la Husserl și Heidegger. N-am fost, întotdeauna, suficient de harnic și de scrupulos. Citesc încet și mă las confiscat de pasiunea, adeseori demobilizatoare, a conspectului amănunțit și a sublinierilor pedante. Am avut episoade intense de „specializare“ pe genuri. În liceu, de pildă, am citit mult teatru, jucând uneori, cu voce tare, toate rolurile câte unei piese (Caragiale mai cu seamă). Îmi place, în general, să citesc cu voce tare, mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
imposibil de verificat.Dar desfășurătorul își are importanța sa. Acuzatorul trebuie să știe pe ce se poate baza, ce și câte invenții poate atârna de gâtul faptelor. Mozaicul pe care ți-l prezintă a trebuit alcătuit după regulile unei logici pedante, pentru ca acuzatorul să păstreze ițele în mâna sa. Nu-i deloc un inconvenient, ci un avantaj când un fapt ori altul nu s-a petrecut. Căci pe tărâmul invenției, acuzatorul se poate mișca mai liber decât strâns în corsetulunei realități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ajută. Un caz interesant este cel al Otiliei care sacrifică singură iubirea ei pentru Felix ca să-i dea șansa creației. Felix ajunge să creeze o operă medicală. Dar și Otilia scapă de riscul unei vieți de rutină alături de un savant pedant. Ca personaje de fundal, în literatura noastră e plin de scriitori ratați precum domnul D. din Patul lui Procust, un anume Petrică din Cel mai iubit..., ba chiar un secretar de primărie de la Titus Popovici, care scrie în registrele instituției
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
constă mai ales în profitarea conjuncturii în migrația de la un partid la altul sau alăturarea partidului oportunist forței mai mari din societate (partidului mai puternic): „Partidele politice principale, de program, sunt în primejdie a degenera și a deveni pur doctrinare, pedante, fără nici o relație cu realitatea; partidele oportuniste sunt în primejdie a deveni pur rutinare, imorale și amorale, deci cinice fără nici un scrupul moral. Chintesența oportunismului politic este renegatul, trădătorul de partid, voiajorul politic. Acesta aparține și nu aparține unui partid
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dumitru Romedea, Ion Palade Romedea, Dumitru Iordache Bârgăoanu, Costică Bârgăoanu, iar croitorese erau Floarea V. Pușcuță, Elena Miron Boca, Maria Bârgăoanu, Ileana D. Romedea, Tudora Bontaș. Cred că Maria Bârgăoanu era cu mai multă căutare, avea mână și „croi”, era pedantă și nu te purta cu vorba. Stătea lângă casa bunicii mele, Domnica Ignătescu, acolo unde a stat fiul ei cel mai mic, Mircea Ignătescu, care a refăcut din temelii vechea casă părintească. Prin anii 1960-1962 au început a se purta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]