348 matches
-
desigur, dacă ne hotărâm să îi dăm, literă cu literă, crezare. Pentru că bănuiala mea se îndreaptă într-o altă direcție. Există cărți pur și simplu - de la un punct încolo - nemodificabile. Scrise, parcă, o dată pentru totdeauna. Și capabile să motiveze, dincolo de pedanterii, minuția ieșită din granițele firescului pe care o pretinde filologia. Cum să clintești un paragraf din argumentația care-l face pe Freud un emul nesigur și orgolios al lui Shakespeare? Cum să excluzi ceva din decriptarea jocului scenic al personajelor
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
majoritate o maculatură periculoasă pe care profesorii conștiincioși o evită pe cît pot. Cărțile auxiliare despre care vorbesc nu sînt culegeri de exerciții, ci tot un fel de manuale, mai amănunțite și, îmi pare rău s-o spun, de o pedanterie care îți taie pofta să le consulți. Dar dacă n-ai încotro, te avînți, ca părinte grijuliu ce ești, să-i explici candidatului ce vrea să zică autorul cărții care, chipurile, ar trebui să-i netezească elevului drumul spre materia
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
și-au risipit oasele pe aici. Cartea lui Mihai Sorin Rădulescu e o astfel de coborîre în genealogii românești celebre. Și cum orice genealogie e biografia unui familii urmărite de-a lungul generațiilor, istoricul arată o apetență dusă pînă la pedanterie în precizarea ramurilor, datelor, rudelor, rangurilor și mo- șiilor de care a avut parte un neam sau altul. Sub ochii cititorului de desfășoară o procesiune de patronime, locuri și încuscriri, ca într-un cortegiu ilustru numărîndu-i pe Brătieni, Cîmpineni, Vlădoieni
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
fabulelor, cu protagoniști de origine modestă (făpturi mărunte sau obiecte personificate: Acul de cîrpit, Cinci dintr-o păstaie, Peniță și călimară, Picătura de apă, Fluturele); eseurile cu tentă moral-filosofică (meditația fiind uneori coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-a dreptul jenante. Ținutul Andersen apare
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
cînd dezbați melotezia astrală (corespondența dintre planete și simțurile umane), nu se poate spune că interesul intelectual ți se hrănește cu nutrimente din cultura clasică. Culianu calcă pe poteci lăturalnice, atinse doar de o mînă de apucați doctrinari, a căror pedanterie în strîngerea de informații exasperant de specioase devine scop în sine. Probabil că e nefiresc să vorbești de un snobism al savantlîcurilor exotice, dar senzația pe care ți-o lasă volumul e de talcioc cu vestigii simandicoase. E un snobism
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
aburul unei atmosfere enesciene, foarte aproape de Moineștii unde umblase Luchian. Parcă ferindu-se de orice ieșire precipitată în arenă, își amenaja o zestre taciturn acumulată, pentru manifestările expansive din acești ultimi ani. Vitală și directă, nu se încurca în vreo pedanterie, picta adesea păsări cu ceva din sufletul ingenuu al păsărarului din povestea Flautului fermecat. Cum Papagena, la întrebarea lui, răspunsese glumeț, atribuindu-și o etate inverosimilă, numărată în ani și în cîteva zile, Olga își socotea probabil vîrsta artistică după
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Fitzgerald nu există această replică. Ea a fost adăugată de scenaristul, pe cât de abuziv, pe atât de inspirat, al ecranizării din 1974, nimeni altul decât... Francis Ford Coppola (regia îi aparține lui Jack Clayton). Dacă tot am alunecat pe panta pedanteriilor filologice, am să adaug că acea propoziție are totuși legătură cu Fitzgerald: prin 1914-1916, când se îndrăgostise de o fată extrem de bogată din Chicago, Ginevra King, cineva îi spusese - unii biografi susțin că însuși tatăl atractivei tinere - că băieții săraci
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
caracterizează pe Albert. El vine cu potențialul de fecundă reflexivitate asupra unei documentări istorice, geografice, economice, etnografice, dând dovadă de o uimitoare intuiție a situațiilor, prompt în a îmbrățișa valoarea și a saluta calitatea, în urma unei voințe de specializare fără pedanterie, fără teoretizări, în atenție fiind două idei fundamentale, originea latină a poporului român și a limbii sale și continuitatea populației daco-romane la nord de Dunăre. Albert pregătește înțelegerea poveștilor. El prelucrează textele culese de Arthur, le adnotează și le compară
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
spiritul teoretic apare ca surplus. Într-un loc, spre exemplu, este deplâns prejudiciul adus literaturii de către "delirul teoretic și abuzul interpretativ": căci acestea sunt, într-adevăr, păgubitoare chiar și în optica unui ilustru estetician, Tudor Vianu, aflat, e drept, refractar pedanteriei și într-o umoare nu tocmai fericită, dacă a putut să ceară, pe o pagină din jurnalul său, suprimarea spiritului teoretic, devenit, vai, "una din marile calamități ale lumii moderne". Criticul "artist" n-are de ce prețui tezele generale, e dreptul
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
volum, deocamdată (1871- 1877) a apărut în seria Humanitas Vintage. Cu un minuțios studiu introductiv al lui Tiberiu Avramescu, în care-l recuperează, cu lux de amănunte, pe Bacalbașa aproape neștiutul, și cu două note asupra ediției (1987 și 2014). Pedanteria, în fond, a lui Bacalbașa, care nu și-a dorit o suită de amintiri lejere, ci un document, masiv și detaliat, e acum scutită de orice posibilă omenească scăpare. Putem lua ceea ce scrie drept etalon, verificat de cei doi îngrijitori
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
ale consumului curent. În orice caz, departe de a-și atinge țelul presupus, prezumțioasele metode n-au făcut decît să amplifice excesul destructurant al mișcărilor artistice, abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea de exercițiu gratuit s-a desprins atunci cînd acesta s-a abandonat exclusivismului metodologic, tendinței de a lărgi și Ťelucidať mereu alte detalii, în cele din urmă
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
Gheorghe Grigurcu Se vede de la poștă: tempera- mental-stilistic, Barbu Cioculescu aparține altui timp decît celui prezent. Strădaniile d-sale de-a se abstrage din contem- poraneitate, vizibile în scriitura strălucind într-o manieră oarecum salonardă, în pedanteria visătoare, în mentalul livresc cum o probă de aristocrație a spiritului se coroborează în volumul de dialoguri orchestrat de Monica Pillat și cu un șir de preciziuni autobiografice. Cu o cochetă melancolie, Barbu Cioculescu își recuză apartenența la o generație
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
că împlinirea omului nu e posibilă în afara umanismului. Călătoriile întreprinse în țară sau în Europa, de la Bistrița, București, Sîngeorz sau Cîmpina, pînă la Barcelona, Madrid sau Atena, îi dau ocazia unor minuțioase notații livrești, a căror amănunțime aduce uneori cu pedanteria conspectelor școlărești: audiții muzicale, expoziții de pictură sau romane citite sunt descrise cu ochiul neutru al unui observator care, înregistrînd informația, nu știe prea bine ce să facă cu ea. Autorul este atins de candoarea unui spirit lipsit de agresivitate
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
Ca să concluzionăm, Cartușe e un roman „ușurel” (vă rog să notați ghilimelele) doar pentru că Andrei Pogorilowski așa l-a vrut. Lui îi reușește - din prima! - un lucru la care alții doar visează: să scrie un roman delectabil, fără urmă de pedanterie, dar care conține în țesătura sa invizibilă o filosofie ca atare. Autorul a știut să presare în text semințele pentru surprize viitoare, atât pentru dornicii de suspans, cât și pentru cei care mai vor să afle despre muzica secretă a
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor și a culturilor într-un rezervor comun de referințe. Din mitologiile elină, hindusă, biblică, din antichități, medievalisme și neaoșisme, Cezar Ivănescu prepară o pastă unică de care se slujește mereu. Nici o urmă de pedanterie, cu toate acestea în discursul d-sale, ale cărui elemente sînt în mai mică măsură conceptuale decît emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe idiomuri: "!Fericit ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
lacrimile-n har, petrec?”. Fascinat de holorime, din dorința „de a suprima (nepedepsit) aerul dintre cuvinte”, Foarță e un poet al stărilor funambulești, un poet ce se impune, așa cum notează Gheorghe Grigurcu, „printr-o calofilie fanatică, dusă până la o delirantă pedanterie” și „un hiperrealism (textualist, gramatical)”. Destinul lui Esenin și al Isadorei Duncan e transcris, de pildă, în versuri de inefabilă grație a rostirii ludico-tragice: „Unii mor când vor ei,/ alții, când bate ora,/ unii mor ca Serghei,/ alții, ca Isadora
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
impact dintre normă ( integrare) și eliberare ( dezintegrare). Cu atît e mai de efect emanciparea cu cît conștiința ordinii e mai acută, rebeliunea împotriva acesteia avînd potențalitatea stabilirii unei noi ordini de-o relevanță direct proporțonală cu cea abolită. De aci pedanteria terminologică, paradoxal revărsată în opulență, precum un nesațu al exactități, la ambii poeț, ludicul filologicalelor la secundul. Punctul de pornire e grav și acribios tocmai pentru a asigura pe de o parte dezlănțuirea orgiastică a imaginarului, iar pe de alta
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
începută, apropierea pe cât posibil organizată de opera lui Dimitrie Stelaru. Nu spun nimic în plus atunci când mă asociez atâtor cunoscători ca să mă bucur o dată în plus de individualitatea acestui mod de a scrie. Individualitate provocatoare, între suav și brutal, solemnă pedanterie a amănuntului ofensator al exteriorului și a demnității aristocratice a sufletului omenesc, cât s-a mai păstrat intactă, dacă nu amplificată prin poezie. Proiectul editurii constănțene Ex Ponto este pe cât de generos, pe atât de îndrăzneț. Inițiativa editorului, pe măsură
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
Autorul e fidel ideii că ușa destinului n-o poți forța, potrivit devizei „nimic nu vine din afară dacă nu vine din tine.“ Notele de lectură sunt partea vulnerabilă a volumului, întrucît au o intenție de referat facil, făcut cu pedanteria unui spirit care ține neapărat să-și facă lecțiile, de aici senzația că asiști la întocmirea unor conspecte meticuloase a căror corectitudine te agasează pînă la plictis. Dincolo de minuția pedagogică a fișelor de lectură, jurnalul place tocmai în părțile de
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică etc., i se arată fără ocol că această orientare, preluată tale quale în cadrele criticii de întîmpinare, ar fi devenit oneroasă, deturnînd-o pe calea unei pedanterii inadecvate: „A fost spre binele literaturii faptul că «foiletoniștii impresioniști» au rezistat exceselor teoretizante și scientiste și nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele literare și a le impune atenției“. Dar perimetrul în care polemismul
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Cert e că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba despre un aspect neexplorat încă sau care nu părea a fi demn de cercetat pînă atunci, cel puțin nu în legătură cu teatrul. Într-o fază ulterioară, el procedează, în afara oricărei pedanterii și pretenții științifice, la un soi de microscopie hermeneutică: prelevă tema, precum un țesut, o așează pe lama sa analitică și face vizibile, grație puternicei lentile care mărește infinit, structuri, configurații, raporturi de atracție și respingere, care se aflau dintotdeauna
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
pe tărîmul criticii, al lui Caragiale. L-au preludat într-o anume măsură Șerban Cioculescu, a cărui vervă spirituală se revărsa mai îmbelșugat în oralitate și-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a tinerilor optzeciști, cărora le-a găsit un cognomen amuzat: "generația hliziților".
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Tlas - derivă și ea dintr-o eroare de lecțiune, încetățenită însă în Berlinul studiilor lui Eminescu. Recent, numele acestui lider fără identitate din dinastia a doua, a fost descifrat corect, drept Uneg sau Wadjnes. Sistematizate suplimentar și rescrise degajat, fără pedanterii mai degrabă ilizibile, descoperirile de sorginte germanistă ale Ilinei Gregori ar putea intra fără nici o piedică în circuitul ideilor esențiale pentru orice demers critic tangent la autorul central al canonului autohton. Altminteri, ele riscă să se conserve doar în memoria
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
e ceasul, pentru a reacționa de fiecare dată la fel: „Numai atît?“ - bătrîna aceea e un focar de mister zugrăvit printr-o strictețe de tip contemplativ: nu clinic, nu psihologic, ci estetic. Mai mult, impulsul de strictețe îi insuflă și pedanteria pentru amănunte sufocante: răbdarea de a tăia lamele milimetrice pentru microscop sau tenacitatea de a face corecturi pe șpalturi editoriale, pentru a preîntîmpina suferința provocată de greșeli de literă. În totul, Zeletin e un spirit minuțios la care aplombul fioros
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
spațiu mă voi opri în rândurile ce urmează. Cu toate că, ori de câte ori scrie, fie animat de dorința de a mărturisi, fie sub impulsul imperativ al ideii, reușește să creeze lumi a căror arhitectură se desprinde de sub dominația restrictivă a realului sau surmontează pedanteria studiului de idei, vădind un scriitor adevărat, Gabriel Liiceanu pare a-și fi refuzat până acum, ca pe un fruct interzis, deliciile ficțiunii. Povestea din volumul de față vine să dezmintă această presupoziție: pornind de la convenția evenimentului biografic, ea își
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]