347 matches
-
abuzivă, cu ifos globalizant, a noțiunii de „clasic”, în care B. înghesuie scriitori fel de fel. Urmărind să surprindă „coordonatele” unor opere, să definească „atitudini” (lirice etc.) și să contureze „profiluri” (sau, mai pompos, „efigii”), „creionările” acestea elaborate, neocolite de pedanterie, rămân discrete sub raportul contribuției proprii. Ceea ce îi înviorează scrisul sunt nu metaforele, rare și artificioase, ci fluxul amintirii, evocările, cu deosebire cele plasate în ambianță ieșeană, dând austerelor glose ceva culoare și un pic de fior. Seriozitate și rigoare
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în urme de noroi și de oleiul diverselor conserve. Ne-am simțit cu toții ca niște cunoscuți vechi. Satirul era dezghețat, onctuos, curtezan în stil și maniere "48", plin de umor și de spirit, mai puțin reușit din cauza unei note de pedanterie. Originalul personaj a fost prevenitor și galant cu doamnele. A făcut curte doamnei M..., coanei Anicăi, Adelei și maicii și, cu un instinct sigur, a știut să varieze tonul cu fiecare din ele. Abundența lui, eufemismul și circumlocuțiunea în stil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
conștiința estetică și morală, care aruncă o lumină crudă peste mizeria iremediabilă. E una din multele crime ale naturii împotriva materiei vii. Ce este ea? Îmi pare că astăzi mi-a vorbit de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viață fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mare satisfac]ie `n traducerea lui R.H. Blyth. Blyth e uneori primejdios, fire[te, pentru c\ el `nsu[i e un mare poet, dar e [i sublim - [i apoi, cine-[i caut\ siguran]\ `n poezie? Repet, aceast\ mic\ prob\ de pedanterie se adreseaz\ tinerilor, celor care scriu autorilor [i c\rora bestiile astea nu le r\spund niciodat\. De asemenea, scriu, `n parte [i `n numele personajului meu titular, care, bietul nenorocit, a fost [i el profesor. (n.a.) . Singurul lucru normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de părere să bem câte un păhărel...tot de Coniac franțuzesc...” „Iar domnișoara...?” „Un pahar de lichior ar fi bine venit”. Patronul aduse comandă În același timp cu o altă originală sticlă de Coniac, pe care o așeză cu oarecare pedanterie În mijlocul mesei. Justifică gestul, zâmbind. „Dacă nu se bea, o plătesc eu...!” Tony Pavone privi chiorâși la patron, dar În fața faptului consumat nu mai avea ce comenta. Avea să constate totuși mai târziu intuiția patronului care Își cunoștea clienții și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
escapadă...!!” Marele admirator Însă,din timiditate ori poate de teama unui refuz de fiecare dată amâna invitația, dorind să aprofundeze dacă frumoasă femeie Întradevăr Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată pedanterie, Directoarea Tatiana destupă o sticlă de vin Negru Vârtos, oferind, turnând În paharele celor doi musafiri, punând sticla la Îndemâna lor. „Ora e cam matinală Însă desigur, un pahar cu vin de bună calitate sper să fie bine primit...” - monologă Directoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
resemnat. După precizările lui Gică Popescu, repartițiile de acest gen se emiteau numai de către Ministerul Planificării ce avea obligația să drămuiască fiecare cantitate de material pentru reparațiile interne, totul luând drumul exportului. Omul de afaceri apăru, zâmbind promițător.. Cu o pedanterie enervantă, dădu la iveală repartiția mult dorită, fluturândui-o pe sub nas. „Bună dimineața, ați adus banii...?” Tony Pavone cercetă hârtia pe toate fețele și numai după ce se convinse cercetând semnăturile și ștampilele respective, numără bani, oftând prelung. „Mă pot prezenta la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noua lor țară În care frontierele au fost desființate iar Parlamentul european va avea grijă ca toți membrii acestei familii să se bucure de existența lor luând dela viață tot ce se poate lua oferind În schimb, dreptate, generozitate și pedanterie...!! Iar celelalte continente, să urmeze hotărârea luată de europeni unindu-se sub protecția unui Parlament democratic indiferent de culoarea pielii și să promoveze prietenia cu celelalte continente, pentru a creea premizele unui Parlament Mondial ce va putea salva vieți omenești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere, cu deplină pedanterie nemțească. Cine era negrul acesta? Care erau originile sale, clasa sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica sa, politica sa? Era oare un revoluționar? Era oare În favoarea unei lupte de gherilă a negrilor? Dacă Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Acum era vorba de domnul Pavel - el îmi era de bună seamă cunoscut, meandrele gândirii și „ocolișurile ieșirii la suprafață” știute, dar el, el însuși, cu gesticulația lui de atâtea ori studiată, cu lustruirea și alegerea vorbelor ca o râvnită pedanterie neologistică despre care era convins că dă persoanei lui; „importanța cuvenită”, era un spectacol care-mi încântau în secret ființa, cu atât mai mult că el nu-și dădea seama cât de descoperit era, și priveam cu bucuria cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate și ne privește pe fiecare dintre noi. Și subliniez „viziune”, căci elita nu constituie o categorie „naturală”, dată, ci este o categorizare proprie unei societăți și/sau epoci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
studii din lumea civilă. Arată ca un om cumsecade. Probabil că, dacă și-ar da puțin silința, ar putea să arate ca doica ta din copilărie. Așa cum stă așezat, nu pare Înalt, e Îngrijit, are părul pieptănat și trădează o pedanterie necaracteristică locului. Mă Întreabă dacă e bine În armată, dacă am avut probleme cu „veteranii“, accentuează ironic cuvîntul, dacă sînt mulțumit de condiții, dacă Îmi lipsește viața de dinainte, dacă am vreo plîngere indiferent de ce natură, dacă le-am scris
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pierd în preistorie. d) Din lectura Gen 17 ne dăm seama imediat de un detaliu reluat frecvent asemenea unui leitmotiv: trebuie circumciși, doar bărbații (Gen 17,10.12.13.14.23-25.27; Lev 12,3), nu femeile. Nu e o pedanterie, ci o mențiune intențională: în multe regiuni din Africa se practică o formă de circumcizie a fetelor, numită infibulație, o procedură brutală, cu multe riscuri, fiind efectuată în condiții neigienice și cu instrumente primitive. Textul biblic insistă însă că trebuie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii, iar mediul ziaristic trebuie să asigure plasa de siguranță pentru „funambulismul“ celor înscriși
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vârsta înțelepciunii”, precizează Mihai Batog - Bujeniță, prefațatorul lucrării. Sau cum consemnează George Petrone, în Postfața cărții: „Ștefan Boboc parcurgând întreaga gamă de procedee stilistice, de la înțepătura ironiei la denunțarea segace a trăsăturilor vulnerabile ale naturii umane, se avântă fără falsă pedanterie în repudierea șabloanelor de gândire, a mentalităților și, în general, a racilelor care sălășluiesc în societatea în care viețuim. Conținutul plin de vervă al cărții este întovărășit de o suită de desene inspirate ale cunoscutului grafician Nicolae Viziteu, original de pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
Cristos, este necesară, din partea noastră, o cunoaștere mai bună a acestui animal, pe care îl întâlnim în viața lui Isus. Evident, discursul pe care-l facem aici despre acest animal special, îl facem cu o ușoară și binevoitoare ironie, fără pedanteria unui critic sau a unui cleric, căci, dacă îl prezentăm, o facem cu un sens de iubire, față de viața și misiunea preotului. Numit equus asinus, în 1758 de Carl Linné (1707-1778), măgarul este un mamifer din ordinul perisodatilelor, din familia
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
banalitatea. În acest sens, „panica propriului loc comun ori numai oroarea față de al celorlalți (...) atestă scriitorul cu un paroxistic simț critic” (p. 318). În opinia lui Eugen Negrici, textele urmuziene ilustrează o „inadecvare a sintacticului la semantic”, o „ciocnire” între pedanteria clasică a sintaxei și anarhica libertate semantică. Este reafirmată natura subversivă, duplicitar-hibridă a identității scriitorului: „Un contur formal academic ascunde o mezalianță inacceptabilă spiritului comun, veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon În toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea În fața blocului să facă liniște ca să-și poată face siesta de prânz. meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv În tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, În ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, În opinia sa, numai de ceea ce era extra- vagant, inutil. De exemplu, În loc să mă dedic studiilor și să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare Încât nu mi‑am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s‑au părut că ar putea da o lovitură sub centură artei de consum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
se găsește aici și Își află reverberații În veselia lumâ- nărilor cu aromă de mosc aprinse astă-seară de Jacqueline pentru cină. — ia te uită, vinul de Tokaji pe care l-am cumpărat Împre- ună din Szentendre ! exclam eu, surprinsă de pedanteria lui Jean-Claude. Atunci, toamna, nici nu băgasem de seamă când l-a cumpă- rat. SĂ zacă de fapt o minte foarte calculată În acest adolescent nebun deghizat În bărbat de care m-am Îndrăgostit ? — o să-l bem Împreună când vom
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
flaușat, nu avea de gând să renunțe la ea așa ușor), ieșea pe balcon în toiul zilei și striga la copiii care băteau mingea în fața blocului să facă liniște ca să-și poată face siesta de prânz. Meticulos și ordonat până la pedanterie, compulsiv în tot ceea ce făcea, Janet era speriat că, în ciuda tuturor eforturilor sale, nu reușise „să pună șaua pe mine“. Eram atrasă, în opinia sa, numai de ceea ce era extravagant, inutil. De exemplu, în loc să mă dedic studiilor și să am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând-o imediat la loc în jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului era atât de mare încât nu mi-am putut reține un strigăt de satisfacție. După ce am comis toate faptele huliganice care ni s-au părut că ar putea da o lovitură sub centură artei de consum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]