498 matches
-
îndrepte înainte, de vreme ce toți cei din jurul lui mergeau într-un pas, părea să fie înghițit în niște valuri tumultuoase și nu avea timp ca picioarele să i se oprească. Și cu toate că nu conta prea mult, era comandantul a treizeci de pedeștri și nu se putea plânge, oricât de neplăcută era situația. Până la moarte. Până la moarte. Soldele pedestrașilor erau atât de mici, încât abia le ajungeau pentru a-și întreține familiile. Iar vocea mută și deznădăjduită care le gâfâia în pântece își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Iar aceasta este cea mai adâncă ambiție a mea, fie că Seniorul Nobunaga mă iartă sau nu. Tokichiro? — Da? — Mă ascunzi pentru câtva timp în grupul tău? — Nu e absolut nici o problemă, dar am sub comandă numai treizeci de oameni, pedeștri. Vei ieși în evidență. — Am să mă duc așa. Și Inuchiyo își acoperi coiful cu ceva ce părea a fi o pătură pentru cal, după care se strecură în grupul soldaților lui Tokichiro. Dacă se înălța pe vârfuri, îl putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trebui să ne urmați la corpul de gardă. Probabil îl suspectau de spionaj. Pentru eventualitatea că s-ar fi împotrivit, unul dintre oameni strigă spre drum, unde aștepta un samurai călare, ce părea a fi conducătorul lor, împreună cu alți zece pedeștri. — Exact asta sperasem. Arătați-mi drumul. Și, cu aceste cuvinte, spadasinul porni grăbit. În Gifu, la fel ca în oricare altă provincie, controalele de securitate la trecerea râurilor, în orașul castelului și la granițe erau foarte stricte. Nobunaga nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu mai știu ce să zic. Ce vreți să spuneți, stăpâne? întrebă unul dintre servitori. Nu știu ce să zic de Inuchiyo. — Vă îngrijorează priceperea lui ca mesager? Îi cunosc bine talentele. Dar, pe vremea când Hideyoshi era încă doar un soldat pedestru, au fost prieteni apropiați. — Cred că nu aveți nici un motiv de îngrijorare. — Așa crezi? — Cu toată convingerea, declară Gozaemon. Atât provincia lui Inuchiyo din Noto, cât și cea a fiului său din Fuchu, sunt înconjurate de propriile dumneavoastră moșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chestiunile de literatură. Dedicată lui Dimitrie Gusti, lucrarea Regule scurte de versificație română (1858) are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată la versificația modernă. M. însuși e un versificator sârguincios și pedestru, înrâurit de poeții vremii, mai ales de Grigore Alexandrescu, cum se observă în poeziile apărute în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah pentru români”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Secolul” ș.a. El caută în trecutul de slavă învățăminte și îndemnuri pentru prezentul decăzut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Lojei Rotary nu este produsul unei întâmplări inocente, ci consecința unui calcul strategic de cucerire a unei baze adiționale în serviciul planurilor de expansiune. În aceeași ordine de idei, în timp ce-mi pansa rănile "câștigate" într-un stupid accident pedestru, un tânăr medic-asistent de la Clinica de Chirurgie, sub impactul știrilor tragice difuzate de posturile de radio despre consecințele atentatului terorist de la Beer- Sheva, a început să-mi vorbească de studenții arabi de la Facultatea de Medicină din Cluj. Zicea că majoritatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Învălui pe flancul drept, atac din spate În formație de lance, cu scuturile lateral. - Ești Încercuit. - Ies În formație stea, cu lăncierii la adăpostul scuturilor, șarjă la sabie cu cincizeci de oameni pentru deschiderea drumului. - Drumul e Închis de trupe pedestre. - Arcași? - Da, ai douăzeci. - Atac fals asupra pedestrimii, cu deschidere pe flancuri, Întoarcere cu volte simetrice, pe stânga și pe dreapta, las arcașii să oprească avansarea pedestrimii, În timp ce atac Înapoi cavaleria. Nu se pot aștepta la asta, sunt lansați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și a Bulgariei. - Armatele creștine, spuse o voce cunoscută, singura voce cunoscută lui Oană, vocea lui Angelo, nu au coerența unei strategii unice. Și nici capacitatea de luptă la care au ajuns trupele turcești, atât cavaleria spahiilor, cât și regimentele pedestre de ieniceri. Nu mai vorbesc de achingii și timarioți, cavalerie ușoară de elită. Nici de avansul În materie de artilerie, din care o bună parte vine exact pe Drumul Mătăsii, pe care nu circulă atâta mătase, cât praf de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
wako... murmură, Îngrozit, Nogodar, arătând spre corabia care se apropia dinspre țărmurile japoneze. - Prea târziu... spuse Ștefănel, Întorcându-se. Sunt de mult aici. În spatele nostru. În aceeași clipă, un urlet de luptă se auzi parcă de pretutindeni. Sute de luptători pedeștri, În armuri, se năpustiră asupra caravanei. Puținii războinici care Însoțeau grupul de negustori căzură ciopârțiți sub loviturile sălbatice ale atacatorilor. Caravana fu Înconjurată, iar cei care Încercau să vocifereze erau uciși fără un cuvânt. Alături de ceilalți negustori chinezi, arabi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căpitanului. - Săbiile la centură, pumnalele În dinți! Porniți cu frânghiile Înaintea abordajului, ucideți oamenii de pe catarge, cârmaciul, mateloții de la vele! Luptați doar sus, pe frânghii și pe scări! Nu intrați În luptă cu ienicerii! Sunt prea bine antrenați În lupta pedestră! - Apărătorii În linie, la babord! ordonă Angelo. Bloc de scuturi! Nu intrați În luptă decât după terminarea manevrelor de abordaj! Angajați lupta cu ienicerii, preluați controlul asupra cabinei căpitanului! Sunteți spadasini de douăzeci de ori mai buni decât ienicerii! Spulberați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cavalerie. În spatele avangardei se formaseră careuri de luptă, imposibil de spart cu doar două sute de luptători. Unul dintre careuri Începu urcușul pantei, pentru a cădea În spatele atacatorilor. Din cauza terenului abrupt și strâmt, lupta de cavalerie era greoaie. În schimb, cea pedestră, stăpânită la perfecție de trupele de ieniceri, devenea din ce În ce mai eficace. În curând, luptătorii pădurilor aveau să fie prinși Între avangarda pe care nu reușiseră să o zdrobească și trupele care se apropiau din spatele lor. Dar acest lucru nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Un atac fulgerător, sălbatic, care i-a dat peste cap pe achingii, ca și cum ar fi suflat peste ei un vânt de furtună. Și iarăși cornul, parcă Îl aud și acum, un singur sunet lung. - Descălecarea și angajarea luptei cu trupele pedestre... spuse străinul. Cu ienicerii. - Apărătorii au trecut Între robi și ieniceri. Unii aveau săbii lungi de două mâini. Alții mânuiau măciuci și buzdugane. Ienicerii n-au dat Înapoi, dar au Început să cadă uciși. Nu erau spadasini atât de buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
este exercițiul În lucru? Întrebă căpitanul. - Lovitură de deschidere, blocare de contraatac la cap, lovitură de Împungere! răspunse hotnogul. - Nu mai e timp de așa ceva. Cu sau fără lovituri de deschidere, veți ține În piepturile voastre cea mai puternică armată pedestră a lumii. Ienicerii! Sunt de patru ori mai mulți decât voi și de zece ori mai bine antrenați! Vreau să țineți minte că lupta aceasta se duce În linie! Nu În corpuri rupte unul de altul, nu În avangardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai aveau nici cea mai mică intenție de retragere. Același lucru Îl Înțelese și Soliman. Trâmbițele din alaiul urdiei vestiră retragerea neîntârziată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre bariera de netrecut a Apărătorilor. - Allah Ekber!!! se auzi deodată strigătul de luptă al ienicerilor și Întregul dispozitiv al lui Mihaloglu porni la atac. Era o desfășurare de forțe impresionantă. Cinci mii de ieniceri porniră În aceeași secundă atacul pedestru, În careuri deschise de sulițași și protejate de scuturi. Mihaloglu arunca totul În joc. Și chiar mai mult decât totul. Angelo văzu, ușor uimit, că aproximativ patru sute de ieniceri din aripa dreaptă ies din formație și Încalecă pe caii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria ta! Retragerea era grea, dar nu imposibilă. Voievodul păstrase pe flancuri trupele pedestre, care se strecurau ușor prin pădure și reușeau să atace ienicerii În locuri În care aceștia se apărau cu mare greutate. În primele rânduri pusese oameni ai locului, care cunoșteau toate cărările și care luptau pentru casele lor. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
e de mirare pentru lumea care cunoaște pe modestul Grevy și plăcutele lui maniere. Primul cetățean al Franței n-a primit ca în timpul iluminațiunii să fie dus prin oraș într-un mod pompos în trăsură, ci a trecut pe strade pedestru, ca oricare simplu muritor. Se înțelege că și Gambetta a secerat ovațiuni numeroase. Toată sceneria se vede că este a unui popor liber și fericit, care n-are trebuință de culisele lui Potemkin. [ 2 august 1880] [""BUKARESTER TAGBLATT", VORBIND... "Bukarester
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și Sigismund de Ankt-Georg și Berthold Edlerbach. Roth urma să fie încoronat ca rege. În fața acestei amenințări, Matei Corvin reacționează prompt. El concentrează o armată formată din 8.000 de călăreți greu înarmați și 4.000 de mercenari, care luptau pedestru, cehi și slovaci, sub comanda lui Jean Jiskra. Regele era hotărât să înăbușe nu numai răscoala din Transilvania, dar să pornească și împotriva Moldovei. O afirmă Bonfinius și acest lucru a fost remarcat de I. Ursu („Nam in Transylvanos et
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
respectivă. Nu este exclus ca în 1467 să fi avut o oaste al cărei efectiv să se fi ridicat la peste 40.000 de oameni. Matei Corvin a pătruns în Transilvania cu 8.000 de călăreți și 4.000 de pedeștri. Acestora li se adăuga nobilimea transilvăneană, contingentele oferite de orașe și secuii, obligați să meargă la oaste toți bărbații, adică 6.000-8.000 oameni. Veneau români din sudul Transilvaniei, 2.000 de oameni, despre care Matei spunea că sunt foarte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chiar țăranii de pe moșiile boierești din Moldova îi determină pe unii secui să-și părăsească scaunele și situația lor de oameni liberi, dar cu mari obligații fiscale, în schimbul unei situații de vecin pe pământul unui boier moldovean. Învățați să lupte pedestru, secuii au fost așezați de-a curmezișul văii Bârladului, împreună cu un corp de oaste moldovenesc. Ei trebuia să suporte lovitura principală a adversarului și să-i uzeze puterea de luptă. După ce a pus să se pustiască totul în calea turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trupelor era următoarea: eșalonul I, nobilimea Poloniei Mari cu carele și alte bagaje; eșalonul II, artileria, care regești, apoi regele și fratele său Sigismund, „cu mândra armată a curtenilor săi”, eșalonul III, nobilimea din Polonia Mică; eșalonul IV, cavaleri și pedeștri. În ziua de 25 octombrie, a trecut pădurea oastea din Polonia apuseană (Wielkopolska - Polonia Mare). Nu putea să treacă mai multă oaste deoarece era o singură cale îngustă și priporoasă. „Cu partea rămasă a armatei, regele se așeză în tabără
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regele. El îi dă de veste lui Alexandru că „voievodul are adunați oameni din Bucovina, trei mii, care i s-au supus și au fugit la el; acestora le-a cerut să aibă cai, lănci, arcuri, săgeți, scuturi, iar celor pedeștri le-a cerut să aibă lănci și scuturi; în două săptămâni, trebuie să i se înfățișeze”. Domnul a pus vameși și cămărași la ocnele de sare, a stricat instalația portuară de la Coropyecz, a tăiat bărcile, a strâns impozitele și a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Reichestorffer, trimisul regelui în Moldova, afirma că domnul Moldovei avea pe lângă sine “pentru strălucirea curții sale, pe cheltuiala sa zilnică 3.000 de călăreți” și poate strânge fără greutate “făcând chemarea obștească” o oaste de 60.000 de călăreți și pedeștri. Cronicarul Antonius Bonfinius, care a participat la campania din 1467, scria că moldovenii “ar putea să strângă cam patruzeci de mii și mai bine de oameni”. Cea mai autorizată sursă, în legătură cu efectivele oștilor românești, o constituie însă scrisoarea pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a nemeșilor și a micilor stăpâni de pământ și oastea feudală a boierilor mari care depindea de domn în mod indirect, pe temeiul jurământului de credință feudal”. Curtenii care făceau parte din oastea domnului erau identici cu gloatele și erau pedeștrii. După P. P. Panaitescu, curtenii “sunt oastea din satele care depindeau de un centru de adunare, de o curte domnească”. În monografia închinată curtenilor și slujitorilor, N. Stoicescu considera că există o deosebire între boieri și curteni. Cei din urmă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că Ștefan a trecut pe unii din rândul pedeștrilor în rândul călăreților. Fiind vorba de luptători de la țară, trecerea lor în rândul călăreților este echivalentă cu o înobilare, în sensul că i se dă un titlu de viteaz (de cavaler = ordinul călăreților (equitum) semnificând acest lucru în franceză = chevalier
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]