1,264 matches
-
are nevoie de stăpânirea științelor la culmea lor, pentru că bunătatea îmbogățește cu știința omeniei la culmea ei! Așa este Maria Burcă, al cărei portret făurit prin puterea cuvâtului ar rămâne neterminat dacă n-ar avea combinate în el culorile sufletești. Pelerină, cum e umanul rost al fiecăruia, pe calea vieții acesteia finite, Maria Burcă și-o va prelungi dincolo de hotarul pământean pentru că lasă în urmă amintirea unui om cumsecade. Binevoitoare cu cei la rândul lor cumsecade, nu o dată se lasă pe
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
cavalcadă ecvestră din celuloidul westernian al Hollywood-ului (ca și mijlocul de tracțiune, de altfel !), cu încălțări văcsuite în culoarea tunicii plușate cu fireturi și stând “bățoși” pe capră și fălindu-se ca nimeni alții, cu papioane atârnate de gât și pelerine de culoare verde prevăzute cu ciucuri la capătul șireturilor care te ajută să le sumeți, toate fluturând în rafalele brizei care năvălește dinspre ocean ori dinspre golf, alternativ, cu umbreluțe multicolore care sunt folosite atât pe vreme ploioasă cât și
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
întorcându-se din” profan”, ca un chemător , întrebător , doritor și rugător la tot ce-i este de folos sufletului. Nicolae Băciuț, ne mărturisește cu toată căldura inimii, despre toată bunătatea și toată dragostea pe care i-a însuflat-o această călătorie pelerină, tulburându-i ființa și dinlăuntrul inimii, prin a tinde și mai mult către Dumnezeu. Dumnezeu , care niciodată nu ne scapă din ochi, care ne dă iubirea și bunăvoința Sa, mai mult; când noi , cei păcătoși și pieritori, cugetăm cu toată
SACRU SI PROFAN IN TARA SFANTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367173_a_368502]
-
din străfundul fricii, la fel ca Young deși în felul său atingerea extremei e doar o chestiune de fond fără îndoială în Octombrie îmi vine să întorc spatele somnului pînă la nuanțele de gri nomad, o ceață palidă ca o pelerină ce se ridică ușoară, în vînt de augurium celui chemat să le pătrundă tainele și unde eu devine altul prin indiferența față de iluzie, totul desfășurîndu-se ca un ceremonial în tăcere și cu foarte mult soare curgînd pe pietre, singurele martore
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364642_a_365971]
-
Escadronului, care au produs o puternică impresie printre cei prezenți, iar noi, fiind foarte aproape de MS Regele CAROL II, am putut observa bucuria de pe fața lui și mulțumirea când discuta cu Colonelul Comandant. MS Regele CAROL II era îmbrăcat cu pelerina albă a Ordinului Mihai Viteazu, iar când se mișca îi vedeam numeroasele decorații și ordine; pe cap avea celebra bască a vânătorilor de munte și mustața îi ieșea în evidență. ASR Principele NICOLAE părea mai retras, nu am observat să
VIZITA REGALA de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350359_a_351688]
-
din partea Escadronului, care au produs o puternică impresie celor prezenți, iar noi, fiind foarte aproape de MS Regele CAROL II, am putut observa bucuria de pe fața lui și mulțumirea când discuta cu Colonelul Comandant. MS Regele CAROL II era îmbrăcat cu pelerina albă a Ordinului Mihai Viteazu, iar când se mișca îi vedeam numeroasele decorații și ordine; pe cap avea celebra bască a vânătorilor de munte și mustața îi ieșea în evidență. ASR Principele NICOLAE părea mai retras, nu am observat să
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
a Taniei nu e modelată numai de categoria trăirilor, ci și de un mănunchi de alte esențe, al căror cuib este, indiscutabil, harul: „Copilul meu,/ vei afla prin decret/ că am fost/ negustor de iluzii,/ nu am vrut să casez/ pelerina de flori/ să nu dezmint înserarea/ cu concluzii,/ dublată de o taină/ mă cioplesc/ în ecuații ciudat îmbinate,/ vei mai ști oare/ să mă strigi/ când circular,/ mă voi plia/ pe semințele negerminate?”. „Pulsul țărânii” se în-fruptă din spontaneitatea sufletească
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
apropiam o priveam tot mai curios. Era mică de înălțime - avea 1,62 metri, maximum 1,65 metri, foarte slabă, cu ochii mari, îmbrăcată într-o rochie lungă albastră cu alb cu cusături foarte frumos lucrate, peste care avea o pelerină vișinie, brodată cu fir auriu, elegantă, care-i făcea o ținută maiestoasă. Deși nu-i vedeam nici un rid pe față, după privirea-i hotărâtă, autoritară, părea să aibă mai mult de 45 ani. Oare cine-o fi femeia asta care
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
tristă, apoi s-a întors și a intrat pe poarta mânăstirii, în timp ce eu stăteam mut, repetându-mi în gând aceleași întrebări fără să înțeleg cine mi-a vorbit. Pe treptele bisericii m-a mai privit odată, și-a ridicat gluga pelerinei pe cap și a continuat să urce, auzindu-i foșnetul rochiei și văzând cum o ridică ușor cu mâna dreaptă pentru a nu călca pe ea. Abia când a închis ușa bisericii cu mic zgomot m-am desprins din locul
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
cadă când urma să ridic broderia și am rămas țintuit pe loc: femeia care tocmai îmi vorbise era Maica Domnului. Același chip trist, aceiași ochi mari și negri, aceiași rochie albastră cu un pieptar alb și cu cusături fine, aceiași pelerină vișinie cu model auriu pe margini. A fost un moment de iluminare și mi-am adus aminte de vorbele prietenului meu care-mi spunea ” S-o chemi mereu pe Maica Domnului. Ai să vezi c-o să-ți apară în față
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
din urmă, am plecat în ovații, la aproximativ 3,30. Două ore de odihnă, după care am oferit oaspeților mei un high tea și, la 7, am ajuns la Cluj. M-am schimbat într-o rochie albă, cu o splendidă pelerină de catifea violet și a urmat a altă mare primire, tot orașul fiind luminat. Aici m-a așteptat o mare surpriză: perfecțiunea reprezentației de la operă. S-a cântat Samson și Dalila și trebuie să spun că a fost de primă
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
mine!” O singură mișcare hotărâtă și rochia se încovoie în urma divanului boieresc. Purta în mâna dreaptă hrisovul, iar pe cea stângă ascundea brățara groasă. Ieșită în curtea Academiei, își aminti pe dată de frigul toamnei bucureștene și se întoarse la pelerină. „Nu plecați prin ploaie.”, auzi vocea Georgianului. „Mai bine așteptați să treacă vântul.” Îl privi câteva secunde ridicând bărbia în coada aurie de vulpe. „Am așteptat furtuna.”, gândi fără să rostească. „Al-Ikseer.” Trăsura era pe drumul de poartă. O comandă
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
e dor, mă-ntorc în amintiri, Caut lumina ta să mă aline. (Caut) Ruperile de ritm existente în această „Poveste de dragoste” așezată cu mare grijă în versuri, alăturate stilului elegiac, adeseori aproape confesiv și direct, dar plăcut învăluit în pelerina străvezie a umorului, impun o lectură emoționantă cititorului, o lectură care construiește, dintr-un univers plin de surprize plăcute ori mai puțin plăcute, uneori tragic, din nefericire, această frumoasă poveste. Nu sunt întâmplătoare aceste ruperi de ritm. Ele sunt elemente
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PE ARENĂ... Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1353 din 14 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Apare un toreador, c-un coif și-o pelerină Pe-o arenă mare, unde dansa-o balerină, Cu sânge rece își așteaptă taurul înfometat Corida este plină și -un Leu înjunghiat... De-o sabie ucis...ia taurul de coarne Voioși toți spectatorii văd prada ce-are toane, Și zbiară
PE ARENĂ... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349970_a_351299]
-
faptul că el figurează ctitor al multor așezăminte bisericești. A înălțat biserici și în Bulgaria dar și în Șerbia în zona Kladovo, la sud de Dunăre în dreptul localității Turnu Severin. Negăsind luntraș pe malul bulgar, face o rugăciune arzătoare, întinde pelerina să pe apă, pășește pe această și așa trece Dunărea. Între 1370-1372 întemeiază mănăstirea Vodița pe teritoriul comunei Vârciorova (Mehendinți) cu ajutor de la domnitorul Vlaicu Vodă. Continuă să caute locul indicat pt mănăstirea poruncita lui în vis. Merge pe firul
SF. NICODIM DE LA TISMANA de ION UNTARU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347673_a_349002]
-
noapte, luna Lunecând spre poarta ta. Îmi făcea cu-n ochi, nebuna Și spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire Și sunt înclinat s-o cred Că, m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu trebuie să pierd! Și, ascuns în pelerină, De priviri mai indiscrete, Spre iubirea ta sublimă Vin, purtând luna în plete! Mă ascund la pieptul tău, Viu popas și dor aprins Să mă legeni dragul meu, Vis de-o noapte, tandru vis! Puterea cuvântului scris Pe când, pe tăbliță
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
de mărunțiș, Restul uitat de el pe o tejghea Și l-am jucat la zar, acuma poate vrea Să facă schimb cu soarta mea! Îi spun că sunt un biet dresor de cocori Îmi port aripile trofeu în nori, Cu pelerina de zeu și umbră legată cu ață Am numai doi ochi pictați pe o fată. Pe cine mint? Și eu m-am îndrăgostit. Îți recunosc foșnetul în vis, te rog Nu mă mai urmări pe scări Știu că ești înger
CASTELUL DE CEARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350261_a_351590]
-
gest previzibil, egoist, nici măcar inteligent. O semnătură falsă în cartea istoriei, un autograf tremurat. Va opri, însă, pentru totdeauna, iluzia. Acel sentiment complet cretin că lucrurile ar fi altceva decât ceea ce sunt. Gata, m-am hotărât. Să-mi iau totuși pelerina de ploaie, ca să nu alunec involuntar sub vreo mașină. Să fie un gest asumat, responsabil. Subteran, îndrăznesc să adaug. "Chiar așa? Crezi că s-a terminat totul? Știi de ce se întâlnea cu tine cea pe care ai numit-o Penelope
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Vei reuși,tu,oare,să limpezești din vină/ Această așteptare la cea mai sacră cină?(Această așteptare...). E o poezie a transparențelor simbolice, o reproducere lirică a ideii de real.Lumea este percepută și îmbrăcată cu haina materialității, înfășurată în pelerine ideii: Tu stai să vezi cum să-ți alegi cărarea/Și cum să fii văzut dintr-o oglindă/ Când rătâcirea lumii o să-ți prindă/De suflet și de minte întrebarea(Gânduri pentru fiul meu Octavian).Ideile se simt commode încorsetate
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină lună bezmetică pelerinele nopții cad peste noi vertrebele străzii alunecă-n gropi aerul nopții modelează păsări pe cer se-aude țipăt de lebede dincolo de zidul prăbușit... miercuri, 11 februarie 2015 Referință Bibliografică: zid prăbușit / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
-nvățase minte, fier rău, de!... Atunci când se stârneau asemenea dis- pute în jurul lui, Mărian Frântu nu mai punea și el gaz pă foc; dădea a lehamite din mână și, târșindu-și picioarele, pleca semeț, cu capul sus, pieptul înainte și cu pelerina neagră înfo- indu-i-se pe la poale: - Ce știț’ voi? Habar n-aveț’! Și totuși, un fapt era de necontestat în legătură cu Mărian Frântu: din mare comunist ilegalist ce fusese, devenise un dușman neîm- păcat al colectivizării. La MAT, la horă, dumi-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]