283 matches
-
2, Pentateuhul samaritean fiind considerat de către evrei o scriere sectară. O altă ediție a Pentateuhului samaritean a fost îngrijită de către Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Abraham Tal, bazându-se în principal pe manuscrisul 6 de la Nablus 3. În Elveția se cunosc încă două manuscrise ale Pentateuhului samaritean, care nu au fost adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
adăugate la nici una din aceste ediții precedente 4. Cel mai vechi codex complet al Pentateuhului samaritean datează din 1149-1150, se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se numește Codex Zurbil și se află la Biblioteca Universității Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului samaritean sunt1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului samaritean sunt1: 1. A.F. von Gall, Der hebräische Pentateuch der Samaritaner, vol. I-V (Giessen 1914-1918; retipărit la Berlin în 1966). Această ediție critică încearcă să reconstituie forma originală a Pentateuhului samaritean selectând
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului samaritean sunt1: 1. A.F. von Gall, Der hebräische Pentateuch der Samaritaner, vol. I-V (Giessen 1914-1918; retipărit la Berlin în 1966). Această ediție critică încearcă să reconstituie forma originală a Pentateuhului samaritean selectând diferite pasaje din manuscrise, în timp ce variantele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului samaritean sunt1: 1. A.F. von Gall, Der hebräische Pentateuch der Samaritaner, vol. I-V (Giessen 1914-1918; retipărit la Berlin în 1966). Această ediție critică încearcă să reconstituie forma originală a Pentateuhului samaritean selectând diferite pasaje din manuscrise, în timp ce variantele sunt redate în aparatul critic. Ediția lui von Gall cuprinde toate manuscrisele cunoscute până atunci; prin urmare, nu conține manuscrisul Abișa, care a fost publicat mai târziu 2. 2. A. și R.
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
urmare, nu conține manuscrisul Abișa, care a fost publicat mai târziu 2. 2. A. și R. Sadaqa, Jewish and Samaritan Version of the Pentateuch - With Particular Stress on the Differences between Both Texts (Tel-Aviv 1961-1965). Textul primelor patru cărți ale Pentateuhului se bazează pe „un vechi manuscris samaritean din secolul al XI-lea”, iar Deuteronomul se bazează pe manuscrisul Abișa. 3. L.F. Giron Blanc, Pentateuco Hebreo-Samaritano - Genesis (Madrid 1976). Această ediție se bazează pe MS Add 1846 din Biblioteca Universității Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
-lea”, iar Deuteronomul se bazează pe manuscrisul Abișa. 3. L.F. Giron Blanc, Pentateuco Hebreo-Samaritano - Genesis (Madrid 1976). Această ediție se bazează pe MS Add 1846 din Biblioteca Universității Cambridge și înregistrează variante din 14 surse adiționale. 7.4. Traduceri ale Pentateuhului samariteantc "7.4. Traduceri ale Pentateuhului samaritean" 7.4.1. Samaritanikontc "7.4.1. Samaritanikon" În Hexapla lui Origen se găsesc aproape 50 de pasaje dintr-o traducere greacă a Pentateuhului samaritean cunoscută sub numele de Samaritanikon; au existat foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
manuscrisul Abișa. 3. L.F. Giron Blanc, Pentateuco Hebreo-Samaritano - Genesis (Madrid 1976). Această ediție se bazează pe MS Add 1846 din Biblioteca Universității Cambridge și înregistrează variante din 14 surse adiționale. 7.4. Traduceri ale Pentateuhului samariteantc "7.4. Traduceri ale Pentateuhului samaritean" 7.4.1. Samaritanikontc "7.4.1. Samaritanikon" În Hexapla lui Origen se găsesc aproape 50 de pasaje dintr-o traducere greacă a Pentateuhului samaritean cunoscută sub numele de Samaritanikon; au existat foarte multe discuții referitoare la natura acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
variante din 14 surse adiționale. 7.4. Traduceri ale Pentateuhului samariteantc "7.4. Traduceri ale Pentateuhului samaritean" 7.4.1. Samaritanikontc "7.4.1. Samaritanikon" În Hexapla lui Origen se găsesc aproape 50 de pasaje dintr-o traducere greacă a Pentateuhului samaritean cunoscută sub numele de Samaritanikon; au existat foarte multe discuții referitoare la natura acestui text: unii au crezut că este vorba despre o traducere greacă liberă a textului ebraic, alții au socotit că avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au și folosit la alcătuirea traducerii. Din păcate, s-au mai păstrat doar câteva fragmente ale acestei traduceri și doar câteva referințe în Hexapla. 7.4.2. Targumul aramaic samariteantc "7.4.2. Targumul aramaic samaritean" Este o traducere a Pentateuhului samaritean în dialectul aramaic al samaritenilor. Toate manuscrisele cunoscute ale acestui targum diferă foarte mult între ele, în privința originii lor existând două teorii principale. Prima teorie susține că avem de-a face cu manuscrise corectate - din perioada în care aramaica
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la baza ediției din 1875, îngrijită de către Brüll. Targumul samaritean, bazat pe un manuscris din anul 1514, a cărui limbă este neinteligibilă în unele pasaje, prezintă mult mai puține adaosuri midrașice decât targumurile iudeo-palestiniene1. 7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samariteantc "7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Targumul samaritean, bazat pe un manuscris din anul 1514, a cărui limbă este neinteligibilă în unele pasaje, prezintă mult mai puține adaosuri midrașice decât targumurile iudeo-palestiniene1. 7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samariteantc "7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit o traducere arabă a Pentateuhului pentru evrei, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit o traducere arabă a Pentateuhului pentru evrei, iar un secol mai târziu, un înțelept samaritean pe nume Abu ‘l-Hasan, a adaptat această traducere după Pentateuhul samaritean 2. Mai târziu, la începutul secolului al XIII-lea, Abu Sa’id, cunoscut și sub numele de Abu ‘l-Barakat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit o traducere arabă a Pentateuhului pentru evrei, iar un secol mai târziu, un înțelept samaritean pe nume Abu ‘l-Hasan, a adaptat această traducere după Pentateuhul samaritean 2. Mai târziu, la începutul secolului al XIII-lea, Abu Sa’id, cunoscut și sub numele de Abu ‘l-Barakat, a întocmit o nouă traducere arabă, pe baza textului ebraic, ajutându-se de Targumul samaritean și de Peșitta. Acest text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prezintă o deosebită valoare textuală în sine, întrucât nu se cunoaște vreun original ebraic, nici alt text ebraic cu care să poată fi comparată, totuși, fiind scrisă de către preoți, ajută la înțelegerea modului în care aceștia au lucrat la transmiterea Pentateuhului. În aceste cronici, istoria nu se împarte în funcție de domniile diferiților regi (așa cum se întâmplă în lucrările istorice ale textului masoretic), ci în funcție de perioadele în care marii arhierei se aflau la putere. Din studierea acestor cronici putem dobândi atât o mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
catechizandis rudibus, Fericitul Augustin indică clar conținutul educației religioase: „începând de la versetul: «La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul» (Facere 1, 1) și terminând cu perioada actuală a Bisericii. Pentru aceasta, nu suntem obligați să reproducem din memorie întreg Pentateuhul sau Cărțile Judecătorilor, ale Regilor și ale lui Ezdra sau toată Evanghelia și Faptele Apostolilor [...]. Trebuie să le cuprindem însă pe toate în treacăt și la modul general, astfel încât să fie alese câteva mai demne de admirație, care să fie
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
loviturile decât să caute răzbunare 21. Principele, de asemenea, este consecvent în indiferență față de religia creștină. În capitolul 19, Machiavelli compară papalitatea cu sultanatul mamelucilor din Egiptul musulman. În capitolul 6, în remarci ironice despre Moise, Machiavelli sugerează că autorul Pentateuhului nu era agentul lui Dumnezeu, ci un lider înzestrat cu "virtutea spiritului", asemenea prinților păgâni Cirus, Romulus, Tezeu (care, ca și Moise, se născuseră în împrejurări speciale). Deși nu pare să fi fost un creștin sincer, Machiavelli recunoaște creștinismul că
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
referitoare la Egipt ar descoperi că Diodor susține că Moise, cu scopul de a obține supunerea poporului său, a inventat el însuși legile care i-ar fi fost date de Dumnezeu 31. A mai inventat Moise și alte lucruri în Pentateuh? Diodor nu spune aceasta, insă gândul respectiv trebuie să le fi trecut prin minte cititorilor săi renascentiști. Odată cu lecturile lui Diodorus scurte și distractive, cititorul s-a întâlnit cu posibilitatea ca lumea să fie eternă, cu un număr mare de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate, ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog, ci mai degrabă de o expunere făcută de Chiril, presărată cu fraze aprobatoare ale interlocutorului său. Analiza se întinde pe șaptesprezece cărți și pornește de la păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și o completare a operei precedente, Chiril a compus, cu siguranță, la puțin timp, Glaphyra (aproximativ „Expuneri cizelate” sau „elegante”); împărțirea în 13 cărți, diferită de cea a scrierii precedente, pare posterioară. în introducere, autorul declară că analizează pasajele din Pentateuh pe care nu le luase în considerare sau pe care nu le comentase suficient în închinarea. De această dată a renunțat la forma dialogică (însă lui Palladius îi este dedicată partea referitoare la Ieșirea) și a dispus materialul după ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
considerare sau pe care nu le comentase suficient în închinarea. De această dată a renunțat la forma dialogică (însă lui Palladius îi este dedicată partea referitoare la Ieșirea) și a dispus materialul după ordinea din Biblie, consacrînd diferitelor cărți ale Pentateuhului un spațiu redus progresiv: după repartizarea de aici, șapte cărți pentru Facere, trei pentru Ieșire (Exod) și cîte una pentru celelalte trei. Chiril însuși afirmă că a dezvoltat, în opera precedentă, tot ceea ce putea servi interpretării morale; aici, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eva și lua în derîdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Chiril, în replică, acuză religia greacă de propensiune spre mitologie și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri: „în Sfînta Scriptură inspirată de Dumnezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămîne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mituri: „în Sfînta Scriptură inspirată de Dumnezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămîne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului, în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]