1,021 matches
-
în discuție un interlop legendar. Într-un fel, cu acest personaj Blaier devine un explorator al mediilor de margine, dar și al unei epoci. Subiectul este un amestec de terifiant și burlesc, însă îi servește regizorului pentru a scoate din penumbra liniștită a anonimatului personaje de un pitoresc viu, o anumită plăcere a vieții, un parfum al ei care vine de departe. Terente devine o legendă urbană, terorizând orașul Brăila și ca un respectabil gangster local având banda lui ascunsă în
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
sînt, în forma și în esența lor, opera unui alt autor, solidă și coerentă în construcție și în limbaj care, prin transmisie genetică directă, a moștenit atît exploziile și cruzimile cromatice ale lui }uculescu, dar ale unui Țuculescu încărcat de penumbre, cît și viziunile monumentale și hieratice, chipurile în efigie, ale Eugeniei Iftodi. Acest al treilea pictor are un aer exotic, comprimă spațiile, devoalează ritualuri uitate și privește, cu un ochi atent, cînd jucăuș, cînd reflexiv, direct în ograda postmodernității. Și
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
fascisme, cărțile despre viețile lui Mircea Eliade, și Eugčne Ionesco, literatura proletcultistă, chestiunea revizuirilor), cronicarul își domină în permanență textele supuse analizei. El lasă întotdeauna impresia că știe ceva în plus. Descoperă mereu elemente capabile să lumineze unghiurile aflate în penumbră ale unei cărți sau să încline decisiv balanța unei polemici. Niciodată agresiv la nivelul limbajului, dar extrem de tăios la cel al ideilor, Mircea Iorgulescu este un polemist de factură cu totul specială, din fața căruia este mai bine să fugi. Modul
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane mari și unele ceva mai mici, pe un birou negru. În spatele biroului o cabină antică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în perioada pe care am îmbrățișat-o, existențele noastre se amestecă și se împletesc laolaltă în așa fel încât, ceea ce formează fondul amintirilor mele despre Iași e aproape tot ce posed ca amintiri din trecutul meu propriu. De altfel, în penumbra acestui trecut, Iașul a luat în ochii mei, încă de demult, aproape o înfățișare umană; a încetat de a mai fi un cadru, un mediu, un oraș, pentru a deveni o ființă vie, care m-a iubit, m-a ocrotit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cunoscut alta în nici o sală de teatru din câte am mai văzut pe urmă; o atmosferă făcută din bună dispoziție, din simplicitate, dintr-un fel de spirit boem, dintr-un fel de spirit frondeur; o atmosferă intelectuală fără prețiozitate. În penumbra și atmosfera aceasta, pe noi, tinerii, nu ne interesa numai spectacolul și muzica și diversele creațiuni ale artiștilor de seamă, ne interesau și alte lucruri. (Mai rămâne vorbă!) Bunăoară manifestând opiniuni și sentimente diferite cu privire la cele două stele ale trupei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cauze care m-au determinat la rezerva în care am rămas. Dar despre aceste, n-aș putea afirma cu precizie dacă ele au făcut în adevăr obiectul atențiunei mele atunci, sau dacă existența lor este o simplă iluzie, provenită din penumbra trecutului. În cercurile intelectuale socialismul era pe atunci o preocupare generală; devenise o vogă, un curent, o modă. Importațiune străină, el nu se născuse din frământarea vieții locale, nici nu exprima tendințele naturale ale acesteia. Ba mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și printre care am numărat și număr încă atâția amici prețioși, voi evoca alte aspecte din trecutul orașului meu. Sper că ele nu vor fi materialul cel mai puțin interesant din tot ce am reușit să scot pân-acum din penumbra trecutului. Debutul meu în presă l-am făcut la Roman, cu vechiul meu amic Brănișteanu. Ca directori, amândoi; ca directori de reviste dintr-odată, fără să fi făcut ucenicie sau stagiu, fără să fi urcat vreun fel de trepte ierarhice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur, decât o arată numărul anilor care s-au scurs unul după altul; mai mult decât o arată părul meu înălbit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
salivă în colțul gurii, pentru a le purta mai departe pe gât sau pe-obraz, până sub lobul urechii. Mai jos, palma dispărea în spațiul unit dintre pulpe. Degetele se deplasau încet, leneș, într-o porțiune a corpului pe care penumbra camerei nu reușea s-o dezvăluie: ce se întâmpla sub pulpele strânse și-apropiate rămânea doar bănuit, sugerat de mișcarea bruscă a abdomenelor. Îl mai întâlneai și pe puștiul de 11 ani și jumătate, îngerul eminescian al cartierului, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ori un suport cronotopic nu impune cititorului urmărirea unui flux epic, ci doar stârnește curiozitatea, provoacă imaginația, naște gânduri, iscă întrebări etc. Când intentio auctoris nu este similar cu intentio lectoris câștigul e sporit, întrucât ultima poate lumina zonele de penumbră din universul interior al creatorului. Privite în ansamblu, în ciuda fragmentarismului anunțat, seria Numerelor în labirint oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obicei autumnal și vesperal, ce rezonează ca o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
eu studiam o șuviță din părul ei negru și mă minunam din nou văzând ce multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai perceptibil. Împinse și mai mult ușa și privi înăuntru. Camera era mai luminată decât coridorul, razele soarelui pătrunzând oblic pe fereastra acoperită doar pe jumătate de o perdea neglijent trasă. O clipă, George a fost orbit de contrastul dintre penumbră și lumină. Primul lucru pe care l-a deslușit, era masa încărcată de cărți și hârtii, apoi patul și trupul voluminos al filozofului întins pe el. Dormea. George, care-și ținuse răsuflarea, îndrăzni, în sfârșit, să respire și, după ce aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie, nu intra în panică... — E absolut scandalos. Să tragem toate storurile! Alex se întoarse de la fereastră, speriată și mânioasă. În salon ardea o singură lampă, în capătul din fund, dar cea mai mare parte a încăperii era cufundată în penumbră. Ceva se rostogoli pe covor, în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi! Săriți, băi! Manivelă e aici! Săriți! Îl omoară...! țipă Vierme. Într-adevăr papagalul Horus este și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum! Ca și când l-ar fi auzit și înțeles, becurile din rețea își reduc emisia la jumătate. Iar strada se îmbracă într-o țundră obscură de ceață, într-o penumbră bizară, tresăltândă, de miez de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întărește Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele enorme acumulaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
găsi două uși față în față. Le deschise pe rînd. Ca și celelalte din casă, nu erau încuiate. Una dădea în bucătărie, iar cealaltă ― în beznă. Lumina din hol nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
face pe el de frică din cauza unui bilețel cu o stea În cinci colțuri și din cauza unor amărâte de gloanțe puse Într-un plic. Se Întoarse spre el - ochișorii lui minusculi pendulau În spatele lentilelor pătrate, iar nasul extrem de lung sfida penumbra automobilului. — Am nevoie de o cafea, Buonocore, răspunse Elio. Fii mereu optimist. O fi fost o Întâmplare. Poate că, Într-adevăr, aveau o ședință. Nu te lăsa descurajat. Nu acum, când mai ai Încă nouă zile până la alegeri, acum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Santa Monica, pe Madona delle Rose și chiar pe Tatăl Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul pe care trebuia să-l aibă mereu În fața ochilor. Pe o măsuță din fier forjat străluceau două lumânări. Apoi, În penumbra densă, Îl descoperi. Onorabilul Îngenunchease pe o scăriță incomodă din marmură În fața primei capele de pe stânga. Privea absorbit o pânză Întunecată care ocupa Întreg altarul. Antonio Își desprinse privirea. Se simțea stânjenit invadând intimitatea acelui om care În fața lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimic din toate astea și nu vor fi dezamăgiți. Dar cine ar putea-o Înlocui pe Maja? Alte femei pot fi mai profunde, mai inteligente, mai necesare - dar nici nu există pentru mine. Maja Îl urmă pe agentul imobiliar În penumbra apartamentului. Golul făcea pașii să răsune. Poate ar fi trebuit să-i spun mai devreme - dacă e grav bolnavă, se va gândi că mi-e milă de ea. Nu mi-e milă, o iubesc. Chiar dacă s-a căsătorit cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era o atmosferă plăcută, avea să-i placă. — Cânți? spuse Sasha surprins. Valentina nu mi-a spus niciodată. — Știu, spuse Emma ridicând din umeri. Totuși, de fiecare dată când urca pe scenă, strângea ochii orbiți de lumini și căuta În penumbra meselor, fără vreo speranță reală, sperând ca profesorul să fie așezat În primul rând. Și cânta mai bine, gândindu-se că o făcea pentru el. — Valentina crede că nu merit efortul de a fi ascultată. — Și meritați? Întrebă Sasha. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locuiești Într-o clădire În care pe lângă locuințe funcționează și un hotel, dar te obișnuiești. Antonio introduse cheia În ușa mare de aluminiu care oprea accesul Înspre apartamente și deschise. Cele douăzeci și nouă de casete din tablă sclipeau În penumbră, opace, boțite, deteriorate. Tati nu luase corespondența de câteva zile. Din caseta familiei Buonocore plicurile dădeau pe dinafară. Le luă Valentina. Lui tati Îi scria banca, cei de la impozite, cei de la gaz - din câte se pare, nu și-a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]