1,092 matches
-
o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele ziduri. Silueta abia perceptibilă a unui bărbat înalt, aproape deșirat, zăcea nemișcată exact în mijlocul încăperii. Mâinile cu degete lungi, aproape scheletice, îi atârnau inerte de o parte și de alta a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
pe tine, că mi-ai luat picioarele. Dragostea lui David face mai mult decât toți pașii din lume...Și pe el tot tu mi l-ai dat! Așa-i , că mă auzi? Frunzele începură a șușoti, mișcate de o abia perceptibilă aripă de vânt: aripa îngerilor trimisă de Dumnezeu , pentru a mângâia speranțele Ilonei, mereu zâmbitoare, plină de viață , mereu cu o vorbă bună pentru orice viețuitoare din această lume minunată... Referință Bibliografică: Aripa îngerilor / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
finețea valorilor de tonuri acromatice se îmbină cu decizia coloriajului, în tonuri cromatice supraadăugate, care concura la construcția compoziției fără să nege sintaxa limbajului atonal predilect folosit, de efect pur acromatic în cadrul cromatismului aparent. Gravurile lui Pintea dobândesc, datorită unor perceptibile zboruri în albul paginii, de mare imaginativ, si evoluțiilor în spațiul vast deschis dinlăuntrul spațiului real, virtualitățile visării. Catifelarea suprafețelor și matitatea generoasă a ancrasărilor voite traduc un registru de afecte proprii acestui mare narator și liric, care, recurgând până
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]
-
la pictură. Metafora și alte figuri de stil sunt instrumentele subtile, într-ale construcției poetice. Sensul figurat al unui cuvânt, care-i mai puțin la-ndemână decât sensul propriu. Nuanța unui cuvânt așezat-n vers, nuanță care-i mai puțin perceptibilă pentru unii însă savurată de cititorul educat. Alăturarea cu har a cuvintelor, cale sigură către acea provocare, liricul. Succesiunea cadrelor și-n gemănarea lor. Contrastul, scoaterea în evidență. Cuvântul cheie, cuvânt ce poate descuia întreaga poezie, la fel cum o
VĂ INVIT LA DISCUŢII LIBERE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362863_a_364192]
-
un tot bine conturat și perfect echilibrat (ceea ce presupune corecte proporții), pe care-l închide într-o idee finală. Pe parcurs, cronicarul pune în lumina elementele care fac artă din cartea recomandată și descoperă lectorului sugestia de substrat, mai greu perceptibila, a creației, fixând, totodată, valoarea literară a lucrării. Scriitor, publicist de vocație și jurnalist prin formare (cu studii superioare în jurnalism, asistenta legală și business), Octavian D. Curpaș este un nume ales și însemnat, cum tot mai rar poți întâlni
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]
-
Dar măsura sa nu a putut opri răspândirea acestui obicei. S-a ajuns astfel ca rânduiala Liturghiei să ia înfățișarea „unui serviciu dublu: de o parte unul cu caracter tainic săvârșit în tăcere de către liturghisitor în altar, iar altul exterior, perceptibil și executat de către diacon și popor (strană, cântăreș, cor) în văzul și auzul tuturor. Faptul acesta a făcut ca poporul să rămână din ce în ce mai străin și mai opac față de partea ce revine preotului adică tocmai de ceea ce este esențial și fundamental
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
sale nu trebuie să se îndrepte spre ceea ce aleg oamenii - bogăție, faima, orgoliu. El își dă seama că șansa autentică înseamnă o viață desăvârșită în Hristos, în care nu ți se interzice să trăiești bucuria. Judecată doar din unghiul dimensiunii perceptibile și efemere - viața lui pare a fi o catastrofă, iar Dumnezeu ar putea fi considerat nedrept favorizând-i pe unii în detrimentul altora, prin faptul că a îngăduit să se nască într-o anumită familie, prin oportunitățiile oferite, prin inteligență sau
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
praf ochiului luminile formei” (Soledad, p. 11). În comuniune permanentă cu natura, omul nu se simte singur pentru că energiile vitale circulă în ambele sensuri. Tonul poeziilor este unul optimist, versul este luminos, împregnat de nuanțe și tonuri discrete, însă viu perceptibile. În creionarea unui peisaj, a unui tablou autoarea utilizează întregul arsenal al culorilor, predominantă fiind culoarea verde. În Poezia Poem pentru depărtările noastre (p. 13), verdele este omni prezent, simbol al speranței, trezirii la viață, dăinuirii: „între cuvinte predomină verdele
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut... Nota specifică este dată de substanța scrierilor, de posibilitățile inepuizabile ale prozatoarei în exploatarea registrului simbolic, ideile, frazele fiind tăiate brusc (de multe ori), creând o altă realitate, abia perceptibilă pentru cititorul neavizat. Subtilitățile intertextuale dau savoarea și profunzimea întregului volum. Autoarea încearcă o „strategie semiotică”, mânuind cu rafinament narațiunea, întâmplările și raporturile tensionate dintre acestea. Proza d-nei Mirela-Ioana Borchin are, ca fundament, spațiul și timpul. Spațiul-timp își face intrarea
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
ne referim la aspectul soteriologic. Hristos este interpretul Scripturilor în sensul că el exprimă în limbaj omenesc ceea ce știa din veci, în sfatul Treimic, de la Tatăl. În acest context activitatea catehetică a Mântuitorului nu e altceva decât revelarea, în termeni perceptibili, a iubirii Treimice față de lume și om. Parabolele și pildele Mântuitorului, nu trebuie să fie, din punct de vedere semiotic, izolate sub un aspect strict moral. Ele se înscriu, prin excelență, în categoria acelor exprimări care, sub forma cuvintelor înțelese
NOUA APARITIE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364610_a_365939]
-
judece omul după aparențe, catalogând o persoană doar după aspect, eu încerc, uneori, să depistez spiritul omului, dincolo de aparențe, așa cum este el pe interior. Dacă la unele persoane, latura spirituală pare să se afișeze precum o carte de vizită, sensibil perceptibilă în apropierea lor, la altele, senzația pe care o am este aceea că mă regăsesc în preajma unui “obiect”, lipsit de viață sau de vibrația divină. Lăsând la o parte latura spirituală, am hotărât să studiez și aspectul exterior al omului
NORMALITATEA, UN CONCEPT RELATIV de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350380_a_351709]
-
sine, ca urmare a jocurilor infructuoase pe care le permit semnificanții ei -, întrucât ei știu că vorbele au rațiune de a fi și valoare atunci când evocă o realitate ce transcende, cu toată profunzimea ei, în egală măsură infinită și imediat perceptibilă, semnificații exclusiv superficiali, ce sunt efectul obligatoriu al gândului conceptual. Poeții, cei care merită acest nume, pot, desigur, să recurgă la imagini, inclusiv la cele mai îndrăznețe, mai gratuite, mai detașate, la prima vedere, de evidențele spațiului terestru, dar întotdeauna
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
în depresie de-atâta rutină a rațiunii... jonglă puțin Babacul” Multe dintre „fireștile replici” pot conduce la reflexii psihologice. În conversațiile lor este implicat, pe alocuri, și Dumnezeu, ca o punte între cunoaștere, realitatea explicabilă și ceea ce există dincolo de granițele perceptibile, imaginație, fantastic, fenomene reale, dar care depășesc sfera de percepere și înțelegere logică a ființei umane. În cea de-a doua povestire, plină de tristețe și melancolie, Miramoț amintește despre copilăria amară unei vechi prietene din timpul celui de-al
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
să ude grădina... Dacă nu ar fi fost ridicoli și plini de ură, probabil că ar fi ajuns în Cartea Recordurilor. Își calculaseră și programaseră traiectoriile lor prin casă astfel încât să nu se intersecteze fizic deloc. Zgomotele reciproce mai erau perceptibile, dar, de la un timp, se estompaseră, deveniseră una cu pereții și mobilele... Numai că, independent de voința lor, se întâmplase o catastrofă mondială. De fapt, trei catastrofe, așa cum le urlaseră la un moment dat în urechi televizorul - lui și radioul
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
este natura omenească, iar coaja de lemn dintre ele este crucea. Toate lucrurile oferă sprijin și reazim pentru ca gândul să urce spre veșnicie. Gândirea simbolică oferă o permanentă transfuzie a simțământului majestății și eternității lui Dumnezeu în tot ce e perceptibil și imaginabil“. Asemănător, există în cultura noastră populară o mare varietate de reprezentări simbolice, asupra plantelor de exemplu, care prin frumusețea și caracteristicile lor semnifică personaje sau întâmplări divine. Astfel, Maica Domnului este supranumită „Împărăteasa florilor“, ea fiind cea care
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
chiar dacă sunt uscate,”... Natura este mediul ideal, fundalul suplu care contribuie la stările de reverie. În sânul naturii sufletul se află mai aproape de cer, de armonia universului - comunicarea cu Divinitatea având toate drumurile deschise. Vrăjită de culori și nuanțe abia perceptibile, poeta și-a încercat talentul și în pictură. De altfel, pictează icoane pe sticlă, făcând parte din anul 2003 și din Asociația Artiștilor Plastici Mureș, participând la numeroase expoziții de grup, festivaluri, cu icoane pictate pe sticlă. Scrierea răspunde exigențelor
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
apoi prin regimul comunist reușind să aibă glorie și liniște, prin a-și impune valoarea...! Numere de circ, dincolo de imaginabil și roluri în filme Numerele executate de Traian Cristea sau fratele său, erau și au rămas unice, depășind hotarele valabilităților perceptibile, dincolo de care începe spiritualul, minunea. Astfel, au executat acrobație la înălțime sub elicopter, fără centură, la Beijing, acrobație pe sârmă, de pe bloc pe bloc fără centură și plasă, pe sub ei circulând mașini, trăsuri, sau oameni, asumându-și astfel riscul căderii
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CUM SĂ FIE ZĂPADA Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cum să fie zăpada Câmpurile uscate de geruri și vânturi să prindă adierea de-abia perceptibilă a unei brize răcoroase de la miazănoapte, iar ramurile golașe ale copacilor să înceapă să freamăte, fluturând puținele frunze care au mai rămas pe vârful rămurelelor. Negura grea să acopere cerul și văzduhul și văile și pădurea, departe, în toate zările
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
stăpânire pe toți; o curiozitate bolnavă ce îi înfiora. Nu au întârziat să apară camioanele militare în care au fost îmbarcați. * Porțile grele ale cazărmii s-au închis, ca de la sine, îndată după intrarea camioanelor, însoțite de un suspin abia perceptibil al recruților. Libertatea se afla în spatele cortinei de fier. * Sentimentul lipsirii de libertate se acutizează pe fiecare zi ce trece, în așteptarea altor contingente de recruți; zile în care personalitatea fiecăruia se disipează înlocuită fiind de sentimentul apartenenței la o
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
la un moment dat din povestit; tăcea și se uita într-un punct în care numai el știa ce vede... Așteptam cu sufletul la gură să văd ce urmează pentru că îi simțeam emoția și i-o observam în tremurul abia perceptibil al bărbiei, dar și în cele două boabe de rouă care se chinuiau să nu se rostogolească din ochii prietenului meu și care aveau, de data aceasta, o strălucire aparte. Calm, cu o atitudine solemnă și admirativă, nea Mitică mi-
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
un moment dat, aceasta trebuie să influențeze neapărat conștiințele viitoare, chiar dacă maniera în care este scrisă se poate confunda cu ale altor confrați trecuți în neființă din alte epoci. Totdeauna încerc în manieră proprie să fac conexiuni atemporale, uneori abia perceptibile de către cititori. Și dacă tot am amintit de Borges am să concluzionez răspunsul cu un citat de-al său: “Nimeni nu poate ști dacă lumea este fantastică sau reală și nici dacă există o diferență între a visa și a
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
un moment dat, aceasta trebuie să influențeze neapărat conștiințele viitoare, chiar dacă maniera în care este scrisă se poate confunda cu ale altor confrați trecuți în neființă din alte epoci. Totdeauna încerc în manieră proprie să fac conexiuni atemporale, uneori abia perceptibile de către cititori. Și dacă tot am amintit de Borges am să concluzionez răspunsul cu un citat de-al său: “Nimeni nu poate ști dacă lumea este fantastică sau reală și nici dacă există o diferență între a visa și a
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
Tohăneanu recognoscibil nu doar în ansamblu și în suprafață, ci și în detalii și în profunzimea înfățișării sale. Nota distinctivă fundamentală este cerebralitatea, realizată, plastic, mai întâi, prin verticalitatea puțin înclinată a craniului, determinată, la rându-i, parcă, de clar perceptibila (și cât de sugestiva!) lui supradimensionare. Apoi, prin joncțiunea fină, sprijinită pe ovalul sprâncenelor și pe liniile orizontale ori verticale ale frunții, dintre calota craniană și jumătatea inferioară a capului. Fruntea, mult prelungită, de-o parte și de alta a
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
renovare dolorem...). 3. Ființa, sinele, secretul inexprimabil al eului, lumea lui nerostită, dialogul lui cu sine și cu Cel Ascuns ne oferă, cred, unele surprize. Lectura și interpretarea semnelor plastice, din acest unghi, anunță o fractură, o discontinuitate în raport cu palierele perceptibil și inteligibil (asemănarea și chipul), punând în lumină polisemia referentului și impresionanta vocație introspectivă și recuperatoare de care face dovadă sculptorul. Echilibrul clasic (tensionat, e drept, chiar la primele două niveluri) e tulburat aici, chiar abandonat, la răstimpuri, în favoarea unei
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]