341 matches
-
diferit de cel al verbului din matrice, este așezat în poziție postverbală (64-65); alteori este avansat în poziția inițială a enunțului, trecând peste nodul verbal regent (66). În toate contextele de acest tip, verbul a vedea nu mai are valoare perceptuală, glisând către domeniul cognitiv - a vedea "a considera": (64) Sunt abia pe la jumătatea cărții, însă nu văd [PInf a fi [ceva imoral]s în ea]. (65) Eu unul nu văd [PInf a fi un risc [depunerea garanției]s] (www.obirsia-closani
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Din exterior nu poți simți cât de rău doare. (112) Simt cum tresare. În unele contexte de acest tip, verbul a simți dezvoltă un sens afectiv (107), în altele, (108) -(109), actualizează un sens predictiv-intuitiv. Deseori, verbul are un sens perceptual opac, desemnând o percepție generală, difuză (110), fără a se putea preciza cu exactitate unde anume se localizează ea. Exemplul (111) este ambiguu - poate exprima atât percepția fizică directă ("nu poți simți intensitatea durerii fizice"), cât și o percepție afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
fain să îi ascult [cum vorbesc despre un eveniment la care parti- cipă din pasiune]. 6. Verbele de percepție evidențială Verbele de percepție evidențială se disting de celelalte verbe de percepție prin semantica inerent modală, evaluativă. Acestea exprimă observarea pe cale perceptuală a unor proprietăți cu un grad variabil de subiectivitate ale referenților din poziția subiectului sau a locativului: (216) Ioana arată bine./ Toyota asta arată a Skoda. (217) Muzica sună interesant./ Limba lor sună a olandeză, dar poate fi și suedeză
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
se și care sunt efectele concomitente cu pasivizarea. Ne vom referi atât la situații în care verbele de percepție (a vedea, a auzi, a privi, a asculta, a simți, a atinge, a gusta, a mirosi) sunt folosite cu sensul primar perceptual, cât și la situații în care verbele înregistrează alte sensuri, mai apropiate sau mai îndepărtate de domeniul perceptual. * A vedea (a) A vedea "a percepe vizual" (nonintențional, perceptual) cu trăsătura [+Prezent] satisface contextul pasivului reflexiv, independent de realizarea obiectului direct
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție (a vedea, a auzi, a privi, a asculta, a simți, a atinge, a gusta, a mirosi) sunt folosite cu sensul primar perceptual, cât și la situații în care verbele înregistrează alte sensuri, mai apropiate sau mai îndepărtate de domeniul perceptual. * A vedea (a) A vedea "a percepe vizual" (nonintențional, perceptual) cu trăsătura [+Prezent] satisface contextul pasivului reflexiv, independent de realizarea obiectului direct ca nominal, ca subordonată conjuncțională/relativă sau ca propoziție gerunzială (264-267). Alegerea între tipul de pasiv pare că
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
simți, a atinge, a gusta, a mirosi) sunt folosite cu sensul primar perceptual, cât și la situații în care verbele înregistrează alte sensuri, mai apropiate sau mai îndepărtate de domeniul perceptual. * A vedea (a) A vedea "a percepe vizual" (nonintențional, perceptual) cu trăsătura [+Prezent] satisface contextul pasivului reflexiv, independent de realizarea obiectului direct ca nominal, ca subordonată conjuncțională/relativă sau ca propoziție gerunzială (264-267). Alegerea între tipul de pasiv pare că este determinată și de anumite restricții aspectuale. Dacă verbul din
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
contextele în care referentul din poziția obiectului direct are trăsătura [-Animat]. ACTIV PASIV (274) Copiii privesc mașinile și mă întreabă unde se duc. Mașinile sunt privite (de copii). ? Se privesc mașinile. * A auzi (a) A auzi "a percepe auditiv" (nonintențional, perceptual) are, în raport cu transformarea de pasivizare, un comportament asemănător verbului a vedea. Acceptă pasivul cu se independent de tipul de construcție - cu un nominal obiect direct (275), într-o structură cu obiect direct avansat (276) sau cu obiect direct realizat prin
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
că îi era frică. > (287') Se simțea că îi era frică. * Verbele de percepție de contact par să fie neutre la distincția pasiv prototipic - pasiv reflexiv (288-289); verbul a atinge acceptă în mod firesc pasivizarea atunci când se îndepărtează de sensul perceptual, actualizând un sens mai abstract (290): ACTIV PASIV (288) Bucătăreasa gustă mâncarea. > (288') Se gustă mâncarea./ Mâncarea este gustată. (289) Unii clienți miros florile. > (289') Se miros florile./ Florile sunt mirosite... (290) Am atins pragul maxim. > (290') S-a atins
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
set bine stabilit de atribute necesare și suficiente și permit interferențe și suprapuneri ale membrilor care le constituie. În acest sens, categoria percepțiilor poate fi concepută ca permițând acelorași termeni să fie folosiți pentru a desemna procese fiziologice, circumscrise domeniului perceptual, și procese exterioare domeniului percepțiilor, aparținând domeniului cognitiv/afectiv/predictiv etc. Modelul Lexiconului Generativ arată că unitățile limbii nu pot fi descrise și caracterizate printr-o listă de sensuri independente, ci trebuie interpretate în contextul mai larg al dependenței dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
simțul vizual - culori, forme, entități concrete, cele "auditive", "obiecte" care pot fi percepute auditiv - stimuli sonori). Încheiem capitolul prin prezentarea succintă a unor tipuri de transferuri semantice care se produc asupra verbelor de percepție din limba română, delimitate în funcție de domeniile perceptuale. Prezentăm câteva ipoteze care explică ierarhizarea acestor deplasări, motivând de ce există o legătură strânsă între domeniul vizual și cel cognitiv, între cel auditiv și cel al comunicării interpersonale etc. Ultimul capitol, al patrulea, este conceput ca un model de analiză
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
continuumul fizic-cognitiv, arătând că verbul a vedea admite cele mai largi posibilități de construcție, ca urmare a polisemantismului său. Clasa verbelor de percepție evidențială este analizată independent de celelalte două clase, fiindcă unitățile incluse exprimă un alt tip de informație perceptuală - modală, inerent evaluativă - și participă la construcții sintactice diferite de cele caracteristice verbelor de percepție nonintențională și intențională. Încheiem capitolul prin semnalarea unor particulărități în ceea ce privește capacitatea de pasivizarea a verbelor de percepție. Arătăm că acestea manifestă o preferință pentru pasivul-reflexiv
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și studiul lui Buck (1949: 1017-1084). Autorul urmărește contrastiv lexicul percepției în limbile indo-europene (cuprinzând verbe, substantive, adjective) și oferă în analiză și date din română. 9 Pentru un studiu asupra adjectivelor sinestezice - care pot exprima, prin tranzițiile semantice, caracteristici perceptuale sincretice -, vezi Gebăilă (2010). 10 Obiectivarea sensurilor cuvintelor s-a făcut pe baza consultării definițiilor lexicografice, luând în considerare doar sensul primar (cel care denotă percepția fizică) al lexemelor analizate. Analiza polisemiei și a sensurilor "derivate" fac obiectul capitolelor III
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
astfel de contexte sunt considerate substantivizări, având deci rol de obiecte directe. 93 În alți termeni, în poziția de obiect direct a verbului a vedea poate apărea orice entitate cu referință concretă sau abstractă. Dacă verbul exprimă sensuri din domeniul perceptual, obiectul direct va avea trăsătura [+Imagine reală], fiindcă entitatea percepută există în câmpul vizual al referentului din poziția subiectului. Dacă verbul exprimă sensuri din domeniul cognitiv, imaginar, obiectul direct va accesa trăsătura [+Imagine virtuală], fiindcă referentul din poziția subiectului își
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
is based on it. Accordingly, it seems that such see complementation can deal not merely with more concrete things, but also with relatively abstract concepts of inferences, or, in other words, represent the outcome of both so-called direct and indirect perceptual experiences" (s.n., IN). 108 Există situații în care se folosește verbul a simți pentru a desemna o percepție fizică generală, de natură proprioceptivă, care nu poate fi localizată strict în corp: Simt o toropeală în corp. 109 Verbul nu admite
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cealaltă cu sens direcțional. 130 Verbul este glosat ca "a-și îndrepta ochii sau (despre ochi, privire) a se îndrepta spre cineva sau spre ceva pentru a vedea" (DLR, s.v. privi). Componenta direcțională a sensului nu înseamnă încă că actul perceptual "reușește" și că entitatea este focalizată și percepută. 131 Exemplele sunt preluate din DLR, tomul VIII, partea a III-a, s.v. privi. 132 Gheorghe (2009: 83) arată că, în astfel de situații, cele două categorii vide "se susțin prin coreferențialitate
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
asculta nu mai este acțiunea care precedă auzirea, ci, adesea, cea care o urmează" (s. n., IN). 138 O nuanță semantică valabilă, în egală măsură, și în cazul celorlalte percepții de contact este următoarea: deși se presupune prototipic că în urma proceselor perceptuale olfactive/tactile/gustative se produce o "asimilare" de către perceptor a stimulilor specifici (mirosuri/forme/gusturi), această relație semantică nu este implicită: Ion gustă din mâncare și spune că nu are gust; Am mirosit floarea, dar nu are niciun miros. Această
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
barierele creativității Factorii stimulativi ai creativității pot deveni blocaje nespecifice prin absența unei variabile stimulative sau prezența opusului acesteia. Blocajele specifice se repartizeză în două mari categorii: blocajele cognitive și de personalitate. Blocajele interne ale creativității sunt: A. Cognitive a) Perceptuale - incapacitatea de a formula problema; - dificultatea izolării ei; - prea marea îngustare a problemei formulate; - incapacitatea definirii termenilor problemei, când nu a fort înțeleasă; - incapacitatea de a distinge între cauză și efect. b) Informaționale - suprainformarea în specialitate versus insuficienta informație;nerecunoașterea
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
reprezentaționale sau imitative, ceea ce înseamnă că se află într-o relație ontologică de dependență cu obiectul lor fizic care, la rândul său, se află într-o relație ontologică cu forma artei. Ceea ce dă valoare operei este ideea de finalitate. Dar perceptual vorbind arta este aparența aparenței a ceea ce este real și, prin urmare, nu poate fi supusă înțelegerii. De aceea la Platon artele trebuie să servească unei moralități care, alături de ideea de adevăr, prezintă un fundament metafizic. Totodată, ceea ce definește toate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
calitate estetică ce prezintă o dublă existență: reală sau posibilă. Astfel de entități nu posedă mereu o calitate estetică și totuși le numim artă. Operele sunt definite prin intermediul procesului de aducere în existență, într-un mod intențional, cu anumite proprietăți perceptuale având o calitate semnificantă a interesului estetic. În plus, opera de artă ca formă spirituală liberă se află într-un proces continuu de transformare, un proces ce pornește de la stil și formă și ajunge să cuprindă valori și nevoi noi
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul unei deconstrucții care ne duce la tropii esențiali. În acest sens, Hartmann observă două straturi esențiale: primul strat este prim-planul operei care oferă baza operei (materia operei), iar al doilea este stratul decorativ care e desăvârșit prin experiența perceptuală. Prin intermediul stratificării artei putem ajunge la un existent autonom, așa cum deja am văzut, adică la Ansichsein. Mergând pe aceeași direcție, Ingarden analizează opera de artă ca un existent între realism și idealism căutând o bază comună pentru a forma un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la baza obiectelor artistice sunt deschise experienței estetice. Anumite entități au o natură specială, inestetică, și se referă în special la obiectele de cult, religioase sau propagandistice. În mod tradițional, obiectele de artă sunt în mod intențional înzestrate cu proprietăți perceptuale prin care dobândesc o natură simbolică ce trezește interesul estetic. Totodată, trebuie luat în considerare sistemul genurile artistice împreună cu semnificarea lor istorică, dar și formele artistice date. Din acest punct de vedere putem spunce că istoricitatea operei de artă oferă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existență continuă independentă. Ele nu sunt entități abstracte pentru că sunt perceptibile. Acest lucru înseamnă că, dacă obiectele de artă sunt vizuale, au înțeles și proprietăți estetice, ele implică culoare și formă vizuală, reprezentarea, simbolurile și aluziile ce depind de capacitățile perceptuale umane. De aceea, în cazul anumitor arte, în special în cazul picturii și al sculpturii, obiectele lor necesită existența unor entități ce țin atât de lumea fizică, cât și de intenționalitatea umană. O altă diviziune a categoriilor ontologice este împărțirea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
noesis și noema, putem spune că percepția este deschiderea în fața obiectelor de artă pentru o înțelegere deplină ce rămâne la rândul ei deschisă. Idee întărită dacă acceptă rolul central al percepției în cadrul conștiinței expus de Merleau-Ponty astfel: conștiința este conștiință perceptuală ceea ce duce la a reexamina toate conceptele în cadrul primatului percepției 28. Astfel, obiectul de artă nu este doar un obiect de studiu sau al experienței estetice, ci și condiție de existență a artei care constribuie la deschiderea permanentă a lumii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentate, fiind ontologic heteronome și pur intenționale fiindcă stimulează prezența lor. Prin intermediul calităților metafizice, opera literară dobândește valoare estetică. Acest lucru nu înseamnă exploatarea operei literare doar din perspectivă estetică, întrucât termeni precum "frumos", "sublim" sau "agreabil", înțeleși ca experiență perceptuală ce oferă plăcere sau satisfacție, pot fi specifici diferitor discipline care, prin metodologia lor proprie, pot contribui la înțelegerea operei literare. Anumite calități metafizice sunt înțelese ca entități cu atribute speciale lumii ideale - frumosul ideal. Toate calitățile se află în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a imaginii: de-realizarea imaginii fotografice. Abstractizarea fotografiei nu are de-a face cu arta ci, mai degrabă, cu forma socială și valoarea formei în sens marxist. Dematerializarea fotografiei implică "principiul infinit al câmpului vizualizării"9 unde, imaginea este abstractizarea perceptuală a unei structuri vizuale ce are la bază o formă materială. 4. Arhitectonica ontologică a operei cinematografice Studiile filosofice ale filmului se centrează, în general, pe ontologia generativă a formelor ecranizate. Întrebarea privitoare la arta cinematografică este o întrebare care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]