17,849 matches
-
traduce prin a o zări dinspre un trecut asincron cu cel al autorului către un prezent sincron amândurora, ca finalitate comună. A doua analogie presupune ca, pornind de la aspectul ciclic (de refren) al TA din stadiul melosoniei, să ne imaginăm perechile strat-secvență din stadiul actual ca pe niște gonguri ordonate descrescător, atât sub aspectul scăderii intensității cât și sub cel al scăderii densității, respectiv al rarefierii lor în timp. Astfel, OS se conturează într-o expresie de diminuendo. Fiecare gong pare
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
clipa când, pe fondul nemaiauzirii unui alt gong se declanșează starea așteptării lui, spunem că autorul (receptorul) și opera sa (manifestarea) sunt acordați unul altuia, sub aspectul anteriorității momentului de efectivare sonoră (actul). Acum-ul fiecăruia este perfect sincron, în perechea a două clipe succesive, de anterioritate-actualitate. În această sincronie sintagmatizată, clipa anteriorității sau așteptării, asociată temporal cu aceea a incipitului sau atacului/articulării sonore, se constituie ca moment-punte, de trecere în stadiul următor. Printr-o a treia analogie, modalizarea din
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
reluarea lin - Cătălin este semnificativă. Opoziția dintre Hyperion și Cătălin este întărită și onomastic: în greacă, Hyper (deasupra, sus) este opusul lui Kata (jos, în jos). Cătălin își explică singur numele: „Și-n treacăt o cuprinse lin”. Se creează, deci, perechea: locul lin de sus, locul lin de jos, Hyperion și Katalin. Eminescianul „loc lin de sus” trebuie păstrat, „lin” nu e o redundanță, nu trebuie îndreptat... Explic aceste lucruri în ediția mea, cu exemple suficiente (fotocopii) după ediții și manuscrise
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
în a primi răspunsurile la marile întrebări care au frământat lumea dintotdeauna. Crucea iubirii este un capitol total diferit, care schimbă registrul poetic, arătându-l pe Dan Cioată, omul. Iubirea, ca sentiment, este privită acum din punctul de vedere al perechii adamice el - poetul, ea - iubita își trăiesc bucuria acestui sentiment firesc. Decorul este dintr-un orășel uitat de lume, ușor prăfuit și demodat, încăperea unei case unde stă ea, așteptând să se consume un ,,amor’’ (cuvânt oarecum evitat în poezia
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
deie seama... Sclipeau cizmele alea, de numa’-numa’!” H1 și H2 Fuhrerul, în cizmele lustruite de Johann „H2 erau cizmele dublurii lui Hitler, care semăna leit cu el” „După o vreme, m-am trezit că în cufăr erau câte două perechi de cizme. Pe una, cu mărimea 44, scria înăuntru, pe căptușeală, H1. Pe alta scria H2. Astea cu H2 erau cizmele dublurii lui Hitler, care semăna leit cu el, numai că era cu 5 cm mai mic. Și pe acela
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
a întâlnit cu tatăl lui, care scăpase viu din război. Când s-au adunat mai mulți români, cu greu și vai, escortați de americani până la graniță, au plecat spre țară și au ajuns în gara din Dej. A vândut o pereche de pantofi pe care și-i făcuse pentru el și cu banii a plătit o ma-șină care i-a dus până acasă. Casa era ocupată și, din ordinul lui Stalin, toți repatriații sași au fost trimiși în lagăr. De-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
năzuiesc următorii lui. Într-un asemenea câmp de încrâncenări răzbate pe linia din față a frontului minunatul Gheorghe Buzatu. Grăbindu-se să dezgroape documente în arhivele de la Moscova, știind ce preț are clipa cea repede, istoricul și deopotrivă patriotul fără pereche ne-a oferit una dintre primele lucrări de gravă analiză asupra Cominternului prevenindu-ne asupra primejdiei reconquistei cominterniste, ceea ce s-a și întâmplat, din nefericire. Gheorghe Buzatu este între istorici cel mai aporpiat de formula istoriografică ilustrată de Nicolae Iorga
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
a primit așa încât am fost rușinat de grija lui. Ziceam atunci că voi lucra acasă eu și cu geniul meu. Cum m-am mai liniștit, am scăpat și de înfumurare. Văd că Nicolai Hartmann e un cap sistematic poate fără pereche, plin de grija realității concrete, pasionat de problematica vieții etice, de la care pot învăța cu carul, tot lucruri pe care le-am căutat". Lucruri dacă nu scăpărătoare, cel puțin orânduite, se găsesc la mulți alții. "La capitolul acesta al primului
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
temeam să nu pleci de tot... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul abrupt, o fustă colorată vesel cu papagali la poale, o pereche de blugi strîmți-mănușă, o șosetă albă, deraiată la franj, cu călcîiul puțin murdar, un fleac de atîrnat la gît , un glonț, o lamă de ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă zăpăcitoare, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
mama lu" Sandu... și apoi jucam în forță biliard cu ciupercuță, la Sandu acasă... și Cici mi-a dat o cizmuliță super, violetă, adusă de la Paris... da" mi-a luat-o înapoi, că nu putea să vîndă doar una, trebuia perechea!... eu o pusesem în bibliotecă și mă mîndream cu trofeul... iar Cici, acum, în ultima bancă a amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne ferește!... și Roxana sta țeapănă, pe urmă s-a și ușchit... n-am mai zărit
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de umărul lui. Două bărci acostau. Perechile au coborât și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea ezita. - în
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un zid în ridicare... * Nisip... De neîngrădit
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
mai ales tenebros, mărturii decisive au depus două cupluri de scriitori: Pușkin și Gogol în prima, Nekrasov și Dostoievski în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Instanței i se va putea curând înfățișa o a treia pereche de martori, completând probele acuzării la începutul de veac nou: Bielîi și Blok!"(p.140)(Am păstrat grafia numelor rusești în varianta propusă de profesorul Ianoși, detaliat explicitată în Cuvântul înainte) Pășim apoi prin Petersburgul otrăvit al lui Berdiaiev, prin
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
lustruit o nucă vorbitoare noi am ucis toți dragonii dar cetățile doar el le vedea eu i-am ascultat poveștile dar nu însetam să văd aceste orașe * căpitanul nostru s-a dus din cort în cort dând fiecărui om o pereche de aripi nu e ușor să le păstrezi suplețea toată noaptea am auzit soldații netezind penele n-a plecat nimeni în zbor * în anul stelei celei arzătoare în formă de cal mulți oameni au fugit în peșteri de frica cerurilor
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
un soi de ură, Cioplit cu meșterie din custură, Bătut pe nicovală, strâns în laț. Dar pot și eu să-ți fac amăgitură Dintr-un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
arhaice de influență celtică, cruci medievale cu însemne magico-simbolice misterioase, cruci-monumente istorice, asimilate drept troițe, cruci sculptate/pictate cu motive christice -, continuă cu crucile de lemn (treflate, cruciforme în T, răstigniri, "roata valahă", troițe-cruci înscrise în arcuri de cerc, troițe-cruci perechi, troițe-cruci complexe, troițe standard). Alte tipuri sunt reprezentate de troițele iconoforme și troițele incinte. Repertoriul imagistic al celor cu motive arhaice este variat: cerc, rozetă, spirală, crucea cu laturile egale, crucea cu laturile îndoite, triunghiul cu vârful în sus, triunghiul
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
vagon necompartimentat, supraaglomerat. Fum de țigară. Mirosuri grele, proletare. Zumzet de voci. Din când în când câte un hohot de râs, aproape țipat, dinspre grupul de lipoveni din celălalt capăt al vagonului. Stăteam pe locul din partea culoarului. în fața mea, o pereche de bătrâni terminaseră de mâncat și acum se pregăteau de somn. El, lângă geam, își trecuse perdeaua soioasă peste față. Ea încerca să se tolănească, gospodărește, cu mâinile pe pântec, înfofolită cu un șal negru. Flăcăiandrul de lângă mine, cu capul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
ne consacra unei singure opere " (17 aprilie 1945). Cănd e vorba de propriile opere, comentariile devin delicioase: "Sfărșesc de citit și corectat |ntoarcerea din rai. Ce carte mare! Căte poți număra ca ea în literatura românească? E un document fără pereche și admirabil scris " (8 aprilie 1943); "...am început să scriu o piesă de teatru, am scris-o ca într-un fel de transă. Ieri, i-am găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, mai
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De remarcat că Ilarion Ciobanu, actorul, vine la masă, se așază și, pentru a mînca, își pune o pereche de ochelari de vedere! Ca și cum ar citi! Iată, mi-am zis, ce-nseamnă să fii intelectual. Ba nu, gurmand!! * Descopăr extraordinara dilatare a sufletului pe care mi-o produce o țuică mică urmată imediat de altă țuică mare băută (ultima
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică. Erau o pereche!! Cînd i-am invitat prima dată la mine, Gîl (așa-i spuneau toți), după cîteva pahare de țuică, a început să jongleze cu niste ceșcuțe puse deoparte, străvezii și gingașe, pentru servit cafeaua. Numărul i-a reușit! După ce am trecut
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
rămasă totuși într-un stadiu primitiv, cam fără rafinamente, și cu scăpări de ritm: “o pisică roșie-verde/ și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura de la cheie/ se plimba pe galben-movuri/ cu picioarele-n perechi/ devastând cuminți alcovuri/ dându-le limbi în urechi.” Uneori, erotica se dezvoltă paroxistic și cubist, în versuri cu adevărat reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
moderat / preferă să spargă geamul / dar cu atât nu se intră în istorie”, “din când în când (îl) vizita gloria”, “trandafirul îi moțăie în mână”...), visători cu măsură (“sâmbăta și duminica / toți își lasă reacția sub pat / ca pe-o pereche de ghete / și explorează ținuturi necunoscute”), poeți cu imaginația între romantism și suprarealism, purtând, precum sam, masca “inspiratului”: “în orașul meu e un scaun / de pe care nimeni / nu poate atinge pământul /ssst faceți liniște / sam își scrie poemul / vede cum
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Într-o ceață de sidef, Istoria în care Ard cele o mie de pagini Într-o noapte plină De greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O pradă, Perechea stârnind cercuri Prin aer, Cu fiecare pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu, Ca o hartă, Un instrument înțelept Într-o geografie Atât de schimbătoare. Cu neputință A mă
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer solid O bucată de lemn vopsită-n albastru. Paradox văzut la lumina zilei (Tratat despre inutilitatea penelor în contemporaneitate) O bucată de metal zbura mai sus decât o pereche de aripi cu penele fus. De Sânziene Cerurile s-au deschis. De ce nu cade îngerul promis? Constatare Cu o aripă mai grea voi zbura întotdeauna puțin înclinat spre pământ. La joasă altitudine Câinele visător privea matinal pasărea fără pene și
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]