47,342 matches
-
realizezi, ... să fie utili... Deasupra lor, cinci cuie bătute în beton țin loc de cuier. Altă celulă. Aparent arată ceva mai îngrijit. Tencuiala coșcovită înfățișează o zugrăveală în două culori: alb și galben, despărțite de o dungă subțire maro. Pe peretele opus, două manechine îmbrăcate în dungi se odihnesc pe o bancuță. Deasupra lor, o hartă politică a lumii, amintește de era sovietelor. În colț, o chiuvetă de porțelan a căpătat o nuanță ruginie. Sub ea, o pânză de păianjen părăsită
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
cu profesionalism și aplomb de Dumitru Ioncică - respectă imperativul absolut cerut de scriitorul american Paul O’Neil: ,, Întotdeauna, apucă cititorul de gât în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete până la ultimul rând”. Iată intro-ul editorului: ,,Publicăm pentru prima dată în limba română un ansamblu din scrierile istoricului italian Carlo Troya, apărute între anii 1844-1857, care dezvăluie un desen istoric incitant, în care neamul daco-geto-goților, unul și același, apare ca
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
Rinoceri în țara noastră... așa ceva nu s-a pomenit niciodată“ Replică ,,Rinocerii dv. n-au putut înflori decât în creierele gospodinelor“ este reformulata, inteligent și fără discrimări astfel: ,,Rinocerii AU ÎNFLORIT (s.n.) pe la noi“. Fulgerător, fundalul alb devine gri-alb, un perete de litere ce par în debandada, dar pe care se derulează, într-un amalgam amețitor, nume de personaje și replici aruncându-se unele peste altele, ca viperele dintr-o șerpăraie intrată în alertă la presimțirea unui seism puternic. ,,Cuvantul A
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
alături de Clubul de Dans “Elegance” la o petrecere latino incendiară!! Citește tot... Impro Idiot @ Oxford Pub, 29 aprilie Dacă ar tăcea cu toții pentru o clipă, doar o singură clipă, ai putea să le auzi. Catralioane de aplauze. Sunt impregnate în pereții barului, la un loc cu hohote de râs, acorduri muzicale și degete ridicate pentru notă de plată. Noi știm că sunt acolo. Am vrea să credem că noi le-am pus acolo, dar știm că tot voi ni le-ați
Evenimente Oxford Pub Iasi [Corola-blog/BlogPost/94676_a_95968]
-
creativitatea fiecărui eveniment. Un spațiu dotat cu sistem de sonorizare profesional pe care cei ce vin să susina concerte live îl găsesc demn de capitală și chiar străinătate, comparat cu localurile nonconfromiste din Amsterdam și Londra. Este singurul club cu pereții îmbrăcați în muzică.
The MOOoD @ Club Zona, 14 mai [Corola-blog/BlogPost/94718_a_96010]
-
ne-au pus s-o strigăm: unde sunt americanii/ s-au ascuns ca șobolanii un licean privea netemător de afară baletul lucitor al aripilor din înalt începusem să plâng când m-am lovit de un ciot de rădăcină tăiată din peretele acelei gropi sinistre taci mă taică vrei să ne audă avioanele m-a apostrofat vecinul Gheorghe al Diencii am tăcut am mai plâns iar am mai tăcut până am prins gustul literelor și am intrat în viața cărților de unde n-
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
arăta lui Vasile, Gheorghe se bucura între bucile Anei din care briganzii duceau munți de uraniu să-i urce viermii pe brînci prin catacombele unor zgîrie nori - hei-rup, hei-rup, brigaderii cîntau iar difuzorul atîrna ca o turtă de viespi pe peretele sub care mama primea bunavestirea nașterii mele de la îngerul gabriel întors din siberii odată cu tata iute ca un șrapnel intrat în carnea plină de sînge proaspăt - lacrimile veneau dinspre Donul liniștit ca un puhoi de ploi peste lanul tînăr de
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
anapoda care n-au niciun înțeles fără versuri, prin venele cărora nu curge sânge-sânge, ci eterul amețitor al cuvintelor. Mă întreb ce înseamnă să mai scrii poezie astăzi și-mi răspund. Este ca și cum aș trece eu în clipa asta prin peretele de sticlă al terasei și aș porni prin văzduh: merg prin văzduh, iată, ca pe un caldarâm adevărat, înaintez glorios, dar, în același timp, mă prăbușesc și mă fac zob de cimentul real din fața blocului, lumea se strânge buluc, mă
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
mirozne purtate de vânt măturătorul norilor limpezește și suprafața apei și lauda poate începe la căpătâiul celui ce nu va mai fi o laudă întâmplătoare ca o bucată de cretă găsită pe stradă cu care copiii scriu cuvinte ininteligibile pe pereții caselor căci asta le place cu adevărat morților : să vadă că n-au fost uitați și că nu sunt lăudați din obligație Mult timp am crezut că pot să-mi fac noi prieteni așa cum ți-ai cumpăra o altă masă
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
poate ar trebui să îngenunchez să mă rog Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft cumplit miroase ziua a nimic iar întunericul aude respirația paginii Singur acum cu portretele acolo-n grădină beam ceai de flori de măr printre statui la toate ferestrele ieșeau
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
rând luminile *** țara mea e plină de biserici lângă cele prea mici se sapă adânc temeliile celor mult mai mari balta are pește enoriașii dau pâinea lor cea de toate zilele și din pronaos până în vârful turlei stă aurită pe pereți speranța lor într-o viață mai bună când bat clopotele ei știu că unuia dintre ei i-a fost împlinită speranța împărăția Lui nu e în lumea aceasta de aceea țara mea ortodoxă se mută dincolo binele și adevărul nu
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
Alexandru Mușina Casa de pe colină Niciodată să nu-ți faci casa pe o colină. Mai bine dormi. Din pereți vor ieși îngeri înalți, în robe albe, Cu aureole de neon și flori de plastic. Se vor dezbrăca: Sâni mari, de femeie, sex roșu, inflamat, de femeie. Se vor apropia de patul tău, cu sexul ras la sânge, Tot mai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
și el, în aerul gripat dintre coroana vișinului și laptop, nevasta mea nu vine săptămâna asta, stă cu strănepoții; parfumul osiilor de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme, peste fostele vicii, în care picăturile de sânge înviorează noul anotimp
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ Să nu scăpăm compasul din mâini, (ne-ndeamnă unii, alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Traian Ștef Trecere clandestina Nu mi s-a arătat de mult Poate vrea să-mi spună că îndoielile mele Din aceste zile neputințele uituceala Au un loc de trecere Să nu mă dau cu capul de pereți că limită Mizeriei nu este periferia nici a bucuriei Sufletul luminat de fulger Parcă ar vrea să-mi spună Dar acestea sînt vorbele mele care vor Sa inteleaga tăcerile lui Și deodată se arătă lîngă părul mare sîntamaresc Cam răscolit
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
e limpede, chiar acum cînd spun aceste lucruri aflu că a murit și domnul stere contabilul de la fabrica de ulei. cum a murit? a căzut de pe scară în timp ce curăța adăpostul porumbeilor. e clar. nici o scară nu stă întîmplător lîngă un perete. fiecare își provoacă drumul în felul său. și apoi domnul stere avea un fel al lui de a fi că părea să fie jumătate în lumea asta și jumătate în lumea cealaltă treaba asta, cu porumbeii, fiind o fugă din
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a se înfiripă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
cu ochii închiși care îți populează camera. Deschide sertarul. Privește-ți somnul. Acestea sunt marginile mele. Kriegswitwe sunt într-un azil al văduvelor de război. aici igrasia e o formă de mângâiere. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. asistentele aduc pe targă răniții, încolonați. noi îi plângem, îi pansăm, apoi le punem crucea pe piept, sărutul nostru translucid. și golim rafturile unde totul putrezește îi stivuim acolo. e un fel de bibliotecă de care avem grijă și îi
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
încolonați. noi îi plângem, îi pansăm, apoi le punem crucea pe piept, sărutul nostru translucid. și golim rafturile unde totul putrezește îi stivuim acolo. e un fel de bibliotecă de care avem grijă și îi dăm cu parfum. igrasia luminează pereții, chipurile noastre. e ca o veioză. războiul durează de câțiva ani buni, e trafic intens de răniți noi suntem angajate cu jumătate de normă, cu un singur obraz. pe celălalt nu îl întoarcem niciodată. îl păstrăm ca pe un pat
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
când or să te aducă pe targă aici, igrasia îmi va cuprinde glandele. un fel de ipsos se va forma peste buze. sunt văduva unui crin carbonizat. Sylvia râde și mă decupează. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. Partaj 1 Motto: „sfârșitul e un limbaj. începutul e o voce.” O plimb mereu cu mine. Oriunde mă duc, vine după mine. Îi dau prune uscate, vreau să o ajut să iasă afară. Să se extermine. Ea zbiară ca o
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
semnificații Riduri pe fața lui beckett fac un desen crud pe asfalt apoi îi las timp să se maturizeze în tabloul meu un domn grijuliu șterge ridurile de pe obrazul lui samuel beckett îl vrea rubicond cu degete de porțelan în pereții lui soarele să apună în trepte cum ai aprinde paie pe apă deodată în mijlocul unei păduri începe să miroasă-a mâncare aerul e găurit de păsări aprinse soarele un cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
se gândesc numai la mine și cinev a toarnă zăpadă printre copaci să fiu uitat când ies dimineața încă dormind pe ușa blocului mi se pare că lumea e o rugăciune a mea o rugăciune împlinită icoană stând strâmb pe perete nu am vacanțe nu plec peste graniță stau și scriu desenez lumi încerc să fiu îngerul păzitor al viermelui de sub trotuar amândoi săpăm cred că eu voi ajunge mai repede ca el oriunde ce greu e să trăiești când toți
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]