940 matches
-
viziunile fantastice ale unui suflet captiv într-un trup nedorit, aceste lumi fiind de fapt cele instituite de enuțătorul lor, desemnând adevărata ,,lume a operei". Maingueneau analizează, în studiul amintit, textul lui Camus, Străinul, constatând că în principal prin folosirea perfectului compus și a distanței dintre enunțător și un eu subiect al enunțului, tratat nu ca persoana întâi, ci mai degrabă ca o persoană a treia opera ne arată un erou străin tocmai din cauză că el trăiește într-o lume absurdă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Aș fi vrut să-l rog eu să-mi ceară să-i povestesc, căci deși era atât de tăcut și îndepărtat, îl ghiceam în stare de o mare prietenie."367 Prezența anaforică a structurii "aș fi vrut", prin prisma optativului perfect, punctează antitetic convingerea celorlalte personaje (inclusiv a doamnei T.) că nu se cunosc și că nu resimte nici un sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinului în spiritualitatea greacă). Să nu uităm, totuși, un atribut esențial al alchimiei: ambiguitatea, unicul atribut care, după Umberto Eco, a marcat-o "pentru secolele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
302 În descrierea basoreliefului, oglindă pietrificata a frumuseții, nemișcata într-o liniște golita de sentimente, se află imaginea simbolică a tăcerii și imobilității din lumea de dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din moarte la viață. O rigiditate similară, consecință a comunicării întrerupte, se regăsește la Quasimodo în privirile ființelor dispărute, de o tulburătoare fixitate: Umbla-vom prin case tăcute, / unde stau morți cu ochi deschiși / copii maturi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
evoluției. Umbra a devenit clară ca un portret pictat în ulei, de unde înțelegem faptul că doar opera de artă oferă imaginea adevărată a omului. Realitatea este proiecția unei iluzii. Pentru ca materializarea dublului să nu se producă prea abrupt deși utilizarea perfectului simplu compromite efectul potențării din "încet, încet" (care în facsimil are altă intensitate a acumulării, prin absența virgulei) narațiunea heterodiegetică deschide o paranteză în care ne este prezentată fiica spătarului Tudor Mesteacăn, Maria. Presupunem că această prezență onomastică polisemantică mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
termenul concept, nu noțiune. Exprimarea "să fi fost scos din" este departe de natura discursului filosofic. Eminescu se folosește de condițional pentru a sugera o posibilitate oricând la îndemâna cititorului (de a extrage timpul din experiență); traducătorii secolului XX, prin conjunctivul perfect, îndepărtează lectorul de șansa de a încerca și el să înțeleagă empiric timpul. Între consecutivitate și succesiune, primul are un plus de nuanță efect-cauză (vezi subordonata consecutivă și raportul ei cu regenta), în timp ce al doilea rămâne doar cu ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de "culpabilitate colectivă". Din întîlnirea naratorului cu acel soldat-artist s-a născut, după părerea cvasiunanimă a presei, o capodoperă. Entuziasm explicabil din multe puncte de vedere, și totuși... Sobrietatea excesivă a stilului inhibă formulele memorabile sau imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine digerată, sterilizează și mumifică în mare măsură "viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită de anecdotă, de fantezie, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dificultatea și spectaculozitatea elementelor cunoscute, sau acordarea unei noi tinereții mișcărilor părăsite În condițiile oferite de aparatul modernizat dinprezent, se impune cu stringență. - Dar mai ales merită ! Performanța sportivă implică un veșnic si mistuitor zbucium, o luptă permanentă pentru „perfecționarea perfectului „ dacă se poate spune așa. Nici un aspect nu trebuie neglijat. Ceea ce nu reușești să Îmbunătățești tu o face altul, și cine o face, câștigă, și cât de dureros este să constați după ani de muncă epuizantă și speranțe motivate, că
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
a murit când avea numai câțiva anișori, ea îi apare tatălui în vis ca adolescentă, o tânără virgină frumos împodobită cu perle (de unde îi vine și numele). Pearl (imagine manuscris, c. 1380) Potrivit lui Kim Philips, autoarea studiului "Maidenhood as the Perfect Age of Woman's Life", înfățișarea și frumusețea fecioarei Pearl sunt asemănătoare cu cele ale fecioarelor-martir, "tipul cel mai popular de sfântă în epoca medievală târzie din Anglia", reprezentat de adolescente ca Margaret, Katherine, Lucy, Christina, Cecilia, Dorothy, Agnes, Barbara
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
110 Vezi Umberto Eco, op. cit., pp. 61-85. 111 Phil Patton, ,,Living on the Material World: The Meaning and Power of Popular Icons", în Popular Culture: An Introductory Text, loc. cit., p. 171. 112 Vezi Kim M. Philips, ,,Maidenhood as the Perfect Age of Woman's Life" și Katherine J. Lewis, ,,Model Girls? Virgin-Martyrs and the Training of Young Women in Late Medieval England", în Young Medieval Women, Katherine Lewis, Noël James Menuge și Kim M. Philips (ed.), New York, St. Martin's
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1980. De asemenea, vezi Arthur Marwick, Beauty in History: Society, Politics and Personal Appearance c. 1500 to the Present, Londra, Routledge, 1988, și Anne Hollander, Seeing Through Clothes, New York, Penguin Books, 1988. 114 Vezi Kim M. Philips, ,,Maidenhood as the Perfect Age of Woman's Life", în Katherine Lewis, Noël James Menuge și Kim M. Philips (ed.), op. cit., p. 7. 115 Ibid., p. 10. 116 Ibid., p. 7. 117 Vezi Beryl Schlossman, Objects of Desire (The Madonnas of Modernism), Ithaca și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
neașteptate la capătul puterilor [...]” - p.20; ,, Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte încet. Se ridică apoi brusc din chaise-longue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul de a crea un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
brusc din chaise-longue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul de a crea un echilibru în interiorul narațiunii, între un plan trecut, al evenimentelor propriu-zise și unul prezent, al reflecției
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
această descriere "științifică" provine dintr-un imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a se situa într-o lume virtuală care va fi ulterior definită; perfectul compus indică, de fapt, o distanțare și prezintă rezultatul unui demers "științific". Din punct de vedere al timpurilor verbale folosite, [P5] și [P9] prezintă diferențe care concură la fixarea validității generale a propozițiilor vizate. Cele două propoziții funcționează în jurul modalității
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Pn5). Aceste verbe la PS sînt legate cauzal și cronologic. Fie următoarea serie temporală: [P1] t1 "bătu" [P2] t2 "știu" [P3] t3 "deschise" [P3'] t4 "evită" [P4] t5 "căzu" [P4'] t6 "se rostogoli" [P5] t7 "îl imobiliză" Mai mult ca perfectul (MMCP) din [P6] induce o viziune retrospectivă asupra povestirii: este vorba de o propoziție tipic evaluativă care oferă o relectură a povestirii sub formă de "morală". [P1] este elementul declanșator al povestirii în care actorul A1 nu este identificat, nici
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
neașteptate la capătul puterilor [...]” - p.20; ,, Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte încet. Se ridică apoi brusc din chaiselongue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul de a crea un
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
brusc din chaiselongue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul de a crea un echilibru în interiorul narațiunii, între un plan trecut, al evenimentelor propriu-zise și unul prezent, al reflecției
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
fraze nu sunt suficiente pentru a reda clar trecerea de la un plan la altul, de la prezent la trecut și invers. Sau, mai exact, aceste metode nu fac decât să completeze structura labirintică ce rezultă din folosirea succesivă a imperfectului, a perfectului simplu și a mai mult ca perfectului. Cele trei timpuri au și rolul de a ghida într-un fel cititorul în mulțimea de evenimente de care, fără să vrea, este nevoit să ia cunoștință. Imperfectul este folosit în general în
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
clar trecerea de la un plan la altul, de la prezent la trecut și invers. Sau, mai exact, aceste metode nu fac decât să completeze structura labirintică ce rezultă din folosirea succesivă a imperfectului, a perfectului simplu și a mai mult ca perfectului. Cele trei timpuri au și rolul de a ghida într-un fel cititorul în mulțimea de evenimente de care, fără să vrea, este nevoit să ia cunoștință. Imperfectul este folosit în general în exprimarea de către narator a unor adevăruri permanente
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
obiectiv al discursului (,,Ioana era înaltă, aproape tot atât de înaltă ca Ștefan [...]” - vol.I, p.11; ,,[...] Ștefan încă nu știa că Vădastra avea un ochi de sticlă [...]” - vol.I, p.3; ,, Cerul părea acum și mai însângerat [...]” - vol.I, p.323). Perfectul simplu redă un prezent al narațiunii, în timp ce mai mult ca perfectul este folosit pentru a delimita un plan temporal anterior momentului în care se petrece acțiunea. Alternanța perfect simplu / mai mult ca perfect produce o ,,ondulare” permanentă a discursului, prin
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
vol.I, p.11; ,,[...] Ștefan încă nu știa că Vădastra avea un ochi de sticlă [...]” - vol.I, p.3; ,, Cerul părea acum și mai însângerat [...]” - vol.I, p.323). Perfectul simplu redă un prezent al narațiunii, în timp ce mai mult ca perfectul este folosit pentru a delimita un plan temporal anterior momentului în care se petrece acțiunea. Alternanța perfect simplu / mai mult ca perfect produce o ,,ondulare” permanentă a discursului, prin conturarea acelor ,,bucle temporale” de care pomeneam la începutul prezentului capitol
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
una peste alta, romanul întreg reunește un număr infinit de clipe, comprimând astfel în doisprezece ani prezentul, dar și trecutul trăit de fiecare personaj în parte. Rămânând în aceeași sferă a timpurilor verbale, constatăm prezența masivă a prezentului și a perfectului compus în cadrul replicilor directe, al dialogului. Prezentul apare foarte des în postura sa de timp care exprimă un adevăr general valabil, asigurându-i o permanență omnitemporală. Ca și în Întoarcerea din rai sau în Nuntă în cer, și în Noaptea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
în poemul lui Desnos, lipsa de coeziune-repetiție este flagrantă, aceasta se datorează faptului că elementul de legătură dintre fiecare nouă propoziție și precedenta este prea puțin nuanțat, condițiile de reluare fiind absolut insuficiente. Tranzițiile determină succesiunea a șase verbe la perfectul simplu sau șase evenimente constituente ale unor nuclee fără nicio completare cu un imperfect, adică cu o stare. Rezultatul este, în fapt, producerea unei succesiuni orientate în întregime către un final: "(Blestemată fie) mașina în care mama ta îl întâlni
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la ora cinci! Negația este suficientă chiar pentru a face ca (11) să oscileze între comentariu și evaluare: (17) Marchiza nu ieși la ora cinci. Putem observa totuși că ar fi suficient să adăugăm " În acea zi..." și să folosim perfectul simplu pentru a interpreta (18) ca fiind o propoziție preluată dintr-o succesiune narativă canonică: (18) În acea zi marchiza nu ieși la ora cinci. D. Combe ar fi absolut îndreptățit să vină aici cu observația că o propoziție recunoscută
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cinci. D. Combe ar fi absolut îndreptățit să vină aici cu observația că o propoziție recunoscută ca fiind narativă trebuie să fie "cu obligativitate o afirmație pozitivă" (1989: 158) și că distanțarea modală garantată în (11), în mod evident, prin perfectul simplu asociat persoanei a treia este indispensabilă. Atunci când distanțarea modală este atenuată, avem posibilitatea să afirmăm, precum D. Combe, că "povestirea și comentariul sunt strâns legate între ele" (1989: 159). Se pare că odată cu încercarea de a da o definiție
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]