472 matches
-
închisoare ca să ajungem la Batalion. Trifan a cerut ca, însoțit de 4-5 camarazi, să vorbească personal la telefon. Dacă nu ne întoarcem, să știți că suntem morți! O jumătate de oră ne-am rugat lui Dumnezeu să ne izbăvească de perfidia și gândul criminal al acestui maior; cei plecați s-au întors liniștiți, dar gravi: Am vorbit cu comandantul Batalionului. M-a recunoscut și l-am rugat să trimită un pluton de soldați. I-am spus că nu vom ieși din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
anularea conștiinței lui ca ființă hristică. Ar trebui să medităm adânc asupra sfârșitului rugăciunii și să fim treji, căci „diavolul ca un leu umblă răcnind, căutând pe cine să înghită” (Sfântul Apostol Pavel). El se folosește de cele mai subtile perfidii, care de foarte multe ori au scăpat chiar și celor învățați, ducând la prăbușiri fără întoarcere (Origen, Nestorie, Eutihie, Arie etc.). Căci dacă pe Însuși Mântuitorul, ca om, L-a ispitit, încercând să-L prăbușească, cu atât mai mult pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
desprinși de suferința maselor, dar nu cunoșteau roadele educației prin artă și transfigurării ființei umane prin asceză și contemplație. Pentru că legionarii nu se prăbușeau din atitudinea lor de constanță în rezistența împotriva reeducării, s-a recurs la ultima armă a perfidiei, atacul la persoană, la demolarea „idolilor”. Dar șefii și conducătorii legionari n-au ocupat în sufletele noastre poziție de idol. Căpitanul, Moța sau alt conducător s-ar fi întristat când ar fi constatat că în locul slujirii lui Dumnezeu, legionarii i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
săvârșit nici cea mai mică agresiune împotriva celor mai mari călăi ai lor - și nu se poate presupune că le-ar fi lipsit curajul - înseamnă că legionarii sunt, și aceasta la modul absolut, cu totul altceva decât ceea ce susțin cu perfidie dușmanii lor. Virgil Maxim aparține categoriei morale legionare formate din suflete de esență superioară și profundă religiozitate ca Ionel Moța, Iordache Nicoară, Victor Puiu Gârcineanu, Gheorghe Furdui, Valeriu Gafencu, Constantin Oprișan, Gheorghe Jimboiu, Ion Ianolide, Alexandru Virgil Ioanid și alții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să se dea încredere tuturor imputațiilor acestuia - privește în mod esențial iertarea păcatelor: autorul operei Elenchos pretinde că există păcate de neiertat, definite ca păcate „care conduc la moarte”, după 1In 5,16. Și indulgența papei Calixt este prezentată cu perfidie ca o complăcere vinovată pentru plăcerile oamenilor. În ceea ce ne privește, observăm că termenul adulter, fie că este 111111111fie fffffff, nu mai este prezent în text. Dacă este necesar să legăm păcatul „care conduce la moarte” comis de episcop - de
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Din document, aflăm că au fost operate modificări privind "amploarea mișcării legionare", "palida prezentare a forțelor democrate" și "slaba adeziune a intelectualității la lupta partidului", "unele accente de idealizare a figurii generalului Antonescu", prezentarea lui Hitler ca "geniul marilor cuceriri", perfidia și cruzimea lui Iosif Stalin, respectiv "unele reflecții și comentarii politico-istorice inoportune". Cenzorul precizează că autorul a acceptat să facă numeroase modificări, eliminări și adăugiri în text, dar "nu a intervenit în problema raportului de forțe politice care se înfruntă
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru el dispare. Așa am creat o vacă de muls, o oaie de tuns, o găină de ouat, un cal de tracțiune, toate incapabile a trăi altminteri decât În mediul nostru; și, În ultimul caz Îmi amintesc de o - câtă perfidie! - caricatură din veacul trecut Înfățișând caii de poștă constrânși, În urma introducerii tracțiunii mecanice, la a-și câștiga existența dând cele mai neverosimile reprezentații de bâlci... De-a lungul evoluției societății sale omul a putut abandona sclavia semenului, Înlocuindu-l cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acela care n’are. Nici bancă, la care Soarele să depună „bani“, albi sau negri, dar nici măcar un „ban“. Adică e animalul. Trebuie să trăiască și el, că așa a fost „lăsat“, și atunci Împrumută de la plantă, luând astfel - culmea „perfidiei“ bancherului vegetal, bani spălați. Oricum, banul nu are miros, iar acum el se cheamă substanță macroergică, precum ATP-ul, aceeași pe care Însuși bancherul vegetal o folosește, ca zilnica mâncare -viața lui - sau pentru un chef de pomină: risipa de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
feroce, cum ar fi „jocul“ pisicii cu șoarecele: Realitatea e că astfel, sperând În salvare, șoarecele nu-și conștientizează agonia. Vreți să vedeți adevărata ferocitate? Priviți - culmea! - plantele, anume pe acelea carnivore, căci ce prind În capcanele de o rară perfidie - iată că și eu sufăr de antropomorfism -, nu doar insecte dar și mici animale superioare, precum vreun buratec, e digerat de viu. Încă, la vreme de vară, plantele, mai precis algele, ucid animale, pești de pildă, În balta din care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu iuțeala fulgerului. Dacă mi-ai luat două ex[emplare] din T[omis]și nu mi le-ai trimis încă, te rog să le păstrezi pînă cînd voi veni la voi.) Nota de susținere este scrisă cu toată arta și perfidia critică (cred că nu te supără acest cuvînt). Este un gest de prietenie (și aderență fraternă la o cauză în fond comună) pentru care îți voi fi recunoscător întotdeauna. Apariția ei va zdruncina și mai mult șandramaua putredă a oralilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
C[ostea], mi-a zis că acesta nu va scrie nimic împotriva mea, iar el (Al. A.) ar fi bucuros să ne dăm mîna (eu cu D.C.) și să colaborăm. E clar că dușmanul e pe cale de a propune pace. Perfidia poate să fie mare și eu sînt oricînd pregătit de luptă. La Cronica voi colabora, în continuare, fără a face concesii, potrivit planului nostru comun de a ne impune punctele de vedere. Gheorghe duce lupta, prudent, dar ferm, chiar în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
început să vîre cuie la el, scornind tot felul de murdării. Unul dintre ei este același perfid C. ștefanache (care începe să se dea iar la mine. Motivul: nu vreau să scriu despre el, deși mereu îmi spune.) De altfel, perfidia i-ai cunoscut-o pe propria ta piele (articolele despre Tr. Chelariu și Camilar). Cred că nu mai încape discuție că n-ai să mai scrii despre noul lui roman (o mizeriei!). Intenționat n-a vrut să se scrie despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scriu acum cu gîndul că scripta manent. Fiind ocupat, cîteva zile n-am putut trece pe la Cronica (o altă cauză a întîrzierii răspunsului pe care nu l-am mai scris atunci). Cei de la Cronica voiau să mă consulte (probabil din perfidie!) asupra articolului (e vorba de Andi și Leonte), spunîndu-mi că ei au „niște rezerve” față de unele observații (de fapt cuvinte). îmi întind articolul tău să-l citesc, dar eu n-am putut spune că nu-l cunosc. Am zis: „Dacă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de pe aceeași vreme, trebuie neapărat discutate în lumina lor proprie spre a spulbera unele îndoieli, dacă acestea sunt cumva, și mai ales pentru a așeza unde trebuie unele vorbe (pe care le presupun doar) ce ți le-a strecurat cu perfidie cel mai abject individ pe care l-am cunoscut în viața mea. Ți-aș fi scris o lungă epistolă, dar știu că - și asta mă miră! - nu răspunzi (la lunga scrisoare din ianuarie 1981 n-am primit nici pînă acum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nasul coroiat” <endnote id="(455, IV, p. 80)"/>. În concepția antisemiților, nasul acvilin nu era un reper negativ numai din punct de vedere estetic, dar și din punct de vedere etic. El ar indica nu doar urâțenia evreului, ci și perfidia sa. Pentru scriitorul și politicianul șovin Maurice Barrès (1862-1923), ca să-l poți judeca pe Alfred Dreyfus este suficient să privești „figura sa de rasă străină” ; vinovăția acestuia „reiese din rasa și din forma nasului”. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z. Codreanu pe evrei -, fețe Însângerate și pocite, rânjesc ca lupii hămesiți cu dinți de fiară, În ochii râzători purtând o diavolească perfidie” (622). La rândul său, Emil Cioran vorbea În 1936 despre „vampirismul și agresivitatea” evreilor (512, p. 130). 67. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” În România anilor ’30, Editura Humanitas, București, 1995. 68. Vezi revista Baricada din 14 noiembrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi costat mult, văzând că i s-a dat lui Carp un loc În cabinet; dar la urma urmelor, e poate foarte bine că partidul de la „Pays Roumain” (un ziar antidinastic), a fost dezarmat și s-a paralizat cel puțin perfidia nespusă a acestei foi foarte mult criticată În străinătate”. Faptul că i s-a dat portofoliul Ministerului de Externe se datora incontestabilei lui inclinații pentru politica externă a României, pe care căuta să o apere Împotriva oricărei influențe rusești. Tensiunea
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
a putea hrăni o sută de mii de oameni fără a scoate un ban, pentru a-i odihni aici și a lua un nou și ultim avânt împotriva Turciei. «Apoi, mai vedem că Curtea din Petersburg întrunește împotriva noastră toate perfidiile ce le pusese în joc împotriva polonilor și a tătarilor. Ea întreține vrajbele noastre lăuntrice, cum a făcut pentru cei dintâi; și, ca pentru cei de ai doilea, ne-a dat acum un Domn căruia poate ea îi va cere
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
plin de candoare, atât de simplu în aparență, îl cunoșteai totuși greu. Sub aparența de om perfect liniștit, adăpostea o voință și o tenacitate admirabile. Nu era bine să-l ai ca adversar pe acest om care, descoperind incorectitudinea și perfidia, el nedeprins cu aceste chipuri ale omului, nu le putea nici imagina, nici ierta. Mai ales ipocrizia îi era de neînțeles; și nu o ierta. Am crezut că este mai potrivit să-l prezint pe omul Zamfir, decât un "c.v.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe care l-am luat cu el la Knesset. Ceea ce În cazul lui Kissinger este numit „tr)dare” În cazul unui secretar de stat neevreu ar putea fi acceptat, ridicând din umeri, ca diplomație - adic) una dintre formele normale ale perfidiei. Alsop este o persoan) agreabil). Expresia fetei lui, măi degrab) Îngust), tipic) pentru New England, sugereaz) c) el a renunțat la aproape tot ce era de prisos, c) a v)zut toat) m)reția și mizeria acestui secol și c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să aibă dreptul de a se adresa Comisiei Europene 85. În schimb, în ceea ce privește problemele administrative, nu a fost schimbată optica inițială referitoare la procedura adoptării hotărârilor cu majoritate de voturi, președintele având rolul predominant. Folosindu-se cu dibăcie și cu perfidie de intenția autorităților de la București de a proclama Regatul României (s.n.), ministrul austro-ungar din capitala română, contele Hoyos, sprijinit de colegul său german, contele Wesdehlen, i-a lăsat de înțeles premierului Ion C. Brătianu, în cursul mai multor discuții, că
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
aflau în fața lui, arătând astfel că el va distruge deodată trei din cei zece regi. Îl numește „corn mic”, pentru că acesta se va naște dintr‑un trib iudaic mic. „Vizibil”, pentru că va ajunge renumit după aceasta. „Ochii” simbolizează viclenia și perfidia [Anticristului] de care el se va folosi pentru a rătăci mulțimea. „Gura” însă, adaugă el, „spune enormități”, care nu sunt altceva decât cuvinte deșarte și vanitoase. Fericitul Pavel învață cu înțelepciune: „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
determinându-o să-și dezvăluie frumusețea. Până o faci „Vă cânte”, lupta artistului înseamnă înverșunare, ambiție, multă concentrare, revărsare în inima materiei înseși. Dacă materia se numește piatră, artistului îi va trebui mare atenție, bineștiind că aceasta „Gă dovadă de perfidii neașteptate”. Dacă artistul va reuși să se armonizeze „cu sufletul materiei”, se poate considera un „victorios”. Despre această „armonizare cu sufletul materiei” găsim mărturii, disparate, tematic, într-un masiv volum: Așa grăit-a Brâncuși., editat de Fundația „Scrisul Românesc” (Craiova
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
apa îngroșată "constituită din filoane de culori diferite, ca o marmoră", care "se materializează în asemenea măsură încât poate fi disecată cu ajutorul unui cuțit". Un univers dominat de culori abisale (verdele, violetul), îndrăgite de Poe, Gogol, Lermontov, "echivalent simbolic al perfidiei"109. 1. (En) vie, en rose Le roman de la rose inserează însă ultimul motiv într-o montură deosebit de interesantă, de care mă simt atras, deși nu e vorba acolo de un smârc și nici de Bahlui sau Ciric. Am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
peste lumea cotidianului efemer asemeni unei oglinzi care reflectă grotescul acesteia. Într-o astfel de oglindă își perindă chipurile cei care și-au rostuit rangul superiorității lor prin înșelarea feroce și îndurerarea celorlalți semeni mai puțin capabili de rezonanțe distructive. Perfidia și șerpuirea alunecoasă a vicleniei, excesele viciului și intoleranțele aroganței, ascuțișul perforant al răutății ce se înveșmântă în constanta ascunderii de sine, brutalitatea care sfidează și oprimă, gândul josnic ce ignoră plângerile suferinde toate aceste distorsiuni macabre ale conținutului existențial
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]