471 matches
-
esențială, cel puțin semnificativă. Pe când Minotaurul are trup de om (bărbat) și cap de animal (taur), Sfinxul are trup de animal (felină) și cap de om (femeie). Ceea ce sunt la Minotaur brutalitate și agresivitate pură, la Sfinx sunt perversitate și perfidie - nu mai puțin terifiante și ucigătoare (gr. sphiggx = „care apasă, strânge, strangulează”). Ca urmare, armele celor doi eroi vor trebui să difere : securea la Tezeu și logos-ul la Oedip. De fapt, sunt două ipostaze ale armei Demiurgului. Constatarea analogiei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a introdus ierarhia vicleniei stupide și a apucăturilor maloneste. Un bandit ca cuviosul Simion, o vulpe vânătoare de diurne și afaceri tăinuite cum e Carada, jucători de bursă și nulități cărora natura, drept compensație a stupidității lor, le-a dat perfidia și instinctul necinstei, iată clasele ce le-ați ridicat din ce în ce mai sus. A existat în lume un stat care-a apus după o viață de șapte mii de ani - Egipetul. Înlăuntrul anticității deja Egipetul era o anticitate proprie, și Homer putea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zicem, căutăm să dăm o esplicare psicologică. În formă și față cu adversarii noștri un asemenea răspuns e cu totul de prisos. Când "Romînul" era în opoziție, nu cu ton sanguinic, nu din mânie momentană, ci din contra, c-o perfidie flegmatică și preconcepută i se imputa regelui sustragere de bunuri publice (Piatra Arsă), i se zicea că e un pion (fără s) în minele Prusiei, în fine, broșura d-lui baron de Hahn, actual ministru, e desigur tot ce s-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că e un pion (fără s) în minele Prusiei, în fine, broșura d-lui baron de Hahn, actual ministru, e desigur tot ce s-a putut scrie mai veninos, atât în contra regelui cât și în contra miniștrilor săi. Cu aceeași rece perfidie se numea d. Cogălniceanu maestru în sustracțiune - și cu toate acestea mai târziu a fost ministru alături cu d. Brătianu - un altul, învinuit a fi aruncat cadavrul sângerând al României la picioarele contelui Andrassy, a fost ministru alături cu d.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care spunem adevărul; nu sunt însă perfizi aceia cari 'l știu mai bine decât noi și-l ascund. Iată, după "Ortodoxul ", informațiunile pe care i le dă capul nostru bisericesc Sfântului Sinod în cestiunea în care noi suntem acuzați de perfidie: Cu această ocaziune socot de datoria mea a informa pe Sf. Sinod că eu, din motivul celor publicate în jurnale, respectiv de impunerea unei jurisdicțiuni papale în capitală sub titlu de arhiepiscopat, în contra tratatelor din vechime și a uzului țării
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vom ști măcar că am încercat... - Vorbele tale sună frumos, strigă o femeie, de undeva din vârful randului. Nici o mamă nu poate accepta cu inima deschisă să vadă cum îi moare copilul. Dar cum o să ne aperi de furia policornilor, de perfidia florilor cântătoare sau de pârjolul lentilelor? Xtyn se roti ușor, încercînd să cuprindă privirile a cât mai mulți dintre ei, apoi își proiectă gândurile adânc în conștiința lor, undeva între ly și ann, lăsîndu-i să vadă forța pe care o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
transformarea de la Făurar la Maestru al quinților. O parte a sufletului său se frânsese când Mariile preferaseră să plece spre Vechea Terra. Fuseseră puține cuvinte între ei. Și ce-ar fi fost de zis între un bărbat ucis cu atâta perfidie de aceea pe care o credea iubită? Nu reușise încă să se obișnuiască nici cu faptul că toată lumea părea să-l considere răspunzător pentru soarta întregului univers. Kasser dăduse tuturor de știre că dinastia nu mai există. Fostul Imperiu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a „pedepsei” constă tocmai În acest act al conștientizării, al clarificării de sine, În absența căruia nu poate avea loc apoi acel proces al asumării vinei și implicit, cel al responsabilizării față de sine. * „Dintre toate obiceiurile «lumii buneă, lăudatul este perfidia cea mai dibace.” (H. de Balzac) Exceptînd laudele care sînt cerute de meritele reale, celelalte sînt indecente, deoarece ascund fie un interes, fie disprețul disimulat față de cel căruia Îi sunt, cu abilitate, adresate. * „Iubește adevărul, dar iartă greșeala.” (Voltaire) Trebuie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
zi, ascultat un cîntec și citită o poezie.” (J.W. Goethe) Explicația o găsim la W. Shakespeare: „Cel ce n-are muzică În sine, cel pe care nu-l mișcă armonia suavă a tonurilor, e copt pentru trădare, furt și perfidie: inteligența lui e mohorîtă ca noaptea, năzuințele lui sumbre ca Erebul. Nu te Încrede În asemenea om!”. „Nu cunosc nimic mai greșit decît a traduce pe un poet cuvînt cu cuvînt.” (Voltaire) Tot Voltaire dă și explicația: „Poezia e muzica
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spun nimic, nu aud nimic. Sau cel puțin: am văzut, dar nu spune ce am văzut, am auzit dar nu destăinui nimic din ce am auzit. Să nu-ți scape nimic din josnicia lumii, din răutatea oamenilor și nici din perfidia lor, dar să te abții de a le face publice. Montaigne a practicat această înțelepciune și, din câte se pare, cu folos. în Eseuri, el mărturisește că, atât pe pământurile sale cât și la castel, a văzut destui oameni sustrăgând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
combate aceste două gândiri niciodată citate, dar care-l preocupă, după câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. în schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau Într-un text, Anatole France va trebui să găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
castanele din foc cu mâna altuia. (Cei lipsiți de onoare nu-și fac nici un scrupul din a se folosi de alții atunci când trebuie să-și asume curajul sau responsabilitatea unei acțiuni foarte importante, dar periculoasă prin ea Însăși.) „șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți.” (B. Franklin) Cel care-și pierde cinstea nu mai are nimic de pierdut. (Aceasta deoarece sentimentul onoarei ne asigură Însăși identitatea noastră morală, adică măsura În care știm
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o chestiune, cei din jur ne apostrofează: „Dar nu ai deloc un simț al nuanțelor!”, „Nu știi că adevărul este Întotdeauna la mijloc?”, „Cum poți să prinzi totul Într-o singură formulă?!” etc. Μ Trădătorul care merge până acolo cu perfidia și neloialitatea sa Încât sacrifică onoarea sau chiar viața altuia pentru a-și asigura propria viață sau bunăstare nu-și dă seama de faptul că, din momentul respectiv, existența sa a devenit una paradoxală: el trăiește, dar, În același timp
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cultura, dar și morala determină nivelul gândirii: nu cultura, ci morala face, de exemplu, ca gândirea să nu se Împace cu orice tactică sau cu orice strategie de acțiune (o anumită calitate a gândirii este, de pildă, În actele de perfidie, În cele duplicitare, și alta În cele generoase, altruiste). Μ Când ne retragem În contemplarea unui detaliu aflat la intersecția prezentului cu trecutul sau cu viitorul, când Încercăm să distingem motivațiile conștiente de cele inconștiente, să vedem ce este de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai știe să vorbească altfel. Aceasta doar ca să ofer un scurt rezumat al viziunii mele infernale, pe care din păcate o trăiesc existențial. De ce această tragedie în cel puțin două treimi ale Italiei? De ce acest genocid datorat aculturației impuse cu perfidie de clasele dominante? Deoarece clasa dominantă a separat net „progresul” și „dezvoltarea”. Pe ea o interesează doar dezvoltarea, pentru că de acolo își scoate profitul. Trebuie făcută o dată pentru totdeauna o distincție clară între cei doi termeni: progres și dezvoltare. Se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
reînvie și perioadele de stagiu din străinătate, mai ales din Statele Unite ale Americii, a căror viață democratică și seriozitate în muncă îl marchează profund. Odată cu anii dictaturii carliste și ai „nebuniei legionare”, existența se schimbă profund, autorul cunoscând de aproape perfidia vremurilor cârmuite de ocupanții sovietici și teroarea instaurată pretutindeni. Pe bază de probe inventate va sta în detenție șaisprezece ani și jumătate, suportând cu resemnare torturi și vexațiuni de neînchipuit, într-o atmosferă de exterminare. „Un infern adevărat, pe care
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
hotarul dintre secolul al XII-lea și al XIII-lea, în epoca genezei națiunilor medievale europene, au căpătat contur stereotipurile despre germanii certăreți, rău intenționați și necuviincioși în timpul chefurilor, francezii instruiți, muieratici și aroganți, englezii bețivi și sperjuri, de unde expresia perfidia Anglica și jocul de cuvinte - Anglus non angelus est. Aceste stereotipuri vor însoți timp de secole popoarele europene (G. Kristo, op. cit., p. 58-64 și urm.). • Ibidem, p. 64-65. orice popor al lumii, mai ales că sunt „numeroși ca firele de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
transformându-l într-un apărător al virtuților neamului său. El neagă existența unor gesturi de intoleranță religioasă în trecutul conviețuirii dintre armeni și moldoveni, legitimând represiunea lui Gheorghe Duca prin „crimenele laesae Majestatis, praeditionis Patriae“, săvârșite de armeni „și prin perfidia lor asupra domnitorului“ împotriva căruia s-au răsculat la sfârșitul anului 1671. Chiar dacă acest răspuns nu a fost publicat, rămânând în manuscris, conținutul său indică nivelul cunoașterii la acea dată a evenimentului petrecut în timpul celei de-a doua domnii a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el - nu se consideră un popor ocupat, iar datorită ultimelor împrejurări tind tot mai mult spre diminuarea vechilor adversități față de turci. Obligațiile cumplite impuse lor de ruși, perfidia austriecilor, depărtarea raselor galice și italiene cu care românii simpatizează în chip natural, i-au aruncat pe aceștia din urmă lângă osmanlâi. Ei preferă să rămână subiecți ai padișahilor, decât să se supună unui Habsburg sau unui Romanov, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deznodământ prestabilit. Tenta moralizatoare a finalurilor este evidentă, formația teologică, dar și nonconformismul funciar al autorului rimând inevitabil cu un astfel de teatru strunit. Amon-Ra, poem dramatic alimentat de întâmplări imaginare din Egiptul antic, propune o ambianță dominată egal de perfidie și de inocență. Iubirea, incriminată fariseic de autoritatea religioasă ca blasfemie, se relevă ca un atribut al împlinirii și al continuității, iar oamenii se mișcă sub semnul zeului solar Ra, care înseamnă viață. Pe căi diferite, marele preot Bubasta și
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Păunescu, Miron Radu Paraschivescu ș.a.). Traiectoria, nu o dată capricioasă, a câte unui destin literar, e trasată succint, cu o distanțare afabil-ironică. Rezervele moral-estetice nu lipsesc, ele sunt însă rostite când aluziv, când subtextual, cu o insinuare stilistică înșelătoare, în genul „perfidiei” lui Perpessicius. Alteori, judecata e tranșantă și S. - se poate observa la o nouă lectură - nu are ce „revizui” în capitole suficient de severe, cum ar fi cele despre ultimele creații ale lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu ș.a.
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]