KorAP: Find »[drukola/base=pericard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...25 >

601 matches

Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598

în prezent o indicație discutabilă [14]. Procedura poate intra în discuție în caz de insucces a altor procedee chirurgicale, când este preferabil a fi realizată pe cale miniminvazivă [10]. Pericardectomia își găsește indicația, în special, în caz de invazie directă a pericardului de către un proces tumoral de vecinătate (T3 cancer bronhopulmonar, T3 mezoteliom pleural difuz, tumoră de mediastin, tumoră de perete toracic anterior). În aceste circumstanțe rezecția pericardului este o operație asociată rezecției pulmonare sau pleuro-pulmonare, tumorectomiei mediastinale sau pariectectomiei toracice anterioare

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
miniminvazivă [10]. Pericardectomia își găsește indicația, în special, în caz de invazie directă a pericardului de către un proces tumoral de vecinătate (T3 cancer bronhopulmonar, T3 mezoteliom pleural difuz, tumoră de mediastin, tumoră de perete toracic anterior). În aceste circumstanțe rezecția pericardului este o operație asociată rezecției pulmonare sau pleuro-pulmonare, tumorectomiei mediastinale sau pariectectomiei toracice anterioare; se va practica, respectând principiile oncologice. Reconstrucția pericardului (pericardoplastia) are indicație absolută după pericardectomia dreaptă pentru a preveni hernierea cordului și cudarea venelor cave (risc de

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
cancer bronhopulmonar, T3 mezoteliom pleural difuz, tumoră de mediastin, tumoră de perete toracic anterior). În aceste circumstanțe rezecția pericardului este o operație asociată rezecției pulmonare sau pleuro-pulmonare, tumorectomiei mediastinale sau pariectectomiei toracice anterioare; se va practica, respectând principiile oncologice. Reconstrucția pericardului (pericardoplastia) are indicație absolută după pericardectomia dreaptă pentru a preveni hernierea cordului și cudarea venelor cave (risc de stop cardiac). După pericardectomia stângă, nu există riscul de cudură a venelor cave. În defectele pericardice mici, medii fără plastie, există posibilitatea

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
prelungită și decomprimare pericardică rapidă [5]. SDCSP reprezintă principala cauză de mortalitate precoce la bolnavii cu revărsate pericardice. Este necesară monitorizarea cardiacă și suport inotrop pentru depășirea momentului critic. Prognosticul pe termen lung nu este influențat de vârstă, sex, interesarea pericardului de către procesul malign. Prognosticul tardiv este în relație strânsă cu tipul de tumoră malignă, care a determinat apariția revărsatului malign. Astfel, supraviețuirea este mai mare în limfoame (20,4 luni), față de alte tumori maligne (4,9 luni) [5]. Iar din

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

absența unor semne premonitorii. De aceea, cuantificarea ecocardiografică a cantității de lichid (și a creșterii acesteia) este esențială. Practica medicală curentă recomandă instituirea drenajului subxifoidian ori de câte ori cantitatea de lichid depășește 250 ml (corespunzătoare unei grosimi a benzii anecogene la nivelul pericardului posterior mai mari de 1 cm), chiar și în absența semnelor de alterare hemodinamică. Prezența semnelor de tamponadă cardiacă indică drenajul chirurgical de urgență. Pericardiostomia subxifoidiană reprezintă procedura de drenaj de elecție. Se realizează cu anestezie locală și implică lăsarea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690

medicină energetică pentru femei, o dansatoare din buric participantă a spus “Această tehnică Își are origine in Orientul Mijlociu. Dansatoarele din buric tradiționale cunosc această metodă”. Altă femeie a spus “Tehnica Își are originea În China. Este o tehnica Triplu Cald/Pericard pentru a pompa căldură și plăcere În tot trupul. Este mai veche și decît yoga Tantrică 7”. IRONIA EVOLUȚIEI, DILEMA SOCIETĂȚII În cultura noastră, mulți dintre noi au ajuns să creadă că nu trebuie să simtă plăcere sexuală În afara unei

[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

puțin de 15% din circumferință se poate rezolva prin plicatură. În cazul în care disecția interesează mai puțin de 50% din peretele aortic se poate exciza zona afectată și peretele aortic poate fi reconstruit folosind un petec de Dacron sau pericard. Disecțiile mai extinse necesită înlocuirea aortei ascendente (2, 3). De obicei disecțiile iatrogene nu afectează rădăcina aortei, ostiile coronare sau valva aortică; în consecință, grafturile compozite sunt rareori necesare. Crosa aortei poate fi însă interesată și necesită înlocuire parțială sau

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
jugulară internă stângă și subclavie stângă depășește 25 mm Hg se impune refacerea trunchiului venos brahiocefalic stâng. Dacă leziunea interesează joncțiunea cu vena cavă superioară atunci refacerea continuității venoase se va face folosind un petec de venă safenă sau de pericard. Tamponada cardiacă Deși la majoritatea pacienților apărea în perioada perioperatorie un revărsat pericardic, tamponada cardiacă care să necesite reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
venoase se va face folosind un petec de venă safenă sau de pericard. Tamponada cardiacă Deși la majoritatea pacienților apărea în perioada perioperatorie un revărsat pericardic, tamponada cardiacă care să necesite reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
un revărsat pericardic, tamponada cardiacă care să necesite reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
reintervenție se întâlnește în 3-6% din cazuri (48). Închiderea pericardului previne aderența cordului la suprafața posterioară a sternului, facilitând astfel sternotomia în cazul reintervențiilor. Mai mult decât atât, unii chirurgi consideră că pericardul protejează grafturile venoase. Cu toate acestea, închiderea pericardului poate induce o poziție vicioasă a grefoanelor folosite la revascularizarea miocardului ceea ce duce la compromiterea fluxului sanguin și apariția ischemiei miocardice. Sângerarea postoperatorie în cavitatea pericardică poate duce la apariția tamponadei cardiace. Acumularea de sânge și cheaguri în sacul pericardic

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
alte cauze. Ori de câte ori este posibilă, este indicată efectuarea unei ecocardiografii transtoracice sau transesofagiene care va preciza cu ușurință prezența lichidului intrapericardic. Tratamentul tamponadei cardiace acute are drept scop reducerea presiunii intrapericardice. În perioada postoperatorie imediată aceasta înseamnă redeschiderea sternului și pericardului, evacuarea sângelui și a cheagurilor, controlul surselor de sângerare. Prima cerință este reprezentată de recunoașterea imediată a tamponadei urmată de susținerea circulației prin aport de volum și drenajul rapid al pericardului. Creșterea presiunii sanguine și prăbușirea presiunilor de umplere care

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
În perioada postoperatorie imediată aceasta înseamnă redeschiderea sternului și pericardului, evacuarea sângelui și a cheagurilor, controlul surselor de sângerare. Prima cerință este reprezentată de recunoașterea imediată a tamponadei urmată de susținerea circulației prin aport de volum și drenajul rapid al pericardului. Creșterea presiunii sanguine și prăbușirea presiunilor de umplere care apar o dată cu deschiderea pericardului sunt deseori spectaculoase. Simptomele tamponadei cardiace care apar la peste o săptămână de la operație sunt etichetate ca fiind relevante pentru tamponada cardiacă tardivă. Pacienții se prezintă pentru

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
a cheagurilor, controlul surselor de sângerare. Prima cerință este reprezentată de recunoașterea imediată a tamponadei urmată de susținerea circulației prin aport de volum și drenajul rapid al pericardului. Creșterea presiunii sanguine și prăbușirea presiunilor de umplere care apar o dată cu deschiderea pericardului sunt deseori spectaculoase. Simptomele tamponadei cardiace care apar la peste o săptămână de la operație sunt etichetate ca fiind relevante pentru tamponada cardiacă tardivă. Pacienții se prezintă pentru sindrom de debit cardiac scăzut, insuficiență cardiacă refractară manifestate prin dispnee progresivă, ortopnee

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de obicei în primele zile postoperator. Urmează în ordine tahicardia paroxistică supraventriculară, tahicardia joncțională prin reintrare, flutter-ul atrial și tahicardia atrială multifocală. Tahicardia joncțională prin reintrare apărea mai precoce decât fibrilația atrială. În etiologia acestora au fost incriminate inflamația pericardului și a mediastinului, distensia atrială și hipoxemia. Fibrilația atrială rămâne una dintre cele mai frecvente complicații postoperatorii apărute după by-pass-ul aortocoronarian. Încă de la primele serii de bolnavi operați în urmă cu peste 30 de ani (71) s-a constatat o

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ce reprezintă sursa emboliilor cerebrale (147, 148, 149, 150, 151). Din acest motiv, rolul chirurgului în identificarea unei zone relativ indemne a peretelui aortic pentru canulare și plasarea clampului devine important în prevenirea complicațiilor neurologice. După pericardotomie și suspendarea marginilor pericardului se va palpa cu grijă aorta ascendentă și porțiunea inițială a arcului aortic, o atenție deosebită acordând peretelui posterior al aortei ascendente (mai ușor de abordat după disecția aortei ascendente de trunchiul arterei pulmonare) care în unele cazuri reprezintă singura

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
risc prezenți pentru complicațiile pulmonare postoperatorii. Incidența acestei complicații este peste 2% în rândul bolnavilor operați pe cord deschis (191, 192, 193). În apariția ei au fost incriminate traumatismul direct în timpul recoltării arterei mamare interne, folosirea hipotermiei locale (gheață în pericard). Uneori nu se poate decela o cauză aparentă (194). Afectarea bilaterală a nervului frenic apărea mult mai rar, dar consecințele acestei complicații sunt mult mai severe. Acești pacienți pot necesita traheostomie și ventilație mecanică prelungită și sunt predispuși la stop

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
punct de vedere tehnic, abordul ventriculului stâng se face printr-o toracotomie laterală în spațiul IV intercostal stâng, bolnavul fiind poziționat în decubit lateral drept, după ce a fost intubat orotraheal și s-a introdus sonda pentru ecocardiografie transesofagiană. Se incizează pericardul prefrenic și se suspendă marginile acestuia. Se armează LASER-ul și după aplicarea unui dispozitiv de orientare a razei pe suprafața liberă a ventriculului stâng se declanșează impulsul energetic ce va perfora peretele miocardic. De regulă se realizează între 25-30

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
sângele țâșnește cu fiecare sistolă din ventriculul stâng. Există bineînțeles tendința naturală de oprire spontană a sângerării. În caz că aceasta nu se realizează, se obține controlul hemostazei prin aplicarea unor puncte de sutură pe suprafața epicardului cu fir prolene 5,0. Pericardul se lasă deschis, se plasează un tub de dren în hemitoracele stâng și se închide peretele toracic în straturi anatomice. S-a pus la punct însă un echipament care permite efectuarea revascularizării transmiocardice cu LASER prin toracoscopie care permite un

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
coronare nu sunt suficient de bine expuse, iar zona în care se va realiza anastomoza nu a fost bine stabilizată. Tehnica expunerii vaselor coronariene Pentru rotarea și poziționarea verticală a vârfului inimii se folosesc fire de tracțiune plasate la nivelul pericardului parietal. Plasarea acestora în locuri bine definite împreună cu poziția Trendelenburg și rotația mesei de operație facilitează manipularea cordului și expunerea vaselor coronariene ce urmează a fi graftate. Cu toate acestea, tracționarea firelor și presiunea exercitată asupra ventriculului stâng prin comprese

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
expunerea vaselor coronariene ce urmează a fi graftate. Cu toate acestea, tracționarea firelor și presiunea exercitată asupra ventriculului stâng prin comprese sau izolări pot duce la prăbușirea tensiunii arteriale dacă nu sunt instituite treptat. Plasarea firelor de tracțiune la nivelul pericardului se realizează astfel (R. Lima, comunicare personală, ianuarie, 1998, citat de ș81ț): primul fir este plasat posterior de nervul frenic, la nivelul venei pulmonare superioare stângi; al doilea fir este plasat posterior de nervul frenic la 2/3 din distanța

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
fir este plasat posterior de nervul frenic, la nivelul venei pulmonare superioare stângi; al doilea fir este plasat posterior de nervul frenic la 2/3 din distanța dintre vena pulmonară superioară stângă și diafragm; al treilea fir este plasat în pericardul posterior între vena cavă inferioară și vena pulmonară superioară stângă. Tracționarea simultană a primelor două fire permite rotarea cordului spre dreapta și expunerea în consecință a arterei descendente anterioare, ramurilor diagonale și a primelor ramuri marginale din artera circumflexă. Tracționarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
primului și a celui de-al treilea fir va ridica vârful cordului, ceea ce va permite expunerea ramurilor marginale din artera circumflexă, a ramului retroventricular și a celui interventricular posterior din artera coronară dreaptă. Sutura la piele a marginii diafragmatice a pericardului mărește de asemenea gradul de expunere pentru vasele localizate pe peretele inferior al cordului. Următoarele tehnici de dislocare a cordului coroborate cu firele de tracțiune pericardică, poziția Trendelenburg și rotația mesei de operație asigură o bună expunere a ramurilor marginale

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
coroborate cu firele de tracțiune pericardică, poziția Trendelenburg și rotația mesei de operație asigură o bună expunere a ramurilor marginale din artera circumflexă și a arterei descendente posterioare în condițiile reducerii manipulării cordului și menținerea stabilității hemodinamice: incizia transversală a pericardului în partea inferioară se extinde până la nivelul diafragmului; se plasează comprese umede, calde în sacul pericardic posterior; nu se plasează fire de tracțiune sau suspensie la nivelul marginii drepte a pericardului; se deschide cavitatea pleurală dreaptă și se ridică marginea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
manipulării cordului și menținerea stabilității hemodinamice: incizia transversală a pericardului în partea inferioară se extinde până la nivelul diafragmului; se plasează comprese umede, calde în sacul pericardic posterior; nu se plasează fire de tracțiune sau suspensie la nivelul marginii drepte a pericardului; se deschide cavitatea pleurală dreaptă și se ridică marginea dreaptă a sternului creându-se în acest mod spațiu pentru rotarea și dislocarea cordului fără compresia ventriculului drept și a atriului drept; se obține astfel o expunere foarte bună a peretelui

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]