249 matches
-
o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele două, amorțite pe perinile trăsurei. Pâcla deasă, din care ieșeau acele scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de aceeași desperare ca la plecare: de ce lipsise o zi întreagă din Cetatea vie? Timpul ca și spațiul îi păreau, dimpotrivă, mai lungi, pentru că oameni și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imens buclat și blond era răsturnat peste fața ei; printre șerpii aurii ai podoabei, zărisem abia un chip veșted și urât. Desigur, din părul acela uimitor se născuse biata larvă gălbuie. Fata despletită sugea pastile dintr-o cutie pusă subt perină, fiindcă nu era voie să fumeze. . . Mamă pentru zece zile a acelui făt, în care se sfârșeau istoviți străbunii saxoni. Una sau cealaltă! 1 - Evocativ! "Je le vois ncitre". In paharul abia turnat se fac niște firicele galbene. N-am
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Era un balcon mai larg, unde ioseai de-a dreptul din camera Lenorei. Acolo erau cele două doamne. Eliza lăsă jurnalul din mână și le veni înainte cu pașii ei mărunți. Pe un pat de grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri. Contrariu obiceiului, era acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape ușor vinete, închise. Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întoarse de la ușă să-1 vadă, RU-1 găsi cu ochii. Poate ii strămutaseră. 101 Mini nici nu se așezase bine și, profitând de zgomotul pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a nu avea margini, izbucni: - Eliza și iar Eliza! Cu toată lipsa aparentă de legătură a exclamărilor, era între ele un acord perfect. Conducea un mecanic al Gramatulei. Pe Doru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale în câștigul celor treziți mai dimineață. Mama hangiului, doamna Condorupis, o grecoaică bătrână și bună ca pâinea caldă, ne-a ocrotit ba, măsură
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cheile de la gospodăria din Câșlița în apa Bistriței. Dar ce faceți, doamnă? Încerc să uit. Să uit că tot ce am muncit ani de zile s-a dus pe apă ca și cheile acestea. N-a mai rămas nici măcar o perină pe care să ne odihnim capul. Nimic. Doamnă... Da, draga mea, n-au mai rămas decât lacrimile. Eu, aflat sub arme, eram militar mai mult și mai puțin cap de familie. Nu se potrivea nimic cu nimica. De unde bani? De unde
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-a botezat, sora tatei, ne-a dat perină, un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe data de 30 octombrie 1940 am plecat la București cu Toader Dărângă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi de mărfuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Toți culegeau din nectarul lui dulce, ea fiind fântâna vie a gâzelor. Exact peste un an, cele patru surori ieșite din ou se întrebau nedumerite, cum s-ar putea întâlni, conform înțelegerii avute? Abia și-a ridicat soarele capul de pe perini, când Marea îl întreba cu vocea zorilor globul de aur de pe cer: -Soarele atotputernic, spune-mi, te rog, unde pot găsi Văzduhul, să-l întreb, cum aș putea să-mi revăd surorile mele dragi? Așteaptă ora prânzului și enigma se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
LIOARA: Iaca și necazul! Aleargă, fată, și adu cele trebuitoare. Patul i l-oi așterne cu mâna mea. Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o ulcică de vin din care știu că-i place să guste. În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se așeză tolănit între două perine. Trec anii ăștia ca nebunii peste noi, dar trece și peste istorie. Oftă, copleșit de povara timpului care, după cum își încrețise fruntea, puteai crede că, chiar în acele clipe, trecea în marș, forțat și peste el. El, Goncea, fiind convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceas, toate nopțile alea când stăteai să te ferești de dușmanul reacționar care pândea dar și de dușmanul celălalt, mai periculos, ăla ascunsul, de lângă tine, coleg, tovarăș care și el pândea. Știi ce înseamnă să regulezi cu pistolul armat sub perină? Ce să mai vorbim... Dar dacă-i p’așa, atunci, până la perire, eu sunt stăpânul veacului aici, la noi. Mi-ați dat crucea aia a episcopiei, mă pomeniți la ctitorire, mă chemați în față, da vă gândiți că o faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și nu suporta să fiu cu altul și m-ar fi împușcat zicea mereu și l-am crezut, că nici rău nu era cum era el de însurat, ce însurătoare, că Macronela când era să treacă la treabă își punea perina în cap și umbla pă stradă, neom să fii și tot aveai și tu nevoie de o mângâiere în puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat, tăcut, dar plin de foc, când mă prindea la-ncheietură dădeam dracului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
alimentară de-a luat-o după evenimente Cangurașuu și a renovat-o și a făcut salon cu aparate de joci cu maneta și câștigi dacă ai noroc, da eu nu simțeam așa ceva cu criza, că Macatist mă ținea numai în perine și puf ca și pă nevastă-sa, cât era ea de somnambulistă. Era și chestia că mai dădeam garsoniera când avea vreo necesitate maiorul Goncea, a venit la mine mulți ani cu cine mai avea și el de-un divertisment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se zugrăvește plin și alb: cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri; Ici și colo a ei haină s-a desprins din sponci ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; De
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și Călin mirele iese, Care ține-n a lui mână mâna gingașei mirese. Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
curioase la ușa de la intrare. Două tipe au chei de la camera mea, dar, între timp, tipele s-au făcut blonde, iar cheile lor au murit. Ar mai fi Gabriela, care vine, din când în când, să-și lase capul pe perina mea și se interesează ce e cu arta. Mai există poștașul, mic, poltron și tembel, dar și acela sună întotdeauna de două ori. În realitate, dacă exista, persoana care ședea în fața ușii mele nici nu suna, nici nu sunase. Am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Acest cap trist și palid coroana vrea să poarte Și azi pe el se vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vede un negru comanac. Acești umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul o să vină
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să suspine, Fii liniștită tu! Cu mine ești. Ce te-ai sculat și te uiți în podele? Uimită pari și pari a aștepta. Nu poți vedea cu ochii printre ele - Vrei să-ți aduci aminte de ceva? Lasă-te-n perini - eu îți voiu da pace. 10Dormi tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place, Din când în când să cat la tine drept, Să văd cum dormi... să te admir cu drag... Cu gura-abia deschisă-ncet respiri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stâng. Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă 10Și văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în brațe să te omor plângând Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil! Zadarnic cat repaos pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus 15Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se înneacă Și mintea mea în noaptea de veci va fi apus. Pe cât mai am în pieptu-mi, un pic măcar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bogată, 90Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane pe păreți. Culcată jumătate, copila cu-ntristare Zâmbește. Plete blonde pe umere cobor Și cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare Arată nu amorul - ci setea de amor. Iar fața ei frumoasă-i de-acea albeață sură, Brumată ca lucirea unui mărgăritar; Pe brațe de zăpadă, pe sânii ei se fură A candelei lumină mai rar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]