1,142 matches
-
de literatură și al cărui autor preferat s-a nimerit, printr-un noroc, să fie și autorul meu preferat: L. Manning Vines. Sau Hinds. În ciuda acestei legături spirituale dintre noi, tot ce am putut stoarce de la el a fost o permisie de trei zile, care, în cel mai bun caz, îmi oferea doar răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de a mă întoarce, cu coada între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie desăvârșită. Pentru mine, e ritmul unui vals romantic. După trecerea în revistă, am căpătat permisii până la miezul nopții. M-am întâlnit cu Muriel la șapte, la Biltmore. Am luat două băuturi, două sandvișuri cu ton, pe urmă ne-am dus la un film pe care voia ea să-l vadă, ceva cu Greer Garson. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
burdușit buzunarele cu flaconașe și tuburi de ruj de buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt copleșit de recunoștință față de ele, dar nu știu ce să fac cu darurile lor invizibile.“ „Astă-seară n-am mai căpătat permisii imediat după raport pentru că un soldat a scăpat pușca în timpul inspecției generalului englez care ne vizitează. Am pierdut trenul de 5.52 și am întârziat cu un ceas la întâlnirea cu Muriel. Am luat cina la Lun Far pe Fifty-eighth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
avut vacanță...?” „Niciodată, de când lucrez În orașul acesta...!” „Ei bine, Începu maiorul pledoria, doriți să cunoașteți părerea mea intimă?? Oboseala domnule...! Oboseala a atins punctul culminant! Noi oamenii, organismul uman are nevoie de relaxare În vederea refacerii potențialului fizic...! Deci, cu permisia dv. am să Încerc să vă fac o plăcută recomandare. Mâine dimineață la prima oră mergeți la gară pentru a cumpăra un bilet de tren care va porni la drum În ziua respectivă...Mai departe, imediat vă urcați În acceleratul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l - și, amânam de pe o zi pe cealaltă când, Într-o mohorâtă zi de noiembrie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alți oameni. Țeseam imagini fericite, minunate, apoi cineva zicea câte ceva și mă târau înapoi, în realitatea lor, aceea în care Aidan murise. —Scuze. Poftim? — Am ajuns, a repetat. —Așa e, am zis, surprinsă. Cu Jacqui alături, ca un prizonier în permisie de o zi, am intrat în La Vie en Seine, unde mă aștepta o mulțime întreagă: Rachel, Luke, Joey, Gaz, Shake, Teenie, Leon, Dana, Nathalie, sora Danei, Marty, fostul coleg de cameră al lui Aidan, Nell, dar fără prietena ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sora dumitale o fi cu logodnicul ei, nu? Împunse Fermín. E ceva firesc. I-am ars pe din dosul tejghelei un picior, pe care Fermín Îl driblă cu agilitate felină. — Logodnicul ei e În armată, preciză Tomás. Nu vine În permisie decît peste două săptămîni. Și, apoi, atunci cînd iese cu el se Întoarce acasă la ora opt, cel mai tîrziu. — Și dumneata n-ai idee nici unde-a fost, nici cu cine? Ți-a mai spus că nu, Fermín, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l Întoarse decît cea de-a treia fată, timid și ferindu-și privirea. Celelalte două Înaintară spre mine, sfidătoare. — Mi te imaginam altfel, zise cea care părea șefa grupului. — Dar unde-i uniforma? Întrebă secundul, observîndu-mă cu neîncredere. — SÎnt În permisie. Știți dacă a plecat deja? — Beatriz n-a venit azi la școală, mă informă șefa, cu un aer sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
s-o Întrebe pe ea despre sensul acestui cuvânt și mi-a spus că nu există un asemenea termen În limba turcă pe care o vorbește frumoasa Zeineb. De fapt, În ziua când mi-a spus asta se Întorsese din permisie cu un ochi vânăt și Îmi imaginez că nu reușise să-și vadă iubita pentru că o Încasase pe cocoașă de la niște derbedei din Constanța asmuțiți Împotriva lui de către părinții fetei. Sau dacă se Întâlnise totuși cu ea, numai de discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E poate prematur să spunem, dar iată că spunem, că Zare Întreține o vastă corespondență pe tot timpul serviciului militar cu trei persoane, veți vedea de ce persoane e vorba, iar Grințu nu trimite și nu primește nici un fel de scrisori. Permisiile, cele câteva de care beneficiază amândoi În perioada septembrie 1973 - martie 1974, și le petrec Împreună. Dacă vi s-a Întâmplat ca În vremea respectivă să vedeți În vreun restaurant doi soldați stând la masă cu câte un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cântând romanțe bănățene și privindu-se cu jale drept În ochi, v-aș ruga să nu vă grăbiți să credeți că cei doi erau chiar sus-numiții Zare Popescu și Radu A. Grințu. Ei Își petreceau În cu totul alt fel permisiile, dar despre acest lucru voi reveni cu amănunte Într-o vreme mai potrivită. Tot În septembrie 1973 se mai Împlinea un an și de când Zare reușise s-o găsească Într-un sat din apropierea orașului Sfântu Gheorghe pe unguroaica Ana, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimeni nu știe nimic, nimeni nu are certitudini“. Numai că simplul exercițiu al bunului simț nu a dus niciodată la descoperirea marilor adevăruri. Și nici la adevăruri mai mici. Tu cum o duci cu armata? Ați depus jurământul? La prima permisie te-aș sfătui să vii drept aici. Azi am aflat și eu că Ana ta, pe care o tot cauți cu scrisori la Burlești, a devenit Învățătoare chiar aici În sat. De ce? Nu mă Întreba. Te voi ține la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai puțin. Luna august Însemna permisii ori concedii căci, În această binecuvântată lună, erau câteva săptămâni - Între recoltarea grâului și cea a porumbului - În care camioanele Își opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau ce căra din Baltă către silozuri ori direct În vagoanele de marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
opreau motoarele hodorogite, fiindcă nu mai aveau ce căra din Baltă către silozuri ori direct În vagoanele de marfă de prin gări prăpădite, pierdute În câmpie. Soldații Își transmiteau din contingent În contingent felul În care Comandantul Îi fericea cu permisii ori chiar, pe ăi mai cu două perechi de fudulii, cu concedii. Încă de când intraseră În subordinea lui, maiorul le spusese, printre altele, În discursul de bun venit: „Să nu prind pe vreunul dintre tații voștri, mucoșilor, că-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cine se oferă voluntar să rămână aici, spre a asigura bunul mers al detașamentului. Bravo! Sunteți cu adevărat ostași!” (La auzul laudei soldații luaseră poziția de drepți și strigaseră: „Servim patria!”) „Pe loc repaus! Începând de mâine, vom acorda totuși permisii și concedii, că nu puteți rămâne cu toții aici, așa cum vă doriți. Le facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de alimente va fi de-a dreptul Încântat. Vă aștept mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să scrie listele cu nume și număr de zile de libertate. Avea deja, cu ștampila regimentului pe ele, foile de drum pe căile ferate și fișele tip care certificau În fața autorităților militare și civile că militarul Cutărică se afla În permisie de la data până la data de. Ieșea, apoi, și dădea hârțoagele, ca să le completeze citeț, secretarei din biroul directorului de IAS. După aia le lua din nou la mână, le verifica și le semna. La apelul de seară urma să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care o vedea prea curvă pentru fiul lui În brațele altuia. Rândurile puține din scrisori și lipsa banilor Îl trădau pe bătrân: aștepta, cu nerăbdare, ca aceea să se mărite și, când Cătănuță cel tânăr ar fi venit În permisie, ar fi fost prea târziu: nevrednica ar fi fost luată de altul, cu acte În regulă. Așa se face că nu-i trimisese bani, ca să nu cumva să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pauză. Țăranii mai răsăriți plecau la băi (hai, rânjește!) aproape pe degeaba, În niște stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pușcărie; nea Mitule, matale, când mâncai bătaie ca argat și când, mai târziu, În armată, În loc să alergi la concursul sportiv cu fraierii ceilalți, te-ai suit În tramvai, ai câștigat locul trei, ca să nu bată la ochi, ți-ai luat permisie - ca să-ți spionezi nevasta pe care o bănuiai necredincioasă, ai mâncat bătaie taman de la socru-tău, care nu te-a recunoscut noaptea În grădină când te-a altoit cu paru-n cap, că el păzea la onoarea fie-sii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu afacerile marinărești, Hristică avusese o mare respingere pentru armată. La o săptămână după Încorporare, se trezesc ai lui cu el acasă. „Ce-i cu tine, mă?” Îl ia tată-său la Întrebări. „Nimic, ce să fie, am venit În permisie...” „Ce permisie e aia, mă, Înainte de jurământ? Ai fugit, fi-ți-ar sămânța a dracului, cu cine oi semăna...?” L-a făcut pachet - gurile rele zic că l-a și legat - și a plecat cu el la unitatea militară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marinărești, Hristică avusese o mare respingere pentru armată. La o săptămână după Încorporare, se trezesc ai lui cu el acasă. „Ce-i cu tine, mă?” Îl ia tată-său la Întrebări. „Nimic, ce să fie, am venit În permisie...” „Ce permisie e aia, mă, Înainte de jurământ? Ai fugit, fi-ți-ar sămânța a dracului, cu cine oi semăna...?” L-a făcut pachet - gurile rele zic că l-a și legat - și a plecat cu el la unitatea militară de pe malul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văzute ori numai auzite și cum le spunea altora mai departe. Vieru pricepuse din cuvintele ei că pe Colonel, care pe atunci nu era decât Locotenent, Îl prinsese Întoarcerea armelor dinspre Răsărit către Apus tocmai când venea spre casă În permisie, după aproape un an de linia Întâi. Cu toate că În mărunta gară de câmpie În care coborâse un glas hârâit anunța Întruna că toate permisiile fuseseră anulate, că fiecare militar trebuia să se Înapoieze la regimentul lui, că de-atunci Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
decât Locotenent, Îl prinsese Întoarcerea armelor dinspre Răsărit către Apus tocmai când venea spre casă În permisie, după aproape un an de linia Întâi. Cu toate că În mărunta gară de câmpie În care coborâse un glas hârâit anunța Întruna că toate permisiile fuseseră anulate, că fiecare militar trebuia să se Înapoieze la regimentul lui, că de-atunci Încolo trebuia să lupte Împotriva nemților cot la cot cu rușii, că Mareșalul trădător fusese arestat, Locotenentul se făcuse că nu aude și se pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și simplu un soldățel stătut care vine În permisie și n-are altă grijă decât să-și ostoiască dorințele Înfrânate atâta amar de vreme; nu, eu aveam de dus acolo un război pe viață și pe moarte. Mă gândesc acum că, dacă nu aș fi Întâlnit-o atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]