3,143 matches
-
Federației române de tir, asociațiilor și cluburilor sportive cu secții de tir, cînd devin necompetitive, pot fi valorificate persoanelor fizice și juridice, în drept a le deține, cu excepția celor cu glonț calibrul 5,6 mm, care vor fi valorificate numai peroanelor juridice autorizate." Articolul 2 Inspectoratul general al miliției va elabora, în termen de 30 de zile de la publicare, norme de aplicare a prezentului decret, care vor fi aprobate de ministrul de interne. -------------------------
DECRET nr. 18 din 20 ianuarie 1986 pentru modificarea şi completarea Decretului nr. 367/1971 privind regimul armelor, muniţiilor şi materiilor explozive. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106694_a_108023]
-
fi vrut să iubească pînă la capăt, să meargă pînă la capăt, să se umple de excesul a ceea ce înseamnă să trăiești și nu să cîntărești. În ultimele nopți mă însoțește senzația că viața nu poate fi trăită pe un peron. Închid ochii. Îl văd înotînd, la mare. Pe vremea cînd eram puștoaică și credeam în măsura tuturor lucrurilor, făcute sau nefăcute. Îl privesc și zîmbesc. (M.C.) Pana mea... se citește! Iată cum un grup de tineri studenți (mă rog, unii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9645_a_10970]
-
alegere, rezistă transferului dintr-un regim în altul Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu, Fețele tăcerii de Augustin Buzura, F de D. R. Popescu, Supraviețuirile lui Radu Cosașu, Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda, Viața pe un peron de Octavian Paler, dintre romanele politice publicate în țară, plus din exil cel puțin Din calidor de Paul Goma și Al doilea mesager de Bujor Nedelcovici. Nu extind mai mult lista, deși aș putea, dar nu vreau să supralicitez. Fiecare
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
Daniel Cristea-Enache Când mi-a venit ideea unui volum de convorbiri cu Octavian Paler? Îmi amintesc bine momentul: tocmai încheiasem lectura romanului său Viața pe un peron, căruia urma să-i fac o prefață pentru ediția de la Corint. Eram, de ani buni, impresionat și intimidat de Octavian Paler. De cărțile sale, ca și de ieșirile în spațiul public, întotdeauna memorabile prin greutatea și tonalitatea cuvintelor rostite. Într-
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
memorie și în conștiință, făcându-te să gândești și să-ți pui unele întrebări. Nimic nu era de prisos, superfluu, scriitorul și oratorul cântărind cu atenție verbele și scuturându-se de adjectivele inutile. Ceea ce mă frapase recitind Viața pe un peron era nevoia de comunicare a autorului, satisfăcută (dar numai până la un punct) prin intervențiile, confesiunile și dialogurile personajelor sale. În toate cărțile lui Octavian Paler există o voce multiplicată, un ego care se diminuează voit, ca să înregistreze alteritatea. Persoana întâi
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
prins asupra faptului": "În tot acest timp, ceilalți șmenari care Ťțin tirať (adică Ťde șaseť) asista, cu ochii în patru, de la distanță, la schimb" (EZ 582, 1994, 3); "Nicu salța valize..., iar Leana lui Briceag... stătea, Ťla tirăť, în capătul peronului (RL 1255, 1994, 3). În fine, familia lexicala ar mai cuprinde și destul de rarele nume de agent tirangiu (Croitoru Bobârniche 2003, Volceanov 2006) și chiar tirator (Croitoru Bobârniche 2003). Surprinzătoare - dar foarte probabilă - e legătură cuvintelor românești cu termenii francezi
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
acolo și/ la brâu cu/ un cosor de tăiat strugurii, la ultimul vagon,/ în cabină, frânarul învârte o roată/ uriașă și oprește o dată trenul de marfă în haltă-/ și coboară, călare pe/ un pește, la adjudu vechi, unde/tu, pe peron, cantoniereaso, la barieră, stai/ cu sorții zilei de mâine/ în coif: că ia să trag și eu un bob (de smirnă), îi zice,/ poate câștig...// ah, vino, zeu al fecundității, se roagă în gând/cantoniereasa și cască și-și/ face
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
să strălucească. Se așază în fața oglinzii. Cu precauție, își scoate peruca blondă și, în întunericul din încăpere, strălucește doar capul ei, ras complet, ca un craniu de cristal. Despre Esmé Nimic despre Esmé - mi-e frică. Cei trei sunt pe peronul gării Saint-Laud din Angers, în așteptarea trenului care-l va duce pe Lionel la Nantes. Roman și-a mai revenit puțin din șocul prezicerii, dar nu de tot. Din păcate pentru el, i-a secat al lacrimilor izvor. Constată cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
caută nimeni! Măcar șapte ani, că pe urmă trebuie să eliberezi groapa pentru altul, își încheie Roman perorația, făcându-l pe impiegat să se apropie de ei, spre groaza lui Lionel. Noroc că tocmai atunci trenul de Nantes trage la peron. Lionel țâșnește în vagon. Impiegatul începe să verifice osiile. Kiril îi face o propunere bărbătească lui Roman: — Hai să mergem la Albanez, până nu expiră oferta: plătesc eu. Cine știe cât mai avem de trăit? — Noi, răspunde sec Roman. Despre Lionel Lucrul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
jos...ceasul gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la loc, ajutat de cîțiva oameni de pe peron...Chapeau bas! CÎți dintre colegii lui din ziua de azi ar repeta isprava?... Că tot vorbim despre oastea nevăzută a teatrului : cineva de la tv m-a rugat să spun cîteva vorbe despre sufler. Cu ocazia asta, mi-am amintit firește
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spui „tanti“, în față „doamna“. Sau „coana“. Stă prost cu respectul de sine și de-aia. Adică cum plasatoare o să vă explic. Primul tren sosește în gară la ora 7.35. La ora 7.34, tanti Magdalena e deja pe peron. De la ea de acasă până la „linia una“ sunt 385 de pași numărați. Numărați de 7-8 ori pe zi. La fiecare tren. Dus-întors - 770 de pași. La al 386-lea pas, tanti Magdalena a și agățat un chiriaș. Un bucureștean. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine vorba - mai mult a șoptit: „Toată trupa, jos! Atenție la armament și echipament! Adunarea, pe peronul gării!”... Când neam văzut în formație, m am uitat mai atent în jur... Costache își învârtea ochii la fel de curios ca și mine... „Costache! Ție nu ți se pare cunoscută gara asta?” - l-am întrebat eu. „Ba bine că nu. Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întâlni acolo cu Costache, având o vagă bănuială că toate cele făptuite pe pământ sunt iertate, îi va spune, poate. Poate nici acolo... * Când Simona ajunse în gară, se simți strivită de cele întâmpinate acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de care avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri care-i întâmpină pe oameni la răspântiile vieții, ea nu pornise oare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce mă urmărește de multă vreme: mama, de mână cu fiul meu, care avea În jur de șase anișori. Eu urcasem În trenul care ducea la București ( mă Întorceam la cursuri, fiind studentă În acea vreme). Ei au rămas pe peron, urmărindu-mă cu privirea. Nu pot uita chipul fiului meu, care Îmi spusese Înainte să mă urc În tren: Mamă, ia-mă cu tine, te rog! Nu mai vreau să stau aici. Vreau să merg cu tine... I-am promis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doar niște umbre În mișcare care scoteau niște sunete ciudate sau mai degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă Încerca să șoptească ceva... Mi-am Încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce În ce mai perceptibil. „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de așteptat cel puțin o oră. A Început să ningă și să bată vântul. Nu găseam un loc unde să mă adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și frigul (ca și canicula) Îmi creează o stare neplăcută de disconfort. Trenul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și prăvălii de tot felul, mai ales de îmbrăcăminte, pe care nimeni nu pare să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fost decât rezultatele muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă, voiam să protestez, dar mi-am dat repede seama că ar fi o pierdere de energie, Silvia nu era omul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din genele grele de rimel, mă strâmb și mai tare, o femeie aproape bătrână se schimonosește în inima Sydney-ului la o statuie vie, chiar că m-am țicnit, Circular Que e plin de astfel de statui, aceasta este chiar în fața peronului de unde voi lua feribotul pentru a ajunge la plaja de la Manly, mai am douăzeci de minute până la plecare, trebuie să-mi omor timpul cu ceva, azi am una din zilele mele bune, de dimineață m-am sculat cu soarele în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ne amuzăm copios. Cum se topea omătul, reluam miuțele de fotbal, care se întindeau uneori pe tot parcursul zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]