348 matches
-
a conchis el. Dar când s-a trezit din beție, s-a dus acasă și-a făcut semnul crucii și s-a spânzurat În pod... Așa, fără cămașă, fără nădragi... Păi, un astfel de nemernic ar fi trebuit să se perpelească pe vecie În iad... Și când colo, ia-l de unde nu-i! Numai ca să-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să-și lege ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce Încă sălășluia viu În trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească În flăcările iadului. Dar iată că a fost suficient să poposească preț de câteva ceasuri În oraș, pentru ca toată această credință să fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce să le explic? Era absurd. Pot să le spun că am fost insensibil ca un porc ? CÎt despre poliție, singura explicație satisfăcătoare ar fi că l-am sîcÎit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când cu apă fiartă, ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală vorbi tare înfocat un lighean din plastic, roșu de mânie. Dar eu ce să mai spun, toată ziua m-a perpelit pe foc! se jelui tuciul negru de supărare. Și pe noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-i spun așa, hodoronc-trone? Pfui, greu al dracului!" Mă făcusem tot numai o apă la gândul muștruluielii care avea să vină! Dar n-am îndrăznit să-i spun atunci. N-am dormit toată noaptea; m-am frământat și m-am perpelit, de ți-era mai mare mila și, în câteva rânduri, m-am pornit pe un plâns de se zguduia patul! Auzindu-mă, tata a venit îngrijorat în camera mea: ― Ce e, mă, cu tine, de nu dormi? De ce plîngi? Nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente în acest vis, deși nu le-a mai văzut de ani întregi. Stejari cu forme ciudate, stranii, transformându-se pe nesimțite în sălcii cu capetele plecate, în timp ce el se perpelește și se întoarce în somn. Visul acesta îl face să se trezească asudat și obosit, iritat că pădurile sale au căpătat așa o alură comercială, neghioabă. Ca un intermezzo. O comedie muzicală cu copaci. Înainte de-a apuca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dracul așa de negru! Or fi făcând și sfințiile lor o afacere la locul ei...De fapt știu la ce te-ai gândit când ai deschis vorba. Dacă-i așa, atunci dă-i drumul și nu mă mai lăsa să mă perpelesc degeaba! Spre liniștea sfinției tale, uite cum scrie zapisul la care te-ai gândit, întocmit la 17 aprilie 1658 (7166): „Adecă eu, Dumitrașco, feciorul lui Dumitru Sîrbul den tîrg den Iași, mărturisescu cu acest zapis al mieu cum...am vîndut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un cretin ca Luke. L-am privit în timp ce dormea și am hotărât că nu-mi mai plăcea. La miezul nopții m-am trezit cu niște dureri atroce. Din cauza ciclului. Ce s-a întâmplat, păpușo? a murmurat Luke în timp ce eu mă perpeleam în agonia crampelor. Am tăcut. Cum să-i spun? „Sunt blestemată“? Poate că n-o să înțeleagă. „Sângerez“? Helen folosea expresia asta. Chiar și atunci când vorbea cu bărbații. M-am decis asupra formulei „Mi-a venit ciclul“. Scurt, la obiect, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a început să se lamenteze cu voce tare: —Bi ne, Rachel, etițo, ocmai îm eam aiul. A arătat cu blândețe spre ceașca de ceai din fața ei și așa am priceput și eu cam ce voia să spună. M-am tot perpelit până când, în sfârșit, s-a ridicat de pe scaun și m-a condus către cabinet. Când am trecut prin zona recepției, am fost surprinsă să-l văd pe Mike aplecat peste biroul recepționistei Efervescente. Oare Efervescenta era o madonă sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am fost eu de acord. Am așteptat ca el să-mi spună ceva legat de păr, iar când am văzut că nu zice nimic am început să mă perpelesc îngrijorată. Era groaznic, nu-i așa? Nu observi nimic schimbat la mine? m-am trezit întrebând. Nu, nu, nu! —Ți-ai ras mustața? a râs Chris. Nu, am bolborosit eu jenată. M-am tuns. —Așa e, mi-a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o rugăciune. Mă întreb ce-i determină pe oameni să vină? Ce-i face să rămână și de ce le e atât de teamă să se ducă acasă? Poate nu se duc niciodată acasă și doar se ascund la plaja Venice, perpelindu-și veșnic pielea sub soarele neîndurător. Poate toți artiștii care dau reprezentații pe stradă aici au vrut cândva să dea lovitura. Din fericire, nu mi-am dorit niciodată să devin actriță. Cel puțin, nu de când eram copil. După ce am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Restaurantul e plin și e un loc de care se vorbește mult. Arome divine vin din zona bucătăriei. Îmi plouă în gură. Îmi chiorăie stomacul. Cu coada ochiului văd lista de deserturi. Prăjiturile cu brânză sunt fantastice. O să mă tot perpelesc hotărându-mă pe care să o aleg până mor. Ne așezăm și ne uităm pe meniu. Sunt atâtea opțiuni încât e aproape imposibil să te decizi. Hotărâtă să fiu cuminte, optez pentru o salată. De data asta pun un sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
este că și-a trădat jurământul. Își justifică asta gândindu-se că e mult mai de folos Partidului vie decât ca martiră. După ce semnează hârtia, e eliberată. În primele câteva zile când se află din nou în apartamentul ei, se perpelește toată noaptea. Vede imagini cu câini care le atacă pe colegele ei de celulă. Urletele din camera de tortură îi bântuie gândurile. După miezul nopții, se ridică și își adună toate cărțile și revistele. Coboară la parter și le aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi, repetă Ammaji pe un ton sumbru. Și nu trecu mult până când trupa din Shahkot, prezidată de Maimuța de la Cinema, se transformă într-un oaspete regulat al câmpurilor și pădurilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ea printre dinți. Dar eu l-am asigurat, cât se poate de clar, că totul s-a terminat între noi. —Cum? Așa, direct? Susan era sceptică, fiind genul de persoană care, până să ajungă la aceeași concluzie, s-ar fi perpelit cel puțin șase luni de zile. Da, exact așa i-am spus. Prietena ei a ridicat din umeri. În esență, ce altceva ar mai fi fost de adăugat? Ideea este că eu nu eram înnebunită să fac un copil, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-ar fi îndreptat direct spre erg, n-ar fi ajuns la marginea lui decât pe la mijlocul dimineții, când soarele va fi fost foarte sus. Asta îi dădea o bună marjă de siguranță, așa că descălecă, aprinse un mic foc la care perpeli cu greu ultimele resturi din antilopa ce începea să miroasă urât, își făcu rugăciunile de dimineață, cu fața spre Mecca, spre est, de unde trebuiau să sosească dușmanii săi, și, după ce acoperi bine cu nisip resturile focului, mâncă cu poftă, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le dea dreptate în sinea ei, păi, lipsa asta, păi, darul și pomana, răul obicei, dobândit în pripă, la doar cincisprezece ani, care o lăsase cu pereții goi și inima goală, tot nu-i era de-ajuns. Tânjea și se perpelea în viscerele ei obiceiul ăla, dând să se întrupeze într-un bărbat care s-o îmbărbăteze, să-i dea curajul vieții, pe care, oricât s-ar fi străduit, nu l-ar fi putut dobândi de una singură și nici alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obloji, ținându-l strâns în brațe și mângâindu-l ca pe un copil care suferă. Ca și cum ai fi împărțit suferința cu el, Mirelo, dacă nu cumva porția ta de suferință o fi fost ceva mai mare. Iarăși tânjeai și te perpeleai și te încurajai, încurajându-l totodată și pe Velicu, Mirelo sunt fără de număr meteenele și neputințele, și suferințele care ne apasă. Unde am ajunge dac-am sta în loc de ele? În seara aia au sărbătorit spârcâiala lui Velicu prăjind niște fleici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
limpezi mintea pentru a medita pe îndelete la șanse și perspective, ca să ia o hotărâre și să treacă la fapte până n-ar fi prea târziu. După cinci dimineața, și, așa nu se mai lipește somnul. Zadarnic s-ar mai perpeli în pat lângă Mirela și lângă fiu-său cel mic. Nici n-a prea fost el vreodată prieten cu somnul, iar pe zăpușeala asta îți vine să-ți rupi carnea de pe tine; te mănâncă pielea, te scarpini până la sânge, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
reușita. Drumul i-a stârnit foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se delectează, bând, În același timp, o licoare fermentată. Din când În când, ronțăie fructe zaharisite În oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a lui Anat, iar eu spun, numai în ochii tăi pare puțin lucru, în ochii lui este foarte grav, durerea lui este mare, dar ea râde, este mare pentru că el o amplifică, uită-te cum se folosește de ea, te perpelește în permanență la focul vinovăției, toată viața va trebui să te revanșezi față de el, poate ai impresia că el e vreun sfânt. Nu m-a înșelat niciodată, am încredere în el, nu îi poți evalua sentimentele, dar ea spune, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe două bilete gratuite la un concert și o invitasem pe Naoko. Ea abia aștepta să meargă la concert, mai cu seamă că se cânta Simfonia a IV-a de Brahms, pe care o iubea nespus. Din pricina Cavaleristului care se perpelea în pat, gata parcă să-și dea sufletul, nu m-am îndurat să plec din cămin și nici n-am găsit alt fraier care să vrea să aibă grijă de el. Am cumpărat gheață și am băgat-o în pungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Murmură cu privirea spre norii mânioși ce se vâltoreau peste capetele lor: ― Poate să fie numai o modă trecătoare, dar poate să fie și o durere străveche, care apasă sufletele ca o pâclă năbușitoare. Cine știe? 5 Grigore Iuga se perpelea în pat fără somn. Răsfoise gazetele de seară și nu reținuse nimic. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, planuri, speranțe și izgonind mereu liniștea sufletului. Stinsese becul de pe noptieră de câteva ori și tot de atâtea ori îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]