3,249 matches
-
creația lui Horațiu Rădulescu este prezentă pe marile meridiane europene ale muzicii. Vor apărea mai multe imprimări discografice ce reiau o parte dintre lucrările din trecut ale maestrului. Muzica sa pare a nu avea trecut. Pare a avea un prezent perpetuu.
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
chiar și de intelectuali în sens dubitativ: dăm "cu" părerea, șase-șase, poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm un zar, atâta distracție avem. Urarea "noroc!", mai folosită decât oricare alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului față de jocurile întâmplării? Lumea în care pulberile deșertice au acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să țină seama de hazard. Nu poți decide că urmezi un drum, când peste noapte bate vântul ... "A-și da cu
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
revitalizare a reacției individuale: un sport de echipă ce trebuie practicat aproape voluntar, nu daor din cosntrângere. Revolta devine la propriu ,,o problemă de igienă fizică și mentală" (Marcuse). 11.,,Revoluția trădată", acest viclean și lăcrămos sentimentalism postdecembrist, incubator al perpetuei demobilizări! Ideea ripostei unice (miraculoase, în unicitatea sa!), care - se putea mai rău? - nu e alta decât cea irosită, nu face decât să preia din mers funcțiile propagandei comuniste. Dar idealurile din '89 trebuiau în primul rând trădate, uzate moral
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
frază în amintirile publicate. Din perspectiva acestui �marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
dincolo de datele comunicabile, drama are dimensiuni interioare care nu pot fi elucidate în afară. Iubirea e trăită ca un drept și ca o datorie în ordinea armonizării interioare, ca o concesie unică făcută sieși de Anna, într-o lume care perpetuu cere ceva de la ea - iar consecințele sociale, ca efecte colaterale care nu pot murdări trăirea cu regret, indiferent ce formă torturantă ar îmbrăca. Relația care se stabilește între Anna și preotul Iacob o amintește pe aceea din Fragii sălbatici, dintre
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
respira (comunica/ e mult spus) decât printr-un soi de tunel extrem de îngust, cât deschiderea normală/ a gurii (când nu strigi, când nu caști..."). Dimensiunea existențială a scrisului este fundamentală și ține de înseși fundamentele morale și de proteismul, schimbarea perpetuă a realității :"Suntem ținuți departe de numele noastre, nimeni nu moare, nimeni nu se îndepărtează. Când ai ajuns să simți nevoia să dai/ nume - gata. A început./ Răul așteaptă întotdeauna nume noi. Este avid după noutate, după schimbare. Răului nu
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
acum, cu alte cuvinte, ceea ce se citea acolo. Jocul și feeria sunt definiția copilăriei mele. Natura Brașovului era un basm riguros împărțit în patru anotimpuri: primăveri parfumate, veri strălimpezi, toamne pictate de "fauve"-iști, ierni somptuoase. Trăiam într-un basm perpetuu, fiindu-mi frică de lupi, de vrăjitoare, dar și de misterioasele curți din dosul porților de lemn, eram într-un burg mirosind a poveste și a vechime... Și mă jucam. Nu cu păpuși, ci cu sunete, desene și cuvinte. Îi
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
Caspar David Friedrich. "Romantismul a consacrat, ca preocupare permanentă, chiar datoria pentru artist, dorul de a regăsi întregul artei, simbioza între diferite feluri de artă și de stiință" (p. 88). De la Novalis știm că adevărata esență a poeziei romantice este "perpetua devenire, niciodată - împlinire" iar motivul cel mai bine exprimat vizual de C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
ironiei ori al metaforei (nu e oare și metafora o ironie ontologică?) ar putea-o alina: "Panică ori joc? Totu-i a dibui de care parte e binele: de a căldurii, de a frigului? Dualitatea nu-i oare ireconciliabilă și perpetuă? Și absolut relativă?" (...) "Bine, rău; Cald, frig, viață, moarte; foc ori gheață; în cumpăna aceasta nerezolvabilă în planul moral și senzitiv, doar subtila ironie, eleganta resemnare, metaforizantul tremur și atotmîngîietoarea evazivă poezie (își îngăduie a răsturna semantica adjectivelor de bază
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
mai tragă odată prin cameră..." Femeile au izbucnit în hohote de plâns, iar bărbații huiduiau. Dincolo de încărcătura sa epică, episodul conține un mesaj politic. Detenția represivă și rușinoasă până ieri, este astăzi văzută de comunitate ca o etapă necesară. Consimțământul perpetuu pentru infracțiune, sursă exclusivă a existenței, a pervertit ideea de penitență, în raport cu vârsta, în experiență inițiatică pentru puberi și apoi într-o seniorie. Așa se face că s-a ajuns să se plece la pușcărie cum se pleca odată la
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
văzduhurilor, aceleași voci chemîndu-mă, amenințîndu-mă, exaltînd incomparabilul meu geniu, trecerea mea printre făpturile de jos, spre îngeri. E ca turbarea unei intoxicații, unei insolații. Ideile cresc și explodează, de aramă." Nimic din redundanța obsesiilor adolescentine - autorul este într-o căutare perpetuă a expresiei noi, a imaginii literare. O particularitate care a șocat încă de la apariția Ocheanului întors este notația meteorologică. Aparent, Radu Petrescu preia maniera lui Jules Renard de consemnare a vremii. Însă Catalogul confirmă faptul că apropierea de scriitorul francez
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
de invazia "eliberatoare" sovietică. Poate. Dar trebuie să faci parte din generația '43. Conștiința istorică se formează cînd evenimentul se trăiește, cînd ești contemporan cu el. Cei de astăzi nu au fost contemporanii acelui moment. Românii trăiau într-o indignare perpetuă, în drum spre Cîmpulung m-am oprit puțin la București. M-am înspăimîntat, în fiecare dimineață se găseau cîte treizeci, patruzeci de morți, bucureșteni, uciși de soldații sovietici după ce le furau ceasul. Cînd am spus în Franța această poveste am
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul dorinței și tânjirii exprimă epektasis-ul etern, tânjirea și tinderea perpetuă, care nu încetează niciodată și 5 Sfântul Grigorie oferă aceleași exemple în Contra Eunomium, GNO, 1.168. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866; în afară de aceasta, pentru
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
este exemplul. Ca și în VM, Filip. 3, 13, indicând înălțarea fără sfârșit, este un text important 11. Prin această participare la Transcendent de care am vorbit, sufletul rămâne continuu de neclintit în bine; într-un anume sens, mireasa este perpetuu creată, schimbându-se mereu în mai bine în creșterea sa spre perfecțiune. Nici nu este limitată, nici nu poate fi circumscrisă în creșterea sa spre bine; totuși, starea sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
el pentru eternitate (εἰς τὸ ἀΐδιον)13 un dinamism care tinde (τόνος) spre un sfârșit care nu poate fi atins 14. Astfel, ideile sau, mai bine zis, convingerile mistice ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt toate construite pe ideea depășirii perpetue a sinelui: „întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi”. Viața lui Moise, Comentariul asupra 10 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 157-159; 2:13. 11 Ibidem, GNO, 39.13-20, 119.16, 174.14-16, 245.15-17, 326.19
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
că mireasa, „când a nădăjduit, asemenea lui Moise, că i se va arăta spre cunoaștere fața Împăratului, Cel dorit trecuse, încât a scăpat de înțelegerea miresei ... Dar nu părăsind sufletul ce-L urmează, ci trăgându-l spre sine”38. Progresul perpetuu este descris sub chipul miresei ce a îmbrăcat pe Hristos Înaintarea continuă a sufletului este asemănată în Cântarea Cântărilor cu urcușul neîncetat al miresei, care din neagră la chip, cum se făcuse din pricina păcatului, își recapătă strălucirea inițială prin purificări
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
pentru trecut și uitând lucrurile anterioare. 89 În viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa, din moment ce Binele este infinit, nu există o limită a distanței pe care omul o poate parcurge în acea direcție. Deci, chiar după moarte, omul va continua un perpetuu progres în călătoria sa spre Dumnezeu. Pe măsură ce sufletul crește în bunătate, capacitatea sa pentru bunătate crește și ea. Nu e vorba în opera Sfântului Grigorie doar de stările cele mai înalte ale sufletului. Acestea nu sunt decât etape. Dar Sfântul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ne orientează spre ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
a tolerat nici un fel de sugestii care ar fi putut să se insinueze sub presiunea tonalismului ori modalismului. Muzicile seriale și post-seriale au afișat o sufocantă propensiune pentru detaliu sau pentru tratarea strictă a structurii extratemporale, considerată ca fiind o perpetuă variațiune a unei entități tematice aflată într-o veșnică aventură. începînd cu anii '60 ai secolului 20, serialismul s-a scufundat în apele tot mai tulburi și mai reci ale aleatorismului, ale muzicilor stochastice ori electroacustice, dominate de sunetul-gest, sunetul-pur
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce sîntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Cînd se înalță ori se prăbușește, Ca numele-i adevărat să-l poată scrie.
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
al furnicarului tineresc, mișunând ca argintul viu sub încercuirea rigorilor, experiențelor de viață, seriosului celor maturi, perceput ca rigid în contextul rebeliunii adolescentine. Serialul „solfegiază” un comic de situații pe portativul „Cheia Sol”!, structurat pe realitatea veche de când umanitatea, dar perpetuu proaspătă, inerentă și imprevizibilă, a adolescenților pasionați de muzică și artele spectacolului, o pasiune într-o înveșmântare tragi-comică, uniformă cu ardoarea ajungerii imediate la gloria artei considerate de către „instanța” tinerimii înfocate pe cât de fenomenală, pe atât de incompatibilă cu „regulile
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
Spiridon new generation (excelent tînărul Alexandru Papadopol, în amestecul - tipic, poate, unei generații - de inconștiență, superficialitate, inocență, încăpățînare și pragmatism). La drum se adaugă alte două exemplare ale aceleiași generații: un prieten, și el "bazat" (Dragoș Bucur, spirit contrastant, în perpetuă alertă mucalită) și "prietena prietenului", o fată fără fasoane, "Betty din Medgidia" (Ioana Flora, de o feminitate fără artificii și de o naturalețe fără cusur; priviți-o cu atenție, de pildă, în momentul în care trece peste scaune, din spatele dubiței
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
teoretizant. Situația identității în ruptură este una ideală. Cartea lui Sorin Alexandrescu evidențiază mai ales identități și rupturi. Această juxtapunere a celor două situații este, paradoxal, mult mai calmă, mai autentică, decît "idenditatea în ruptură", relație care presupune existența fermă, perpetuă, a celor doi termeni. Sorin Alexandrescu, Identitate în ruptură, Ed. Univers, 2000, 320 p., f.p.
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
necesarmente o figură a ofensivei împotriva Răului, ceea ce constituie o formă de curaj. Cu atît mai vîrtos cu cît scriitorul nu zăbovește în sfera, oricum mai confortabilă, a generalităților, ci nominalizează, își îndreaptă indexul fără șovăire spre inacceptabil și... inacceptabili. Perpetuu demagogicul Sergiu Nicolaescu îl invită pe dl Paler să vadă filmul său, Oglinda, despre care declară emfatic: "Noi am redat faptele, istoria le va judeca": "După prima parte a filmului, s-a făcut o scurtă pauză. Sergiu Nicolaescu a venit
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
unul își permite să nu înțeleagă, se nasc psihoze, iar acest lucru nu este normal. Vă amintiți psihozele de care s-au făcut vinovați Regele și Andrei Pleșu, da? Vă amintiți și că, de ceva vreme, România trăiește într-o perpetuă criză de nervi, nu-i așa? Dacă nu e Arafat, Pleșu sau Regele, sigur e altcineva în conflict cu președintele. Vă dați seama cât de greu trebuie să-i fie acestui om? Adică, toți ceilalți apucă să se mai odihnească
Eminescule, ai noroc că ești mort! Despre scandalul Arafat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20091_a_21416]