607 matches
-
cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga Asie Centrală și de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă maternă. În subcontinentul indian, persana a fost limba oficială a împăraților moguli, abia în 1842 colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional, se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după cucerirea islamică. Înainte de aceasta
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
în Hebridele exterioare, dar schimbările climatice au modificat de atunci topografia. "Paradis" (în ebraică פרדס "Pardes"), folosit ca un sinonim pentru Gradina Eden împarte un număr de caracteristici, cu termenii pentru "gradina livada împrejmuită" sau "parc închis de vânătoare" în persană veche. Cuvântul "paradis" apare de trei ori în Vechiul Testament, dar întotdeauna în alte contexte decât în legătură cu Eden: în Cântarea Cântărilor IV. 13: "Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, având pe margini arbuști care revarsă
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
(în limba persana کاخ گلستان, pronunțat "Kăḫ-e Golestăn") este una dintre cele mai vechi edificii ale Teheranului și a fost inclus pe lista monumenelor UNESCO în 2013. Cea mai veche dintre monumentele istorice din Teheran, aparține unui grup de clădiri regale, care au
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
accesibile publicului ce se întind pe o suprafață de 104 hectare. Palatul Golestan a activat ca centru al artei și arhitecturii persane în perioada dinastiei Qajare, păstrând contemporanilor minunați artistice ale Persiei medievale. Acest complex exemplifică curentul inovator din artă persana medievală, îmbinarea artei cu artizanatul și arhitectura. În Palatul Golestan, elemente ale arhitecturii occidentale de secol XVIII se împletesc cu formele clasice ale Orientului Mijlociu. În primă fază, prim-ministrul lui Naser al-Din Shah, Amir Kabir, a cumpărat terenul la
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
în stil european pentru a putea viziona panoramă orașului de la balcon. Astfel, cea mai înaltă clădire din Palatul Golestan a fost concepută că o reședința privată de Moayer al-Mamaalek. Construită de către arhitectul Ustad Mohammad - Ali Kashi 1865-1867, clădirea îmbină arhitectură persana și europeană într-o structură cu cinci etaje, cu două turnuri de flancare acoperite cu o turela. Între cele două turnuri sunt două seturi de camere cu un al treilea turn cu ceas deasupra lor. Clădirea a fost folosită drept
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
Cahen a învățat până în anul 1928 istoria la École Normale Supérieure de pe strada Ulm din Paris, apoi în 1932 a făcut examenul de agregare în istorie și geografie.In paralel, în anul 1931 a studiat limba arabă, apoi turca și persana la Școala Națională de Limbi Orientale. Între anii 1932-1940 a predat istoria ca profesor de liceu, între altele la Amiens în anul 1933, și la Rouen după anul 1938. De asemenea a fost șef de lucrări în domeniul istoriei la
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
denumirea de "Tigris striatus". În 1867, zoologul britanic John Edward Gray o descrie ca "Tigris regalis". Începând cu anul 1929, tigrul aparține de genul "Panthera". Cuvântul „tigru” provine din grecescul „"tigris"” care, la rândul său, derivă din „"tigri"”, cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină „"taig"” înseamnă „rapid”. Cele mai multe date ce țin de evoluția speciei tigrului au fost obținute prin intermediul analizei rămășițelor pământești și a cercetărilor în domeniul filogeniei moleculare. În baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat că originea geografică a
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
dezvoltare rapidă a tehnologiei și tacticilor navale. Toate inovațiile au făcut ca vasele de război mai vechi să fie depășite. Italia nu avea șantiere navale care să construiască noile tipuri de vase de război, dar ministrul marinei, amiralul Carlo di Persano, a lansat un program ambițios de achiziții a unor vase moderne construite în șantiere din străinătate. Botezul focului pentru noua forță navală italiană a avut loc pe 20 iulie 1866 în cadrul bătăliei de la Lissa din timpul războiului de șapte săptămâni
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
XIX-lea secol, și a fost una dintre cele mai mari bătălii navale care au implicat „pintenarea” vaselor. Această bătălie a avut un impact major asupra dezvoltării tacticilor navale și proiectării vaselor de luptă. Flota italiană, aflată sub comanda amiralului Persano, compusă din 12 vapoare și 17 corăbii. Dintre acestea, doar „Affondatore” era un cuirasat modern, cu tunuri montate în turele rotative. În ciuda inferiorității numerice în vase și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
în consecință se juca doar în mediul rural și pe ascuns. Recent, după 2005 a început să fie reevaluat, iar în 2006 campionatul a fost chiar mediatizat, iar meciurile importante sunt transmise de televiziune. Cea mai cunoscută femeie aparținând culturii persane este Șeherezada, regină mitologică și povestitoare a celor O mie și una de nopți. Fascinantă, fără să se știe cu siguranță cine a fost: poate regina Homay, sau mama lui Harun al-Rashid, Al-Khayzuran, sau un personaj imaginar? În cultura persană
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
(în persană Măni și în siriacă "Mănī" sau "Mănī ḥayyă", în greacă sau , în latină ' sau ', ) a fost un profet de origine iraniană, fondator al maniheismului. Răspândindu-se din Spania în China, doctrina maniheistă a exercitat o amplă și durabilă influență, ce
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești legendare despre origini, inspirate din apocrifele gnostice), "Cartea psalmilor și rugăciunilor" și "Epistolele". Se mai cunoaște lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente de origine iraniană și creștină, dar și hinduistă și budistă. Maniheismul se prezenta ca o gnoză, sprijinită
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
din Orient și Grecia antică, era inițiat în ideile fundamentale ale teologiei musulmane și creștine, învățase medicină, astronomia, astrologia, matematică, logica etc. El a stăpânit mai multe limbi, scriind poezii atât în limba azera maternă, cât și în arabă și persana. Viața lui a corespuns cu perioada foarte critică, de la sfârșitul sec.XIV, cănd Azerbaidjanul, care abia ieșise de starea de șoc determinat de invazia mongola, s-a înfruntat cu hoardele cuceritorului Tamerlan (1336-1405), iar din nord era atacat de către ostile
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Nasimi trebuia să se căsătorească cu fiica sa plecând din Baku. ""O Nasimi, daca Allah (Fazlullah) afirmă că globul este larg, atunci pleacă din Baku, fiindcă aici nu-ți este locul"", se spune într-o poezie de a lui în persana. Într-adevăr, Nasimi însurându-se fiica cea mică a lui Năimi, părăsește Șirvanul, plecând în Asia Minoră, pe urmă călătorind prin Anatolia, Siria, Egipt. Analiza operelor sale ne arată faptul că el a vizitat orașele Baku, Bagdad, Bursa, Tokat, Șamahî
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
duc spre dreapta, spre stânga sau drept înainte", "Gândindu-mă devin sigur că" "Dumnezeu este fiecare din noi, dintre fiii lui Adam!"" Nasimi a lăsat în urma sa un patrimoniu bogat - "divan"i (culegeri de poezii) în azera, în arabă, în persana și poeziile (cum ar fi "qaside" și "mesnevi"), care nu intră în aceste culegeri. Analiza divanilor lui păstrați în diferite biblioteci ale lumii dovedește că el a trecut printr-o cale complicată, incepand cu poeziile de dragoste și terminând cu
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]
-
Stein a descoperit manuscrise în limbi toharice (considerate dispărute) din Bazinul Tarim, Miran și alte orașe-oază și a înregistrat numeroase situri arheologice, mai ales în Iran și Pakistan. Când Stein a vizitat Khotan el a fost capabil să traducă în persană o parte din Shahnama după ce a dat peste o variantă locală a operei în Turki. În 1901 Stein a fost responsabil pentru demascarea falsurilor de la Islam Akhun. Cea mai mare descoperire a lui Stein a fost făcută în Grotele Mogao
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea, suprapuse necesității de reafirmare a culturii și identității ismailiților persani, duc la începutul secolului al XII-lea la înlocuirea limbii arabe cu persana în practicile religioase ale grupării șiite. Întrucât mișcarea ismailită creștea în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât necesară. Astfel, ocuparea fortăreței Alamut devine principalul obiectiv al lui Hasan Sabbah, care împreună cu
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
și dialecte ale diasporei indo-pakistaneze din Marea Britanie. Limba romani este singura limbă indo-ariană care a fost vorbită exclusiv în Europa începând cu Evul Mediu și a cărei vocabular și gramatică este legată de limba sanscrită. Limbi iraniene ca, de exemplu, persana și kurda sunt vorbite de minorități imigrate în ultimele decenii, mai ales în țări germanofone și Franța, iar osetina este vorbită de un popor din Caucaz. Limba bască este vorbită de aproximativ 468.000 de oameni din Țara Bascilor și
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallăh Shīrăzī (persana: ابومحمد مصلح الدین بن عبدالله شیرازی), cunoscut sub numele de Saʿdī (persana: سعدی), Saadī Shīrăzī sau Saadī, (n. 1210 la Șiraz, Persia - d. 1292) a fost unul dintre principalii poeți persani. , poetul filozof, este autorul a două vaste culegeri de
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallăh Shīrăzī (persana: ابومحمد مصلح الدین بن عبدالله شیرازی), cunoscut sub numele de Saʿdī (persana: سعدی), Saadī Shīrăzī sau Saadī, (n. 1210 la Șiraz, Persia - d. 1292) a fost unul dintre principalii poeți persani. , poetul filozof, este autorul a două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: Golestan (Gradina florilor) și Bustan (Livada / Gradina Fructelor
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Fructelor), pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri si catrene. Golestan este considerata cea mai influentă culegere de proză a literaturii persane. Mausoleul lui se află în Șiraz (Iran). Ziua Națională Saadi este celebrată în Iran pe 21 Aprilie (persana: ١ اردیبهشت) Multe aspecte ale vieții lui Saadi sunt incerte. Cercetătorii au identificat elemente autobiografice în principalele sale lucrări, Golestan si Bustan, însă nu se poate decanta în întregime imaginarul de real. Saadi însuși învăluie aceste elemente în mister atunci când
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
mausoleului lui Saadi din Șiraz. De asemenea, pe moneda de 500 riali, se regăsește poza mausoleului lui Saadi Șirazi. Saadi este de asemenea cunoscut ca un mare panegirist si liric. A scris o multitudine de qaside (Qasa’id) atât în Persană cât și în Arabă, gazeluri mistice (poeme de dragoste) (Ghazaliyat) și poezie satirică. Autor a numeroase ode ce înfățișează diverse experiențe ale vremii sale, a scris și despre lamentarea ce a urmat căderii Bagdadului în fața invaziei mongole din 1258. Elocvența
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Fabulele lui Jean de la Fontaine. Alexandr Pușkin este unul dintre cei care îl citează pe Saadi în opera sa „Evgheni Oneghin”: „precum Saadi cânta în vremuri de demult, unii sunt îndepărtați, iar alții sunt morți”. Pe data de 21 Aprilie (persană: ١ اردیبهشت)se sărbătorește Ziua Saadi în Iran, în special în orașul natal al poetului, Șiraz. Centrul de Studii Saadi a dedicat astfel câte o temă specială fiecărui an în care se celebrează sărbătoarea, și anume: 2013 „Saadi, Cultura Iraniană
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
În India, Lordul Arthur Wellesley, mai târziu duce de Wellington, a făcut o serie de cuceriri astfel încât, în 1805, britanicii aveau controlul asupra orașului Delhi și l-au transformat pe împăratul mogul într-o marionetă. În 1828, engleza a înlocuit persana, ca limbă oficială a guvernului din India, și totodată a crescut activitatea misionară creștină. Superioritatea britanică a fost completată, în final, cu cucerirea provinciilor Punjab și Sind, în anii 1840. Totuși, populația indiană a început să respingă treptat stăpânirea britanică
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
avut loc în noaptea de 27 Recep în cel de-al doisprezecelea an după revelație și cu 12-18 luni înainte de Hegira. Lailat al Mi'raj (arabă: لیلة المعراج, Lailätu 'l-Mi'răğ), cunoscut de asemenea, sub numele de Shab-e-Mi'raj (persană: شب معراج, SAB-e Mi'raj) în Iran, Pakistan, India și Bangladesh, precum și Mi'raj Kandili în Turcia, este o sărbătoare religioasă care celebrează . Musulmanii postesc în timpul zilei de 27 Regep și îndeplinesc fapte bune, iar seara se adună în moschei
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]