4,234 matches
-
au revărsat strălucirea lor în lungul și în latul pământului, dând sacrei instituții siguranța adevărurilor propovăduite, iar credincioșilor sporindu-le dragostea pentru Hristos. Mai ales în veacul al IV-lea, Dumnezeu s-a milostivit spre Biserica de abia ieșită din persecuții și din catacombe și i-a trimis forțe spirituale, lumini ale harului și trâmbițe ale Duhului Sfânt, bărbați iluștri care să lămurească, să apere și să păstreze neștirbit adevărul credinței, așa cum îl propovăduise Hristos și Apostolii. Dintre acești mari dascăli
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
la examenul de admitere. La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, o parte din cadrele didactice au părăsit catedra. Fiecare dintre ele a avut motivele sale pentru a emigra, într-o perioadă în care presiunea ideologică și formele de persecuție deveneau tot mai apăsătoare. Pot fi menționate, în acest context, greutățile pe care le-au întâmpinat Herbert Bockel și Walter Engel la susținerea tezei de doctorat (din cauză că și-a depus cererea de emigrare, acesta a putut obține titlul de doctor
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]
-
pomenire este legată de mama lui. A făcut instrucția militară alături de tatăl său în părțile Asiei și la Dunăre, iar educația a aparținut mamei, după plecarea în Britania. El începe a se face cunoscut prin toleranța religioasă, cu toate că edictul de persecuție împotriva creștinilor era în vigoare. Alături de Liciniu pornește spre Italia, unde Maxențiu se considera urmaș al lui Dioclețian și neglija legiunile lui Constantin și Liciniu. După o vedenie cerească a Sfintei Cruci cu inscripția „prin acest semn vei învinge“, vedenie
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
în părțile noastre (Dervent, Ostrov-Dunăre), pornește spre apa Tibrului, unde zdrobește pe Maxențiu la anul 312. Rămânând cu Liciniu, dau împreună Edictul de la Milan, din 313, recunoscând libertatea religioasă a Bisericii creștine. Totuși, Liciniu nu respectă acest „edict“ și începe persecuția, mai ales a creștinilor militari, pregătind totodată ofensiva împotriva lui Constantin. Deși Liciniu are o vedenie prin care un înger i se arată sfătuindu-l să nu mai persecute Biserica, el rupe din integritatea imperiului și pornește război cu asociatul
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
știința dumnezeiască și omenească, și-au îndreptat toată capacitatea de muncă pentru dezvoltarea și întărirea dreptei credințe, dând la lumină multe opere teologice și științifice, care au făcut ca Biserica să prospere pe căile dreptății, căci de acum au încetat persecuțiile din partea păgânilor, dar se iveau ereticii care o tulburau prin învățăturile lor false, iar sfinții trei ierarhi au curățit ca niște doctori iscusiți aceste rătăciri. Vasile cel Mare a fost arhiepiscop al Cezareii Capadochiei, întărind credința creștină prin cuvântările sale
Agenda2006-04-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284680_a_286009]
-
canioane, cu roci găurite de deschiderile spre locuințele și bisericile rupestre, spre orașele subterane. În grotele de la Cappadocia și-au făcut adăpost primii refugiați creștini, în urmă cu două mii de ani, aceștia fugind din sud pentru a se ascunde de persecuția romană, de aceea, bisericile creștine din Goreme (ceea ce înseamnă „nu (ne) puteți vedea aici”) și orașul vecin, Urgup, sunt printre cele mai vechi din lume. Goreme este, de fapt, numele pe care l-au dat turcii arealului creștin de la Cappadocia
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
șase ani mai târziu, în stilul barocului târziu, lucrările fiind supravegheate de arhitectul Jacob Edner. De Biserica cu Lună se leagă și numele lui Georg Rueppe, un ceasornicar genial care a montat mecanismul ce arată fazele Lunii. Acesta a suferit persecuții religioase, murind în închisoare, deoarece clericii acelor vremuri nu admiteau existența unui astfel de aparat „diavolesc”. Cu toate acestea, din 1793, mecanismul „ereticului” Rueppe continuă să arate fazele Lunii. Un alt obiectiv turistic îl reprezintă ruinele cetății Oradea, aflate în
Agenda2006-24-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285065_a_286394]
-
a spus. Acum e vremea unui turnir cu sine însăși, cu garda jos. În plan social ea a devenit o profesionistă a lucrurilor incomode, tratând cu dispreț orice ține de sistematica sentimentelor. Citind notele memorialistice, e limpede că, pentru scriitoare, persecuțiile de altădată nu au încetat, că ele se prelungesc în „domenii interioare” - cum le numește -, ce trec dincolo de cuvânt. Pentru Herta Müller, România a rămas o țară a imposturii și falsității, în care orice brumă de afecțiune devine insuportabilă. Rezistența
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
specifice realismului magic. Se desprind din tabloul unui sfârșit de familie Jozef Lewandowski, aristocratul pierdut prin iubire în geografia unei țări de neînțeles, și Elena - călugărită Cornelia, sora Liviei. Jozef încearcă să rămână prizonierul recluziunii artistice, în vreme ce Elena, trecând prin persecuțiile creștinilor, găsește cheia mântuirii prin suferință și altruism. De partea cealaltă, securiștii sunt schițați prin scurte biografii cinice, remarcabile prin grotescul participării la noua istorie. Mișu Verea este legionarul convertit, Vasile Fătu, fost boxer, acționează după impulsul consacrat de fosta
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
descoperi nu doar dacă președintele își merită poporul, ci și dacă poporul își merită președintele ». Este cunoscut să aducă un surplus de claritate și pragmatism doctrinar, de exemplu în formula « nu ești moștenitorul pipei lui Mircea Eliade și totuși deplângi persecuția împotriva ultimilor fumători care doresc să-și consume, cu riscuri medicale asumate, iarba de tutun ». Într-un an de luptă politică înverșunată, dl. Neamțu se poate mîndri că a reușit să își elimine orice potențial rival la conducerea viitorului partid
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
intimitatea geniului lor, lipsindu-le măsura și echilibrul. Iar cazul cel mai grăitor: Kurt Gödel, o apariție epocală care a pus cenzură transcendentă în formalismele matematicii, copleșit de o glorie cu care nu avea ce face, a căzut în mania persecuției, izolîndu- se de urmăritori care vroiau să-l otrăvească și murind în final de foame. Geniul e acea formă de periclitare a spiritului care începe în trombe apoteotice și sfîrșește în miros de ospiciu. Nuanța care se desprinde din carte
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
moștenirea ce avea să-i rămână de la părinții, pe care nu a știut să-i respecte și să-i prețuiască. S-a stins Într-un final, iar trupul vlăguit de boală, de nemișcare prelungită, era ca al unui copil. Toate persecuțiile la care fusese supusă, nu lăsaseră nici o urmă. Doar rănile de pe spate, aminteau de asta. O priveam printre lacrimi, pe femeia caremi povestea cu o jale de nedescris. Nu-și mai ștergea lacrimile, le lăsa să curgă În voie, la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poate face distincție între planuri, trăiește acut și visează, redimensionează lumea după propriile senzații. Pretextul o invadează, oricine și orice devine involuntar un pretext pentru a se simți rănită. Îi place să se lase rănită, să-și manifeste sentimentul de persecuție, se joacă ușor cu obsesia morții pe care însă no trăiește cu plenitudine, ea este mai degrabă un spectator destul de indiferent, calculat regizoral, față de scena morții în care vede “demonul care închide sub nasul nostru obloanele vieții”. Ideea morții este
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
orice starover este un lipovean” și că „vechii credincioși din Statele Unite, Canada, Brazilia, Argentina etc. nu pot fi considerați lipoveni, ci pur și simplu ruși-staroveri. 1.2. Contextul emigrării și stabilirii în România Prezența staroverilor pe teritoriul românesc se datorează persecuțiilor de natură religioasă începute în Rusia în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Injustețea așa-zisei reforme este foarte sugestiv ilustrată de către Chirilă F.Ă2000) care arată că “Reforma inițiată de Patriarhul Nikon a vizat, de fapt, nu
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Divanului pentru a da explicații. Aici, reprezentantul lor, călugărul Tihon, a arătat că ei s-au așezat în Moldova în anul 7232 de la facerea lumii (1724 d. Hr.) în timpul domniei Voievodului Mihail Racoviță” (Varona, A., 2011). Pentru a scăpa de persecuțiile țariste, numeroși ruși de rit vechi s-au refugiat în Moldova venind din părțile Kievului, Cernâgov, Gomel. Prima consemnare oficială a rușilor de rit vechi din Moldova apare la 1730, când a fost întemeiat satul Dumasca (județul Vaslui). Puțin mai
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
semnificativ, astfel că în anul 2002 la nivelul comunei au fost înregistrați 5.921 români, 120 rușilipoveni, 28 romi și 1 maghiar. Scăderea ponderii populației evreiești după 1930 în toate localitățile în care era bine reprezentată poate fi pusă pe seama persecuțiilor religioase și politice din prima jumătate a secolului XX, coroborat cu constituirea statului Israel (1948), implicând mișcări migratorii masive. La această scădere au mai contribuit și comportamentul demografic specific (tradiția ca familia să nu aibă mai mult de 1-2 copii
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cârciumi și mori. Erau, de regulă, argintari, blănari, cizmari, croitori, măcelari, cofetari, medici, funcționari sau lăutari. Prin activitățile lor au contribuit la apariția relațiilor de tip capitalist, ajutând la modernizarea economiei, cât și a vieții sociale și culturale locale. Din cauza persecuțiilor politice și religioase, în 1939 au fost adunate în Oborul din Lespezi (pe locul actualei școli), familii de evrei precum Zumzer, Iancu Seeter, Șmilovici, Romașcan, Hoizer, Hoiși și duși la Fălticeni, de unde nu s-au mai întors. După al II
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
în tren. Ionică mai bombănea el, cîteodată, că sîrbii se străduiesc să-i deznaționalizeze pe români și că au o strategie politică pentru asta. Totuși nu făcea pe românul persecutat. I-ar fi fost greu pentru că discuțiile noastre erau despre persecuția românilor la ei în țară, în timpul ceaușismului. În acei ani, colegii iugoslavi de facultate ai soției mele erau mîndri de Țîțo și își bombau pieptul cu Iugoslavia lor - nu i-ai fi auzit că sînt sîrbi sau croați, creștini sau
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
ca Țîțo, adversarul declarat al lui Stalin, isi băgase în pușcării adversarii politici, după metodă patentata de inamicul sau de la Moscova. La cîțiva ani după moartea lui Țîțo începuse să se pomenească despre problema minorității albaneze din Kosovo și de persecuțiile la care era supusă. În 1991, Slavomir Gvozdenovici, scriitor de origine sîrbă din România, de care mă legau niște bine simțite critici la adresa lui Ceaușescu pe care le făcusem la unison de vreo cîteva ori, îmi spune pe plajă, la Neptun
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
interlocutoarea lor privilegiată este poeta și prozatoarea Ioana Nicolaie. Punctul de plecare este statutul scriitoarelor în România de azi, pe care intervievata îl socotește ceva mai dificil decât al scriitorilor-bărbați, fără a cădea însă în excese feministe sau în mania persecuției. Tonul întregului interviu este ponderat, fără stridențe. Inevitabil, poetei i se pune și o întrebare despre Mircea Cărtărescu: "Cum e să trăiești cu un autor atât de apreciat? E un avantaj, un dezavantaj?". Iată răspunsul, de bun-simț: "Revistele mondene îmi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
întorcea seara în Pantelimon pe scara trăsurii - marțial; când în timpul mișcărilor din 1919 a circulat prin atelierele fabricii în uniformă și cu sabia scoasă din teacă..."7 În timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu pare să fie afectat de persecuțiile aplicate populației evreiești din România, datorită probabil și faptului că statutul său de "evreu de categoria a doua" îi punea la adăpost familia de măsuri vexatorii. Atitudinea sa față de mareșalul Antonescu va fi, sunt convins, un subiect de dispută: "Să
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Mircea Mihăieș Nu pot fi bănuit că n-aș avea suficientă simpatie pentru ideea de minoritate, de grup defavorizat, că n-aș fi un dușman al persecuțiilor și discriminărilor. Și totuși, marșul pe care l-am văzut pe străzile Bucureștiului, săptămâna trecută, un marș anti-discriminare, m-a pus pe gânduri. Privit de la distanță, el n-a fost cine știe ce. Vreo treizeci-patruzeci de indivizi care cărau, pe ploaie, niște
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
Viena, insurecția legionară, instaurarea comunismului, epoca arestărilor în masă și a tardivelor reabilitări". Dimineață pierdută este un interesant roman politic și istoric, ascuns sub paravanul altor aparențe. În edițiile de după 1990, Gabriela Adameșteanu a introdus referințe la urmăririle, interogatoriile și persecuțiile Securității, a dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a treia). Din acest punct de vedere, prin "asumarea funcției istoriografice", Eugen Negrici așază Dimineață
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
s-a scris nimic despre Hortensia Papa-dat-Bengescu, Ionel Teodoreanu, Victor Papilian și alții care mai trăiau încă în anii '50. Mă gândesc doar la scriitorii ignorați, nu și la cei persecutați. Fenomenul se repetă după 1990, nu tocmai identic (de persecuții nu poate fi vorba, desigur). Ne grăbim să trecem, cu sadism, la capitolul "scriitori expirați" autori cu o operă ce merită o atenție critică mai deschisă și mai relaxată, ca o datorie de onestitate a unei bune receptări. Nu zic
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
îi este recunoscător că l-a îmboldit să fie disident, atunci când l-a demascat ca subversiv (tot la p. 270; nu mai citez, că ar fi prea mult). Concede, într-un supliment de generozitate, că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat prin perifraza că îl intrigă cei care îl cred un autor minor). Poate că cel mai patetic și mai neașteptat admirator de după 1990 al prozei lui Eugen Barbu este Eugen Negrici
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]