333 matches
-
să vadă ce se întâmplă. Privind luminițele, profesorul Chapel pare descumpănit. — N-au mai făcut asta până acum, le explică el. Era tabu să te apropii de peșteri după înserat. Dar mai este ceva ce au făcut și înainte? îl persiflează Marchant. Profesorul abia se abține. Domnule, ești un om meschin și impertinent, îngaimă el. Marchant face un gest obscen (pe care Jonathan l-a mai văzut, dar care îi este necunoscut profesorului) și din acel moment, expediția se împarte irevocabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai văd capră în viața mea, tot nu va fi de ajuns. — Din întâmplare, pe mine mă fascinează caprele, ripostează Morgan. Jonathan are o întrebare. — Nu credeți c-ar fi mai bine să fie lăsați în pace? — Cine? Caprele? îl persiflează Marchant. — Fotse. Ceilalți îl privesc ciudat, nevenindu-le să creadă. — Nu știu unde bați, zice Gittens pe un ton destul de controlat, dar este tipic pentru tine și întreaga ta atitudine, Bridgeman. Știu că nu numai eu gândesc astfel. Profesorul se încruntă. — Gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Facultatea de Constructii Iași 1981 Profesie: Inginer Activitate literară: cenaclul literar „Esențe” din 2010 Ești refractară Ești refractară Ca un pol la echinox Brăzdată De imagini fugitive. Naive, Vagoanele-mi pline de cocs Ce mă aprind Doar pentru tine Sunt persiflate: Primitive Și porți priviri Școlite de-un călugăr Reformat Cu anatemă de la miere. Muiere, Eu n-am decît un iugăr De păcate Și de icoane. Doar pentru tine De mi-i cere Dor să te trăiesc E într-o casă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un document care purta semnătura imamului. După care se ținea o altă ședință, mai scurtă, hărăzită femeilor. — În Egipt am primit toată Învățătura de care aveam nevoie. — Nu-mi spuseseși tu odată că știai deja totul la șaptesprezece ani? Îl persiflează Omar. — Până la șaptesprezece ani, am acumulat cunoștințe, după aceea am Învățat să cred. La Cairo am Învățat să convertesc. — Și ce le spui celor pe care cauți să-i convertești? — Le spun că nici o credință nu Înseamnă nimic În lipsa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
destul, la dispoziție, ca s-o construim, îl dezumflă Fratele. Ăia sunt ante portas. Pot să ne atace oricând! Mă și mir că încă ne mai îngăduie. Nu. Ne trebuie altă soluție! Cum ar fi..., un transplant de șoric?! îl persiflează Dan. O bombă, zice Boss, laconic. Taci, mă, că ești limbiu! îl înjură Dănuț. O bombă, repetă Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu demult persiflam deprimismul și declinologia care domină la francezi, citând malițios chestia cu „Franța, second hand power“ și amuzându-mă sardonic de cum scrie Paris Match-ul despre „la faillite amăricaine“ în timp ce aplaudă în deplină inconștiență tangourile ruso-chineze. Pe urmă am înregistrat, tot mai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ploua, dar bătea un vânt de toamnă. Am alergat până la capătul plajei și înapoi, după aceea încă o dată, dar n-am reușit să mă simt "la mare". Pentru așa ceva e nevoie de soare și de căldură. Cineva m-ar putea persifla că mă aflu la vârsta critică la care bărbații se îndrăgostesc de sirene. Și că de aceea mă irită acum Ulise. N-ar fi rău, poate, să lămuresc lucrurile. Recunosc că ideea lui Ulise de a se lega de catarg
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu există un mijloc mai bun pentru a ascunde un mister decât acela de a discuta despre el. Dar autorii pe care i-am consultat se împărțeau în două categorii. Unii exaltau misterul oracolului, fără să lămurească nimic. Alții îl persiflau, de asemenea fără să lămurească nimic. Nu m-au luminat nici ironiile pe seama mediocrității hexametrilor inspirați de zeul poeziei preoților săi și cu atât mai puțin ale altora, care luau totul în derâdere, afirmând că Delfi ar fi fost o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
grădinii de îngeri când răsare / Din coasta bărbătească...>>”... ... VI.4 ... “Dom’ profesor, poate-mi puteți spune și mie cum de vă permiteți să nu fiți de acord cu hotărârile mele, cu hotărârile consiliului de conducere!? Cum vă permiteți să mă persiflați, să mă desconsiderați?” Nu cred că m-am făcut vreodată vinovat de așa ceva” “I-auzi! Îngerașul!” “Nu vă permit să-mi vorbiți în felul ăsta și pe tonul ăsta!” “Ce vorbești, dom’ le? Nu-mi permiți? Da’, cine-ți cere
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
m-ați chemat? întrebă amuzat maiorul. Bătrâna își țuguie buzele și clătină capul plin de bucle. ― N-am îndrăznit. S-ar fi putut ca invitația aceasta să mă umple de ridicol sau, și mai grav, să considerați că vreau să persiflez. În sfârșit, ați fi putut-o lua drept o glumă foarte proastă. Maiorul o examină cu un zâmbet. Îi făcea din nou plăcere s-o urmărească captivat. O personalitate fascinantă, plină de farmec, cu o rară capacitate de a fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poate fiindcă moartea e sfârșitul fiecărui vis și mă trezesc la timp ca să nu mor... Acum m-am întors, se pare, de unde am plecat și mă întreb dacă nu cumva visez și guzganii din acest pod. Îmi vine să-i persiflez uneori: Stimații mei, scârboșii mei confidenți, nu existați în realitate, îmi pare rău pentru voi, nu sînteți decât niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorî... Dar să revin mai bine la Dinu. ― Nu știam că ții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajunge omul porc, Dinule". Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te culci, însă doctorul s-a ridicat în picioare... Cam așa aș vorbi dacă aș fi dispus să dau vina pe fleacuri și să persiflez destinul care a colaborat, ironic, cu defectele mele mereu; de câte ori n-am avut puterea să greșesc singur, m-a ajutat el să greșesc și mai grav decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poate fiindcă moartea e sfârșitul fiecărui vis și mă trezesc la timp ca să nu mor... Acum m-am întors, se pare, de unde am plecat și mă întreb dacă nu cumva visez și guzganii din acest pod. Îmi vine să-i persiflez uneori: Stimații mei, scârboșii mei confidenți, nu existați în realitate, îmi pare rău pentru voi, nu sunteți decât niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorâ... Dar să revin mai bine la Dinu. — Nu știam că ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajunge omul porc, Dinule”. Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te culci, însă doctorul s-a ridicat în picioare... Cam așa aș vorbi dacă aș fi dispus să dau vina pe fleacuri și să persiflez destinul care a colaborat, ironic, cu defectele mele mereu; de câte ori n-am avut puterea să greșesc singur, m-a ajutat el să greșesc și mai grav decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr. 11065, 30 aprilie 1920). În altă parte, polemizînd cu pretenția criticilor de a face predicții în privința viitorului poeziei lirice într-o societate utilitaristă, democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice”: „E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele, aeroplanele, bicicletele, sub sancțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceva, servesc la ceva... Ele intră în dialog (ironic, polemic...) cu toate semnificațiile lor consacrate livresc, mitologic, științific, paremiologic ș.a.m.d., bref - cu valoarea lor de întrebuințare simbolică, anchilozată în clișeu... În loc de „morală a fabulei”, autorul se amuză să persifleze calamburesc formule prestigioase, întorcînd pe dos lecția moralei clasice și împrospătînd-o „modern” (ex.: „plopii fără soț sînt foarte numeroși”; „cînd pisica nu-i acasă, e prin vecini”). „Definițiile” care le compun sub forma unor colaje pseudoaforistice vizează esența abstractă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
foarte numeroși”; „cînd pisica nu-i acasă, e prin vecini”). „Definițiile” care le compun sub forma unor colaje pseudoaforistice vizează esența abstractă a entităților în cauză, extrasă - prin intermediul ironiei ludice - din depozitul locurilor comune, în special din cele livrești. Sînt persiflate astfel clișee „clasice” (boul a devenit „mecena pentru Grigorești”, pianul, foarte modest, „a primit rolul secundar în sonata Kreutzer”, plopul „trăiește din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
calcedonie, charoit și fluorit. A mai pășit și a ajuns într-o sufragerie maaaaaare, ca un apartament regal. Deasupra patului, încadrat într-un medalion oval, două litere se „îmbrățișează”: „F” și „G”. Un mic iepuraș timorat stătea pitit. Copilul îl persiflă și atunci doi dulăi au ieșit dintr-o nișă. A înțeles: cei fără apărare trebuie apărați. În minte începea să i se contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
artroza Îl face să sufere mult astăzi. Bătrînul purtînd o pălărie neagră Îi adresă lui Jeanne un semn cu capul. Yvonne Le Bihan nu scăpase nimic din scenă. - Hoitarii! Pun prinsoare că deja trag cu coada ochiului la șantier, Îi persiflă ea, cinică, aplecîndu-se spre fiica ei. Apoi decise că mascarada durase destul și, făcînd un pas Înainte, Îi tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori, ținînd de păr o femeie tînără Într-o atitudine imploratoare, Îi tăia gîtul Într-un val de sînge. - „Ospitalitatea“ văd că e pe la voi o tradiție, persiflă el. TÎnăra polițistă dădu din umeri și continuă: - Masacrele și jafurile au continuat mai bine de doi ani. PÎnă În acea noapte cumplită În care jefuitorii au făcut să naifragieze al nu știu cîtelea vas și au ucis marinarii... Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care furase banii nu avea să se bucure prea multă vreme de ei. - Ce voiați să faceți la fabrica de faianță cînd aceasta era Închisă pe toată durata zilei? - CÎnd nu ești un trîntor, găsești mereu ceva de făcut, Îl persiflă ea. Îmi Închipui că asta Îi scapă unui funcționar ca dumneata. Drept răspuns, Lucas dădu la iveală Ipod-ul găsit de Marie. - Acest cap de redare MP3 era blocat sub corpul dumneavoastră atunci cînd v-am găsit. Am verificat, Îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu privirea. - Dacă te pui de-a curmezișul drumului meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
te ataca. El evită răspunsul dînd din umeri, iar cînd ușile de sticlă ale clădirii tocmai se deschideau În fața lor, nu se putu Împiedica s-o Întrebe cum de aflase că el era În pericol pe faleză. - Al șaselea simț? persiflă el. Marie schiță un zîmbet scurt. - Morineau. Era Îngrijorat. Cred că, În fond, ține la dumneata. Îi anunță sosirea lor persoanei care se ocupa cu primirea vizitatorilor și căreia Îi Întrerupsese o convorbire personală la telefon. Responsabilul cu arhivele, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar atunci Începu să apostrofeze muncitorii. - Ce mai așteptați? La treabă! Tocmai era gata să se Întoarcă În biroul ei cînd o reținu Philippe. - Poate că ceilalți au Înghițit micul ei discurs, dar eu nu. - Ai auzit-o pe mama, persiflă ea, nimeni nu te ține cu de-a sila. - Ar fi interesant să-l Întrebăm pe fratele tău dacă și el ar fi preferat să fie... Cum a spus? Păru că se străduiește să-și amintească. - A, da: eliberat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
odrasle de ucigaș! Spectrul legendei trecu peste cei din cafenea, declanșînd o tăcere ostilă. PM avea insulta pe vîrful limbii cînd Îl zări pe polițist care Îl observa cu atenție. Cuvintele Îi rămaseră În gît. - Ai jucat bine, PM, Îl persiflă Armelle. O să ai noroc dacă te vei alege măcar cu un scăunel la viitorul consiliu municipal! Și se Îndepărtă. După plecarea lor, Fersen se apropie de Morineau care Își bea cu sorbituri mici cupa alături de un alt jandarm, și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]