282 matches
-
nețărmurite; vrea mai multă poesie. Artistul modern nu mai copiază viața de toate zilele, cu adevărurile ei brutale și prozaice; dar nici nu iubește pompa și fastul tablourilor mari istorice. Arta modernilor are un caracter cu mult mai intim, mai personalist și în același timp mai înălțător. Bruta, tipul degenerat de muncă excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instrumentarul teoretic și metodologic utilizat în analiza alegerilor generale. Totuși, faptul că cele două tipuri de vot sunt fondate pe motivații și logici structural diferite este evident. La alegerile locale, ca și la cele prezidențiale, votul are un pronunțat caracter personalist (Oliver și Ha 2007). În schimb, la alegerile legislative, majoritatea pe listă, primează evaluarea colectivă a candidaților iar votul sancționează mai degrabă prestația partidelor înscrise în competiție. În ceea ce privește analiza votului "etnic", de asemenea, sunt relativ puține lucrările care și-au
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cazul formațiunii maghiare, variația numărului de mandate (care, de altfel, se află în relație directă cu volatilitatea voturilor) este extrem de redusă iar valoarea cea mai mare apare la alegerea primarilor. Acest fapt ar putea fi explicat, printre altele, de caracterul personalist al votului, știut fiind faptul că, la acest tip de scrutin, șansele de reușită ale oricărui partid politic sunt condiționate în mod particular de carisma candidatului și popularitatea pe plan local, de abilitățile de lider sau de administrator ale acestuia
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pozițiile psihologiei sociale și ale sociologiei, filosoful român ajunge la concluzia c geneza oricrei obligații nu poate fi decât ori social, în moralele simple, gregare, ori psihologic în moralele evoluate, aceast alternativ a înțelegerii fiind strin eticii kantiene. Aspectului formalist, personalist și intelectualist al eticii kantiene, (rupte de orice legtur cu realitatea, dar prețuite cum se cuvine de Ralea: acesta îi va opune Nikolai Hartmann, o moral întemeiat pe existența obiectiv, realist a valorilor, valorile nefiind determinate de dorințele noastre subiective
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Europe, Martin Robertson, Londra, 1980. 95 Streeck, W., "Le capitalisme allemand: existe-t-il? A-t-il des chances de survivre?", în C. Crouch și W. Streeck (dir.), Les capitalismes en Europe, Paris, La Découverte, 1996 96 Înrădăcinată în tradiția filozofică de la Aristotel la personaliști, trecând prin Toma d'Aquino și enciclopediști, ideea de subsidiaritate a fost aplicată sistematic pe parcursul construirii Uniunii Europene și ea cere ca autonomia cetățenilor și ordinea socială justă să coabiteze. 97 Polidano, C. și D. Hulme, "Public Management Reform in
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
este să începi cu regimurile nedemocratice, pentru că procesul de democratizare reprezintă înlocuirea acestora cu altele, bazate pe aspirații democratice. Regimurile nedemocratice apar sub diferite forme, dictaturi civile sau militare, conducere totalitară în numele unui partid fanatic sau a unei ideologii, despotism personalist sau un regim oligarhic care respectă supremația legii dar nu răspunde în fața majorității electoratului (pentru o tipologie detaliată, vezi Linz, 1975). Tradiția europeană nu este cea a statului democratic, ci a celui nedemocratic. Statul european modern a fost creat pentru
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și cea a filosofiei grecești: "Cea dintâi ne prezintă un Dumnezeu viu, plin de înțelegere pentru oameni; a doua, un Dumnezeu nemișcat, impasibil, cu care nu știe ce să facă viața religioasă"37. În fine, a treia dimensiune e cea personalistă. Astfel, eternitatea nu e ceva de felul unei substanțe materiale, nici o lege eternă în ea însăși, cum își imaginau Parmenide sau Heraclit, la antipozi. Nu e nici simpla mișcare în cerc (fără scară), ca eternă reîntoarcere, cum își închipuia Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
oferite de Dumnezeu creaturii. Ele ne apar, în definitiv, ca forme de existență ale lumii și ale persoanei. Țin, așadar, de Dasein, nu de Sein. Când Kant, Schopenhauer sau Eminescu vorbesc de "subiectivitatea" spațio-timpului, ei se apropie, implicit, de teologia personalistă a Părintelui Stăniloae. Dar acești gânditori riscă să rămână prizonieri ai subiectivității, cum a pățit-o chiar un teolog ca abatele Berkeley. De aceea, Părintele Stăniloae atrage atenția: "Înțelegerea spațiului dintr-o perspectivă pur individuală este imposibilă. E drept că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altui tip de antropocentrism, cel luciferic, împărtășit de moderni și adâncit de amintitul "nou antropocentrism" postmodern. Omul izolat de Creator este egoist, opunându-se lumii ca lumen și neantizând-o, convins că i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și obscure, ca simplă născocire a minții neputincioase a omului, totuși 53. Personalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
indivizii și de a le încărca o memorie care excede propria biografie, de a-i izola și de a-i condamna să zică <<Eu>>, altfel spus, de a exista ca persoane distincte"78. Iată cum ne ciocnim, vrând-nevrând, de antropologia personalistă creștină a Părintelui Stăniloae. Or, omul postmodern s-a săturat de a fi persoană. Comunicarea pe internet este o non-comunicare, căci e un nesfârșit joc al mesajelor anonime, pur distractive. Iată de ce persoana (Je) a fost înlocuită ce Je-une, zice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează pe obiectivitatea științifică și devine pură funcțiune a acesteia"92. Frază mustind de echivoc, de îndată ce părăsim sistemul de referință ateist și descoperim, în teologia Părintelui Stăniloae, subiectivitatea personalistă (nerepresivă), izvorând din Dumnezeul personal în Treime, ceea ce nu contrazice Dasein-ul heideggerian, ci îi dă suportul ontologic al unității dialogice a lumii ca lumen, sprijin care trimite, în definitiv, la ontologia fundamentală de după Kehre, când Heidegger însuși va sfârși prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o cauză primară capabilă să arbitreze și să efectueze prin virtuțile ei intrinseci, orice alegere între solicitări diferite sau contrare. Voința este ridicată la rang de liber arbitru al actelor umane. „ Sunt liber, fiindcă fac ce vreau „ - va spune orgolios personalistul Charles Renouvier, dând o formulare șocantă conceperii liberului arbitru. Mai precis însă, cum remarcă Maxime Glausdorff în: . Liberul arbitru n-ar fi deci, în fond, nimic altceva decât facultatea umană de a decide între mai multe posibilități de acțiune, neechivalente
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
în vedere pe cele radicale - susțin că nici nu este nevoie ca liderii să dețină în mod real o serie de însușiri deosebite, ci este suficient ca ei să fie percepuți ca posedând asemenea însușiri. Așadar se trece la explicarea personalistă a carismei, la explicarea ei atribuțională. Carisma apare ca reprezentând o simplă atribuire, virtual fără legătură cu conduitele și comportamentele liderului. Chiar dacă un asemenea punct de vedere este extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și de o integrare subtilă a acestora în întreg: însă, apelul la cele cinci minute de celebritate nu reprezintă decât poza fragmentului, înainte de a sesiza degradarea. Nu se pot face pașii înapoi spre Dumnezeu, ci, în condițiile actuale, antropocentrismul creștin personalist al părintelui Stăniloae este o cale. Nu exploatarea fragmentului este importantă, ci integrarea lui. Căci, revenind la calea lui Stăniloae, "(...) rostul omului nu e de a sărăci harul divin, ci de a-l spori, în sens blagian, spre a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
calm dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă.”5 1 op. cit., p. 754-755 2 Mircea Zaciu - Colaje - Cluj, Editura Dacia, 1972 3 op. cit., p. 41 4 loc. cit. 5 op. cit., p. 44 98 Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: „Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de succes a facilitat astfel un asalt plebiscitar asupra instituțiilor democratice liberale care a împins statul Peru înspre autoritarism competitiv. 8.1 Populism, democrație și autoritarism competitiv Populiștii mobilizează votanți în masă din păturile defavorizate ale populației într-o manieră personalistă, împotriva întregului establishment politic și/sau economic (Di Tella, 1965; Roberts, 1995; Weyland, 1996, 2001). Fundamental pentru populism este, deci, un apel împotriva elitelor lansat de un politician care se prezintă pe sine ca un om din afara sistemului, într-o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în principate și a construit rapid un regim de domnie personalizat în care voința reformatoare era contrabalansată de o serie de excese în viața personală și în stilul de conducere. Deviza lui, "Toți în unu", va marca fără tăgadă percepția personalistă și soteriologică pe care românii, în general comozi și lipsiți de fermitate civică, o vor construi la adresa "Salvatorului". Această percepție, că șeful statului trebuie să asume rolul de a salva națiunea în momente de cumpănă și că, la rigoare, e
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în locul său. De aici și pericolul unei obediențe prelungite, care ar putea să mențină subiectul într-o stare de infantilism greu de contracarat ulterior. Se poate atunci renunța la autoritate în școală sau prezența acesteia este inerentă? Până și un personalist de talia lui Lucien Laberthonière crede că autoritatea este nu numai inevitabilă, ci chiar necesară în "procesul de creștere" a elevului. Departe de a fi în opoziție cu libertatea copilului, dacă autoritatea sa (a profesorului, n.n.) este ce trebuie să
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
selectivități care elimină tot ce este diferență. De aceea, multiplicate la infinit prin libera practică a unui spirit creator, legăturile ajung să împace eventualele contradicții (sau, în orice caz, diversitatea) și diferențele din realitate, creând o rețea rațională cu față personalistă peste experiențele individuale. Scopul acestei sinteze este cel de a explica și a progresa parcursul destinal și nu cel de a statua definitiv și convergent niște repere conceptuale eterne și rigide. Ea este o sinteză reflexivă pragmatică (implicată ca atare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
datului interior curent în cheie a succesului adaptativ, ducând disponibilitatea inițial indiferentă în proximitatea actului salutar. Presărat cu instanțieri ale unei intuiții auto-perceptive, acest drum presupune permanent un racordaj al strategiei rezolutive implicate în fiecare nod al opțiunilor la conceptul personalist care urmărește ca o umbră curgerea vieții și care diminuează dificultatea unor distanțe definite formal în numele unei interpretări benefic-reductive care reafirmă virtuțile simplificatoare ale inteligenței. De eficienta descoperire a acestui optim depinde exercițiul invariabil al unei exteriorizări funcționale care aduce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la constanta suprastructurală. Pentru a fi puse în relație, cele două laturi ale realității interioare trebuie corect înțelese și de forța de reprezentare a intuiției adaptative depinde un echilibru al tonurilor de investire care îmbogățesc reflexul mașinal al actului. Suprastructura personalistă crează un fundal al motivațiilor, iar acestea colorează lumea subiectivității cu imperativul condiționalității lor. Sinele individual se definește prin ele convergent (până la rațiunea de a exista) și elaborează un sistem al legitimărilor care vizează în același timp obiceiul devenit regulă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
necesare în spirit, pentru a deschide posibilitate de reușită celor din suflet. Dacă, pentru a face loc influenței culturale a unor eterne structuri inconștiente colective, Lucian Blaga afirma că "socotim spiritul ca o zonă mai largă decât conștiința"37, filosofia personalistă a reflexivității trebuie să vizeze, alături de teritoriul abordabil al unor determinări conceptuale supraordonate, și regiunile învăluite de mister ale unei lungi tradiții de sedimentare spirituală de tip arhetipal. Într-adevăr, și într-o direcție și în alta conștiința este adesea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a relațiilor-liant de care depinde sudarea corpului comunitar. Conștiința contribuie, de asemenea, la orice apropriere a unei probleme neutre sau străine, conferindu-i patina umanității sale și investind-o astfel cu culoare etică, adică reconfigurând-o după o schemă valorică personalistă. Ea practică preluarea voluntară a unei situații și devine astfel expresia curajului singularității asumate, extinzând zona moralității pe măsură ce extinde influența subiectivității asupra obiectivității. Totuși, din această obiectivitate ajunge să facă parte și norma morală, în măsura în care devine purtătoare a unui mesaj
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lămuritor sau de explicitări încărcate de virtualitate vizionară, cu încercări retorice aflate la granița indecidabilă a unei probabilități inevitabile. El este imaginea așezată și definitivată a parcursului întortocheat la care obligă dificultatea temei investigative și onorează această dificultate prin adiție personalistă legitimă la o derulare consecvent calculatorie. Aici conștiința de sine ajunge să servească bunei inserții a acestor complemente științifice, în acord cu o regulă a libertății de cercetare care nu dezminte rigoarea sau înălțimea de concepție ale exigențelor epistemologice. În
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
noțiunii kantiene, a cărei individuație punctuală o reprezintă fiecare conștiință subiectivă particulară a cercetătorului în știință. Astfel este statuată condiția de posibilitate însăși a cunoașterii și o dată cu ea coborârea noțiunii de "rațiune universală" din determinarea ei abstractă până la o integrare personalistă de care poate fi legată experiența metodică a încrustării de conținuturi subiective în realitate. Omul este un receptacul privilegiat al unei raportări universale cu care în antichitate era înzestrat doar zeul și își dovedește măsura artei sale contemplative în maniera
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]