568 matches
-
o întâlneam și la personajul boccaccesc, donna Philippa, care își susținuse cu succes cauza în fața judecătorului, justificând cu îndrăzneală libertatea totală a femeii și salvându-și astfel viața. Diacul, cel cu care se găsește în conflict târgoveața, întruchipează filosofia scrisă, personifică logica masculină impecabilă, care nu dă greș, pe când târgoveața este o metaforă a retoricii orale, ce păsrează unele incongruențe.314 Discursul, dar și istorisirea rostită de ea, abundă în procedee retorice, pe care târgoveața le stăpânește și le folosește cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
marginalizată.426 Ea nu are glas și nu mai apare în structura povestirii, devine simbolul unei lumi vetuste, în care femeia era redusă la tăcere. Bătrâna, prin vocea cu care se face auzită și în cele din urmă se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate a societății de a evita decăderea și subminarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Virilitatea personajului feminin, reliefată în acțiune, nu trebuie să ne surprindă, deoarece o femeie puternică, cum este această donna demonicata, dobândește trăsături masculine doar pentru a se impune mai decisiv în planul acțiunii și al operei în general.913 Alison personifică rebeliunea și independența, asemenea târgoveței din Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
totală și armonioasă cu anturajul familial, amical sau profesional. Compas, echer, riglă Instrumentele geometrice simbolizează posibilitataea de organizare și ordonare a lumii. Se referă și la rigoare, la obiectivitate, la gândirea rațională și metodică. Prin mânuirea lor cu îndemânare, ele personifică lumina științei opusă obscurantismului. Fondate pe repetiție și sistematizare, ele reproduc ordinea cosmică, gândită, judicioasă și controlată. Rigla și echerul, în vis, sunt în relație cu legea, spiritul dreptății și exprimă dorința sau obligația de a rămâne pe sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
calmul și permanența. Verdele constituie o întoarcere la starea primordială. În vis, pledează pentru autenticitate, și nu pentru folosirea artificiilor. Se detașează de om și de creațiile sale și reprezintă, din acest punct de vedere, o etapă anterioară modernizării. Verdele personifică și speranța, natura care reînverzește după cele mai teribile cataclisme și permisiunea («a avea undă verdeă) de a îndrăzni, de a acționa și de a realiza ceva. Este culoarea reînvierii și a renașterii. Este și culoarea perechii de elemente opuse
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
uriașe, marea exprimă atât calmul, cât și furia, bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
interpretat și din punct de vedere simbolic. Psihanaliza acordă un loc preponderent copilului, postulând că experiențele din copilărie formează adultul. Copilul (și cu atât mai mult bebelușul) reprezintă inocența și bunătatea. Sufletul și inima lui sunt încă pure. Astfel, copilul personifică starea virgină, starea tuturor posibilităților. Exprimă germenele, zorii, viitorul, promisiunea a ceva mai bun, dar și a ceva mai rău. Totul rămâne încă de făcut, de realizat. Simbolizează subiectul vulnerabil și lipsit de mijloace, supus ființelor puternice, începând cu adulții
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
în acest caz, că adresarea directă, la persoana a doua singular, e numai o modalitate de punere în scenă a unui discurs cu doi actanți principali: satiristul și publicul. Adversarul e doar o categorie care face obiectul satirei, o voce personificată în discursul ficțional. Imponderabilitatea lui modifică întrucâtva schema actanțială susceptibilă de a deveni bipartită. Uzând de pattern-ul scrisorii, instanța auctorială devine ea însăși personaj în dialogul imaginar, adică un alt rol pe care polemistul găsește de cuviință să-l
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de uscat, ele sunt rupte de exterior; dacă vor să supraviețuiască, au nevoie de un volum important. Este cazul regiunilor Mossaka și Dongou. Două principii generale stau la baza formării satelor: • satul perceput ca o comunitate de rude. Coeziunea este personificată în unul sau mai mulți bătrâni în jurul cărora se situează sătenii; • un principiu nou: acolo unde satul apare ca o realitate socioeconomică în dezvoltare, atașamentul față de acesta are la bază inserția personală în cadrul plantației. Satul și teritoriul lui constituie o
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Pentru a sugera o atmosferă mitologică, se vorbește de "prezența invizibilă a Moirei", de Styx, de Septentrion, de "blânda Iris", de "sfincși, himere, hidre". Sunt convocați gânditori și învățați, între care Platon, Parmenide, Herodot; nu lipsesc Minciuna și Adevărul, acestea personificate în modul celor vechi; ne solicită constelații și legende (Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în modul lui Al. Philippide) are o alunecare ceremonială uleioasă; corăbii cartagineze transportă bunuri de o pitorească diversitate: Erau acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
folosirea unui lucru neînsuflețit în locul altuia ; folosirea unui lucru neînsuflețit în locul unei ființe însuflețite ; si folosirea unei ființe însuflețite în locul unui lucru neînsuflețit. Pongs numește primul tip de metaforă Beseeltypus, iar pe cel de-al doilea, Erfiihltypus. Primul însuflețește sau personifică; cel de-al doilea empatizează. 41. În legătură cu comentariul lui Ruskin despre "sofismul antropo-morfic", vezi Modern Painters, Londra, 1856, voi. III, partea 4. Exemplele citate exclud comparația, deoarece aceasta nu amestecă faptele naturale cu evaluarea emoțională. Despre ereziile polare ale antropomorfismului
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit, personifică independența și sobrietatea eremitului. Visurile se nasc de obi-cei în momentele de „secetă” și în momentele de profundă sin-gurătate, cum este cea a eremitului. Măgarul este, așadar, ani-malul-simbol și al experienței înfocate, al experienței înflăcărate a deșertului, a pustiului. După cum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sensul unei localizări speciale: este o localizare care nu-l limitează, ci îl deschide la o dimensiune universală, prin speranța care se sprijină pe universalitatea Cuvântului, a Euharistiei, a episcopului membru al unui Colegiu episcopal universal: „El înțelege că Petru personifică toată biserica; și că, după cum orice episcop este mirele propriei biserici, la fel Petru, episcopul Romei, poate fi numit și mirele bisericii universale, care, toată, are în el fundamentul ei vizibil”. Din cauza acestei ancorări misterice preotul se evidențiază ca fiind
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de a "redacta" și de a transmite mai departe o idee sau o lucrare, care îi este, la rândul său, inspirată? Întrucât procesul de creație angajează realizatorul operei de artă într-o formă nemijlocită de comunicare, constatăm că orice artist personifică un anumit tip de creator 217. Adevăratul artist este însă un emițător de forme și imagini noi, manevrând cu iscusință idei și concepte specifice propriei spiritualități și viziuni creatoare. Acesta își imaginează și definește creația în permanență, în plan spiritual
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fiind rezervat doar unui grup restrâns de persoane), aceștia marcând prin funcțiunea lor religioasă atât apropierea de lumea spirituală, cât și distanțarea fundamentală dintre natural și supranatural, dintre vizibil și invizibil. Sub acest aspect, exista credința că "idolul nu îl personifică pe zeu și, prin urmare, nu-l amăgește pe adorator, care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se știe artizanul care, din metal, din lemn sau din pietre, a lucrat până la a-i oferi zeului o imagine
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artificiale nici un motiv nu mă oprește să prefer originalul natural. Teoria aceasta își are originea în cugetarea greacă și este, într-o măsură, explicabilă prin mediul unde s-a format. Religia Eladei a fost o divinizare a naturii. Zeii ei personificau omenește fenomenele naturale și acest antropomorfism universal devenea obiectul artei. Îndeosebi al sculpturii. Zeul om sau omul zeu era reprezentat în același chip și trupul cel mai frumos modelat în palestră devenea prototipul viu al statuii. În poesie, de asemenea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însoțită de muzică, statuia și templul, toate s-au hrănit și s-au dezvoltat din carnea fabuloasă a miturilor religioase. Mitul e reacția primitivă a spiritului uman în fața naturii, e interpretarea spontană a forțelor ei în grandioase simboluri plastice, care personifică infinitul în forme finite. Pe lângă caracterul lui de spontaneitate primară și proaspătă, mitul e o creație anonimă și colectivă, e creația unui întreg popor. Se pare că romanticii își dădeau seama că, preconizându-l ca materie artistică, deschideau artei adâncile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gurii lor chinul sublim ce-l torturează. Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt ascunse în această lume zice starețul Zosima, care personifică doctrina ortodoxă, în schimb avem senzația tainică a legăturii vii ce ne leagă de lumea cerească, superioară; rădăcinile sentimentelor și ale ideilor noastre nu sunt de aici, ci de aiurea...Dumnezeu a luat din alte lumi semințele, pe care le-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
după 1966, în „Contemporanul”, dovedindu-și încă o dată aplecarea spre cotidian, preocuparea obstinată de a extrage semnificații general-umane din cel mai banal eveniment. Însă, cum observația i s-a acutizat, meditația aforistică are o forță de penetrație considerabilă, scriitorul însuși personificând pentru lumea românească a acelor ani o conștiință cetățenească sublimă și tragică fără replică, un veritabil reper moral, ca un memento teribil, deseori de temut. În 1978, selectează, în Orion, din întreaga sa creație poematică textele pe care le consideră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
posedă câteva credințe și datini străvechi, cele mai multe din aceste practici fiind mai vechi decât creștinismul. Devenind principala sursă de alimentație prin holdele sale, pământului Îi erau necesare ploi timpurii. În anumite perioade, oamenii au asociat fenomenele meteo unor făpturi mitice, personificându-le. Incantațiile de amenințare a stihiilor sunt depozitare ale unor străvechi concepții mitice sau obiceiuri rituale. O practică foarte veche este legată de Înfingerea unor obiecte de fier, secure sau cuțit, În pământ, folosind atât pentru atragerea ploii, cât și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
spun ceva, ne vorbesc, este la fel de veche ca și textul scris. Mai mult, de la Renaștere încoace și mai ales în cadrul Romantismului, s-a spus că ele exprimă pe creatorul lor și lumea acestuia. Această linie teoretică continuă tradiția oralității, care personifică textul, făcîndu-l să ni se adreseze și să ne vorbească așa cum ar face o persoană. In consecință, interesul teoretic și analitic s-a îndreptat asupra a ceea ce ne spun textele - în sensul conținutului mesajului - și asupra a cum spun ceea ce
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte visele de luceferi. Prin ce se caracterizează arhetipul infans ? citim din Jung: Arhetipul personifică puteri ale vieții dincolo de perimetrul strimt al conștiinței, drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil al ființei, și anume cel al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur, iazuri cu taine și ființe cu „gheare lungi”, „pulberi de nuferi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
cărora le servesc interesele. După cauzele care determină desfășurarea acțiunilor teroriste: * cauze revoluționare sau politice, cu anumite implicații: dorința unor grupuri sau indivizi fanatici de a alcătui un nou guvern unde personalitățile locale vizate sunt reprezentanți ai guvernului care își personifică imaginea cauzală a represiunii, inechității, persecuției, etc. Majoritatea guvernelor statelor recunoscute cu probleme politico-sociale au cel puțin un grup dizident care crede că poate salva țara de nenorocirile provocate de regimul aflat la putere. * cauze economice: un individ sau un
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene generale care sunt evocate repetitiv în diverse forme: survenirea cataclismelor drept majore dezechilibre naturale, apariția unor conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]