819 matches
-
sub lupă aspecte ale realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care poate fi caracterizat prin ironie, satiră, caricatură, sarcasm, violență verbală, sunt diverse, reprezentând toate nivelele limbii: epitete, personificări, comparații, metafore, interogații și exclamații retorice, trimiteri la înțelepciunea paremiologică sau la citate livrești, cu precădere din latină sau franceză, ritm sacadat, uneori nervos, proza rimată etc. „Am primit „Acolada” și am citit „Etnologul...”, spune Dr. Mircea Moț, nu din
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
al-ğunūn" este nebunia determinată de dragoste, inima al cărei unic ghid este pasiunea. Altă noțiunea definitoare este al-wadd : afecțiunea, tandrețea, ceea ce a dat naștere la mawadda, afecțiunea în general. Ultimii doi termeni ar fi avut la origine divinitatea preislamică: "Al-wadd", personificarea iubirii. Totodată amintim și dihotomia "al-ḥubb", iubirea completă- "ġarăm", iubirea sentimental. Pentru aceste gradații ale iubirii așa cum le numeam mai sus, am consultat lucrări care merită menționate și cercetate în profunzime, căci sunt adevărate monumente de literatură, precum: "Diwan al-
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
forme manifestate ale lui Dumnezeu (Brahman), care este fără formă, fără nume și fără alte caracteristici. Aceste forme ale lui Dumnezeu au un rol euristic, de a oferi o formă fizică divinității supreme care este incomprehensibila. Aceste forme perceptibile, aceste personificări ale lui Dumnezeu permit adepților Smarta să se apropie de țelul lor în timpul meditației și adorării, fiind un ajutor în evoluția spirituală al cărei scop suprem este unirea cu Dumnezeu. Atât vishnuismul cât și shivaismul consideră totuși că atât Vishnu
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
au dat naștere la spiritualitățile primare ale omenirii în care relația omnatură era simbiotică nu de dominare a omului asupra naturii. Atunci, într-un fel sau altul, femeile, ca surse ale creației umane, și-au extins ariile de manifestare devenind personificări ale unor spirite. Astfel de concepte persistă încă și astăzi în ethosul popular românesc în poveștile cu zâne, ca exponente ale binelui, luminii și armoniei. Putem oare să atragem asupra noastră astfel de spirite pe care le-ați zugrăvit în
Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
singură vină a fost că au citit mai multe cărți și că nu au fost țărani săraci. Am vrut un rege care să apere legile, Constituția și, implicit, să ne apere pe noi. Majestate, Am dorit ca dumneavoastră, fiind o personificare a însăși istoriei celui de al Doilea Război Mondial, să rupeți, în sfârșit, tăcerea, spunând adevărul că ROMÂNII NU SUNT VINOVAȚI PENTRU HOLOCAUST ci, dimpotrivă, au făcut un lucru pe care alții nu au îndrăznit să-l gândească: AU SALVAT
Editura Destine Literare by Robert Horvath () [Corola-journal/Journalistic/85_a_462]
-
pe spatele unui cal alb (numit Binky). Replicile sale sunt scrise cu majuscule și unele personaje au declarat că vocea Morții pare a se forma direct în capul lor, fără ca sunetul să le treacă în prealabil prin urechi. Fiind o personificare antropomorfică a morții, Moartea este responsabilă cu călăuzirea sufletelor din lumea aceasta în cealaltă. Îndeplinind slujba aceasta de milenii, a căpătat o fascinație pentru tot ce ține de oameni, ajungând până acolo încât și-a construit o casă în dimensiunea
Lumea Disc () [Corola-website/Science/314476_a_315805]
-
de mormânt amintește de arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic. Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea (un îngerul care-și arată inima), nădejdea (înger cu o ancoră). Frescele de pe plafon sunt pictate de Cosmas Damian Asam, iar stucatura a fost realizată de Egid Quirin
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
litoralul Nevei”), "Гибель Пушкина" („Moartea lui Pușkin”), "O золотом петушке" („Despre Cocoșul de aur”, "O каменном госте" („Despre Oaspetele de piatră”) și altele. Pentru mulți ani, Pușkin a constituit pentru Ahmatova o salvare și un refugiu în fața ororilor istoriei, o personificare a normelor morale și a armoniei. Pe lângă acestea, se mai ocupă și de alte analize literare, dintre studiile ei meritând să fie relevat "Oб Адольфе" („Despre Adolphe al lui Benjamin Constant”) Contrar multora dintre scriitorii sovietici care făcuseră concesii puterii
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor reliefuri cu o pereche aparent similară cu "imagines clipeatae
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
intuirea primului termen al presupusei comparații chiar în absența lui, ceea ce demonstrează că, în înțelegerea metaforei, nu se poate face abstracție de suportul contextului. Metafora este o figură de stil esențială, întrucât ea stă la baza altor figuri, cum sunt personificarea, alegoria, metonimia, sinecdoca, epitetul. Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
I. Teodoreanu, adjectivul „închise“ ar fi înlocuit cu altul, care să presupună o metaforă, cum ar fi „zăvorâte“, atunci termenul câștigă în expresivitate și devine epitet. În versurile lui Tudor Arghezi din poezia "Testament": epitetul „răzvrătită“ presupune la bază o personificare, iar epitetele „surdă“ și „amară“ sunt rezultatul unei metonimii în care s-a înlocuit efectul prin cauză. Epitetele au rolul important de plasticizare a imaginii artistice precum și cel de atragere a cititorului. `Metonimia`-figură de stil înrudită cu metafora, care
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
în locul lucrului însuși etc. Astfel, în expresia „50 de capete de vite“, „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. În propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.“, „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți. `Personificarea` este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie însușiri umane . exemple: norii plâng; soarele râde; stelele clipesc; păsărelele șoptesc; vântul aleargă; sălciile triste; pisica vorbește lin. Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
odihnește sprijinindu-se în lancea pe care o ține cu vârful îndreptat în jos. Cealaltă armă, o sabie scurtă, este în teacă, indicând că este o sabie a autorității și nu una a bătăliei. Individul de la picioarele zeiței Virtus este personificarea Tiraniei și simbolizează înfrângerea Marii Britanii de către Virginia. Coroana regală căzută la pământ semnifică eliberarea statului de sub controlul monarhiei Marii Britanii iar lanțul rupt din mâna Tiraniei este un simbol al eliberării de sub restricțiile impuse comerțului colonial, dar și al expansiunii Virginiei
Sigiliul statului Virginia, SUA () [Corola-website/Science/302826_a_304155]
-
kurdă și structurile tribale, și că ar fi fost călăuzit de dorința de a crea o putere personală. Carisma și atitudinea de neabătut a lui Barzani a trezit admirația față de el în rândurile multor kurzi care au văzut în el personificarea luptei poporului lor pentru autodeterminare. În 1964 el a obținut îndepărtarea lui Ibrahim Ahmed și a oamenilor săi din PDK. În anul 1966 Barzani a ajuns la un acord cu primul ministru Abd ar-Rahman Al Bazzaz care a recunoscut anumite
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic pentru că acesta distruge plantele si animalele. Legendele spun că desertul era populat cu ființe supranaturale denumite ginni. Aceștia sunt personificări ale forțelor terifiante ale deșertului și ale animalelor sălbatice. Un om nebun este o persoană posedată de un ginn și odată cu apariția islamului, numărul ginnilor creste deoarece zeii păgâni sunt degradați la statutul de ginni. Existau mai multe zeități venerate
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
ar putea servi pentru subminarea cuvintelor poetului. El personifică ironic știința în primul vers, ceea ce ar putea sugera că recunoaște inconștient o oarecare umanitate a acesteia, chiar și în ceea ce percepe ca influența ridiculizată a științei. Pe de altă parte, personificarea sa poate evidenția incompatibilitatea sa fundamentală cu știința, deoarece el nu o poate ajuta, ci poate doar poetiza lumescul. În plus, utilizarea unei forme rigide de sonet poate, de asemenea, indica faptul că poezia nu are o formă liberă așa cum
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul "Helvetii", trib galic de pe Platoul Elvețian dinaintea epocii romane. "Helvetia" apare și ca personificare națională a confederației în secolul al XVII-lea, cu o piesă de teatru scrisă în 1672 de Johann Caspar Weissenbach. Elveția există ca stat în forma sa actuală de la adoptarea Constituției Federale Elvețiene în 1848. Precursorii Elveției au stabilit o
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
dedicat-o văduvei sale, Aletheia. Arundel este așezat într-o poziție melancolică pe mormântul său în fața unui obelisc (amintindu-l probabil pe unul pe care a încercat să-l importe de la Roma) și înconjurat de opere de artă și de personificările lor. În 1745, George Vertue a adus un omagiu asocierii lor în vigneta pe care a publicat-o pe pagina 1 a cărții "Description of the Works of the Ingenious Delineator and Engraver Wenceslaus Hollar". Ea reprezintă un bust al
Václav Hollar () [Corola-website/Science/336072_a_337401]
-
Uranus (Οὐρανός, în greaca veche, "Ouranos" însemnând "cer" sau "rai"), a fost unul dintre zeii primordiali în mitologia greacă, reprezentând personificarea cerurilor, considerat zeul cerului. Corespondentul său în mitologia romană a fost Caelus. Majoritatea grecilor îl considerau pe Uranus un zeu primordial, crezând că a fost născut din Haos. Dar Hesiod, în poemul său genealogic „Teogonia”, prezintă originea lui Uranus în
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
Aether, zeul luminii raiului și al aerului pur superior. Cicero, în "De Natura Deorum" ("Despre natura zeilor"), spune că Uranus își are originea în zeii antici Aether și Hemera, aer și ziuă. Conform cu Orfismul, Uranus a fost fiul lui Nyx, personificarea nopții. După Hesiod, printre fiii lor se numărau Titanii: șase fii (Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus și Cronos) și șase fiice (Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Phoebe și Tethys). Alți urmași sunt: Ciclopii, (care se numesc Brontes, Steropes și Arges și
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
și Nut și mama lui Horus, este una din principalele divinități venerate de vechii egipteni. Ea aparține Eneadei de la Heliopolis, iar în epoca elenistică a devenit protectoarea marinarilor. Numele ei s-ar putea traduce prin „Regina tronului”, ea fiind o personificare a tronului faraonului și a puterii regale. Cu toate acestea, hieroglifa ei însemna la început „muritoare” și e posibil ca zeița să fie o sinteză a mai multor regine egiptene deificate. Originile zeiței Isis sunt necunoscute, deși se crede că
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
ul ( "„spirit”" apoi "„suflet”") este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor și a fenomenelor naturii, precum și prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de "animism" a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor într-un studiu apărut in anul 1871, "Primitive Culture", pentru a desemna primul stadiu religios, un
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie. Ca o concluzie a atitudinii secolului XVIII față de zeu pare interpretarea cu un iz ușor sentimental dată salvării Ariadnei de către clasicistul german Johann Heinrich von Dannecker; în celebrul său grup statuar "Ariadne pe panteră
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
deveniseră celebre, în special în înfloritoarele noi colonii Aeolis și Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a început într-o vreme când adevărata sa istorie s-a pierdut, atunci când el a devenit o figură mitică, un erou eponim sau o personificare a unei mari școli de poezie. Epopeile Iliada și Odiseea sunt sinteze ioniene ale cântecelor eroice și baladelor dintr-o perioadă arhaică, reunind date din stadiul matriarhatului până prin secolul al VIII-lea î.Hr. și chiar începutul secolului al VII-lea
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]