244 matches
-
există în adevăr, epoci privilegiate în sensul că sunt purtătoare de largi semnificații istorice se poate vorbi, desigur, cu egală îndreptățire și de privilegiul unor protagoniști de a răsfrânge mai fidel acele semnificații scrie Alexandru Zub, în lucrarea, Mihail Kogălniceanu, personificate, continuă autorul, semnificațiile devin astfel mai inteligibile sporind șansa istoriografiei de a sesiza resorturile intime ale epocii. Mihail Kogălniceanu rezumă însăși în epoca în care a trăit în ceea ce a avut ea mai nobil ca 60 aspirație ca ideal. Trebuia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte, desigur, prin acest salt ficțional, autorul sugerează cititorului - pe baza unei experiențe pragmatice comune - că ceea ce citește de-acum este ficțiune. Dincolo de aspectele formale, predominante În studiile citate care se ocupă de autoficțiune, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu lacrimi de sânge". Mai presus de toate acestea se află însă alegoria morții prezentată ca o nuntă de proporții cosmice, fantastice. Ca și în basme, mireasa este "o mândră crăiasă", iar nunii sunt soarele și luna. Natura întreagă apare personificată, iar elementele ei devin întrupări omenești ("preoți", "nuntași", "lăutari") sau obiecte de ceremonial religios ("făclii"). Toate aceste elemente scot acțiunea din real și o plasează, în plin fantastic, atenuându-se astfel gravitatea celor relatate. In acest fel atmosfera de fabulos
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
comportament uman i se fixa o singură finalitate: satisafaerea mai ales a „nevoilor biologice”, în primul rând sexuale. Având o bază de preocupări forte îngustă (psihologia sexualității), „freudismul” substituie tensiunii dintre „eu” și „lume”un conflict intrapsihic, „monadic”, între „instanțe” personificate. Viziunea deterministă a lui S. Freud face apel doar la „inconștient”, înțeles ca o „zonă dinamică” în care se produc fenomene de „conflict” și în care se elaborează „soluții de compromis”. Așezând la baza doctrinei sale apriga luptă între „Id
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ocolită și fără a fi recunoscut de către Eu”. Ceea ce în „teoria frustrației” este desemnat, în mod obișnuit, prin termenul de „situație frustrantă”, în termenii „doctrinei freudiste” semnifică conflictul intrapsihic între pulsiunile vieții (Libido) și cele ale morții (Thanatos), între instanțe personificate (Sine, Supra-Eu, Eu), aflate într-o eternă dispută, mai mult sau mai puțin accentuată a cărei soluționare deplină nu are loc niciodată. „Eul”, ca realitate dinamică, intermediară, așezată între „Sine” și „Supra-Eu”, trebuie să țină cumpăna între acestea, având o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în procesul educației trebuie să se facă apel la sentimentul datoriei "stimulent prin excelență al efortului". Copilul ajunge la conștientizarea "datoriei" prin intermediul educatorilor săi și anume prin exemplul lor; de aceea, ei trebuie să fie, prin întreaga lor conduită, "datoria personificată", îndeplinirea datoriei inspirînd respect și conferind educatorului autoritate. O astfel de autoritate rezultată din îndeplinirea datoriei, care nu are nimic apăsător sau violent, se impune copilului. Acesta își călăuzește activitatea nu după impulsuri interne, ci după ceea ce i se cere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lungul secolelor, astronomii au exercitat totdeauna și permanent o mare influență asupra familiilor privelegiate și a celor care țineau cârmele puterii. Într-o epocă când Luna era considerată ca ceva supranatural, era normal instituirea unei dogme cu caracter astral. Divinitățile personificate erau reprezentate de Lună, Soare și stele, cărora li se atribuiau semnificații particulare, puteri și atribute magice. Dar studiul permanent științific al aștrilor nu putea fi determinat numai pentru atât. Din contră, bătrânii astronomi care constituiau un grup puternic și
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
semn rău, ghinion sau necaz. Cele mai frecvente credințe românești consemnate etnografic sunt legate de reprezentări feminine sau masculine ale apei sub forma știmei apelor: "Apa are știmă, se arată ca femeie și ca flăcău, fel de fel"237. Fiind personificată, toate legăturile pe care oamenii le aveau cu ea puteau fi concepute ca o relație cu un altul, chiar dacă aparține altei lumi. Cu apa se poate comunica (ne referim în acest sens la rolul terapeutic, propițiator, apotropaic și divinatoriu al
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil utilizată în scop expresiv care constă în adresarea către o instanță tutelară (muza, o divinitate etc.), către o entitate abstractă personificată, către un personaj imaginar, ori real, dar absent. În literatura clasică (în epopee, imn, odă, psalm) este plasată chiar în enunțulincipit. În poezia modernă, poate apărea în orice secvență: Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Personajul simbolic este un erou de natură categorială, învestit cu puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
din nou viață, ar redeveni co pac ce înflorește. În contextul stilistic dat, enunțul metaforic ilustrează, printrun paradox, ideea de miracol în care numai copiii mai cred. În relație directă cu această metaforă apare personificarea pomilor, numiți frații din livadă. Personificați, pomii apar ca niște ființe care au conștiința înrudirii lor cu toți copacii vii sau cu cei „uciși“, deveniți obiecte ale oamenilor. 7. Dănuț, personajul pe care se focalizează textul citat, este caracterizat direct și indirect. Caracterizarea directă, de exemplu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
deocamdată asuma funcția directoare decît dacă prefigurează exigența etică: autoarmonizarea intenționalității secrete a fiecăruia, care trebuie realizată în timpul vieții, exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
realizată în timpul vieții, exigență esențială deja subiacentă animismului Gîndirea magică a copilăriei omenirii confundă încă obiectul și subiectul: ea face din obiect un subiect personificat. Întregul sens al evoluției constă în a face din subiect un obiect,o ființă obiectivă, personificată nu numai imaginativ, ci și real, activ, ceea ce nu reprezintă altceva decît efortul intrapsihic de spiritualizare-sublimare. Transformarea aceasta a personficării imaginative a obiectului în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică. În
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
animism dispare din obiect și se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai fi implorarea obiectului personificat, ci formarea legală subiectului. Personificarea rămîne chiar și în culturile cele mai elevate rădăcina întregului adevăr metafizic,al întregii poezii. Pentru gîndirea prelogică și simbolică, ea apare ca mijloc unic de expresie al adevărului supraconștient, creînd atît viziunea religioasă cît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
renașterea cui și la ce? IISUS MOARE TRUPEȘTE CA SĂ NU MOARĂ SUFLETEȘTE: El rezistă "puterilor lumii" chiar și în moarte, rezistă de dragul vieții adevărului unic și nu dintr-un fanatism oarecare. Exemplu cu valoare eternă, exemplu "nemuritor", a cărui împlinire, personificată simbolic, "Cristos", trăiește veșnic în memoria oamenilor, chiar dacă este din cînd în cînd uitată din cauza înțelegerii ei greșite. Ca om muritor, Iisus moare cu adevărat, iar trupul lui neînsuflețit se descompune. Dar elanul care l-a animat, Cristos adevărul transmis
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
singurul care, prin forța elanului său, a putut "încarna Cuvîntul". Elanul moare o dată cu Iisus; opera realizată de acest elan va ieși din mormîntul înțelegerii greșite sistematizate. Această operă exemplară pe vecie este personificată simbolic prin două denumiri: mesajul de bucurie personificat simbolic și numit "Cristos" și importanța mesajului pentru viitorul omenirii: Paraclitul (Sfîntul Duh). Divinitatea trinitară reprezintă fazele principale ale apariției în curs de evoluție: trecutul, prezentul și viitorul. 1.Originea, Dumnezeu creatorul, simbol al misterului. 2.Apariția manifestă a misterului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare preot, nu știi că noi sîntem cu toții copiii creatorului și că trebuie să fim fii demni de tatăl nostru"? Confuzia dintre filiația trinitară (care se referă la succesiunea funcțiilor evolutive personificate simbolic) și cea metaforică (referitoare ta caracterul real al omului) este una dintre cauzele principale ale lipsei de claritate a teologiilor. Sensul simbolului "divinității trinitare", supranatural la prima vedere, implică fenomenul natural cel mai important: nu numai evoluția materiei, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît o apariție, o imagine aparentă, un simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării manifestat sub forma elanului animant. Elanul nu este altceva decît intenționalitatea motivantă supraconștient călăuzită: dorința esențială a armonizării, în vederea obținerii satisfacției esențiale: bucuria. Ceea ce se opune autosatisfacției, dorinței esențiale supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbol manifest al suprarealității, al misterului numit "Dumnezeu". Dumnezeu reprezintă semnificația veridică a imaginii reale, a simbolului manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării manifestat sub forma elanului animant. Elanul nu este altceva decît intenționalitatea motivantă supraconștient călăuzită: dorința esențială a armonizării, în vederea obținerii satisfacției esențiale: bucuria. Ceea ce se opune autosatisfacției, dorinței esențiale supraconștient imanente, elanului animant, este egocentrismul vanitos și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și dreptății. În vechea religie a neamurilor arimine și persane Mitra era un duh al luminii, puterea cea mai înaltă a luminii create, ce are înțeles fizic și moral, adică și puterea spiritului ce vede și pătrunde toate, a adevărului personificat și a credinței. El este conducătorul tuturor duhurilor pe care le călăuzește prin noapte și prin moarte la nemurire, este un erou luptător și dușmanul tuturor demonilor întunericului, în această calitate are coif de aur și scut de argint, stînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vers se poate realiza, sau, cel puțin sugera un tablou diferit; (!!) tablourile astfel realizate, sau sugerate, au un element comun: naturalul; - cadrul este nelipsit; relațiile dintre om și natură par firești; (!!) ca într-un adevărat spațiu mitic; elementele naturii sunt personificate (personificarea pare firească, obișnuită, chiar necesară);multe imagini auditive și vizuale; - limpezimea contexturii lirice; - legătura om - natură (uneori, comuniunea om - natură); - uneori apar elemente ale fantasticului; - limbajul este simplu, popular; cuvintele provin din masa vocabularului; apar cuvinte din aceeași sferă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
pentru rezolvarea celor mai diferite probleme din domeniul științelor sociale" (p. 262). Toate acestea justifică pe deplin desemnarea perioadei Republicii Socialiste România (post-1965) drept "Epoca Ceaușescu" (Almaș și Fotescu, 1986, p. 166). Prin aceasta, istoria recentă a României este complet personificată. Încercând să deslușească geneza socio-culturală a cultului ceaușist, C. Durandin (1998, p. 338) corelează instituirea cultului personalității cu doi factori: i) tranșarea luptelor intestine dinlăuntrul partidului și cristalizarea relațiilor de putere, clarificate în favoarea lui Nicolae Ceaușescu odată cu marginalizarea, urmată de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul semantic punând în valoare relația om cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță / Și-i dă fân cu floricele, / Vin` la mama de mă cere. / De m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ieșit cu barba-n brață. Frunză verde de răchită, / Hai, în pădurea umbrită, / Să-mi pun curele la flintă / Și oțele în pistoale, / Să urc pe stâncile goale, / Să mă duc la Călimani, / Să țin calea la dușmani"112 Natura personificată este portretizată prin intermediul metonimiei ("frunza", "umbra"), paralelismul negativ prezentând integrarea în universal: "Pădure, dragă pădure, / Nu mă mai spune la nime` / C-am vărat o vară-ntreagă / Cu mândruța lângă mine, / Las` să mă spună frunza / Că ea mi-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te-ai coace!.../ Dar de ce să nu mă coc? / Că sunt floare cu noroc! / Cresc tot timpu-n grădiniță, / Mă iau fetele-n cosiță / Și băieții-n pălărie, / Cu o mare bucurie, / Cu dragoste nouă / Ca stropii de rouă!"115 Natura personificată devine, în balade, cadru evenimențial al tragismului uman; personaj-martor la trama epică, natura se supune, ea însăși, riturilor de trecere, conturând un spațiu al eternei călătorii: "Frunzuliță iarbă neagră, Du-t` pe câmp, vezi cum aleargă / Și de toată lumea-ntreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]