1,166 matches
-
Primul capitol se intitulează Truth and verisimilitude; aici se explică raportul dintre conviction și persuasion. Primul termen apare ca un scop, al doilea, acțiune de exercitare a unor abilități personale în dialog. În capitolul al doilea se emite teza că persuasiunea se realizează prin intermediul a patru operații: lies, myth, fiction and seduction. În continuare, se exemplifică persuasiunea ca formă de influență în acțiuni și operațiuni de sociale, precum: intoxication, influences, propaganda, desinformation, and manipulation. Termenii, deși cu finalitate semantică similară, denumesc
Eveniment științific, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339573_a_340902]
-
termen apare ca un scop, al doilea, acțiune de exercitare a unor abilități personale în dialog. În capitolul al doilea se emite teza că persuasiunea se realizează prin intermediul a patru operații: lies, myth, fiction and seduction. În continuare, se exemplifică persuasiunea ca formă de influență în acțiuni și operațiuni de sociale, precum: intoxication, influences, propaganda, desinformation, and manipulation. Termenii, deși cu finalitate semantică similară, denumesc mentalități varii de grup, în ale căror jocuri intră distribuția puterii, cu direcții de aplicare asupra
Eveniment științific, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339573_a_340902]
-
desinformation, and manipulation. Termenii, deși cu finalitate semantică similară, denumesc mentalități varii de grup, în ale căror jocuri intră distribuția puterii, cu direcții de aplicare asupra societății, după felul benevol sau nu al recepției individuale. Studiul se situează la intersecția persuasiunii comunicaționale cu negocierea de tip logic. Contrastele, trăite de orice individ în participarea la dialog, sunt puse în lumină și sectorizate corespunzător, după originea elementelor care le-au declanșat. Capitolul al prezintă funcționarea logistică a unei companii și locurile - modalitățile
Eveniment științific, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339573_a_340902]
-
de tip logic. Contrastele, trăite de orice individ în participarea la dialog, sunt puse în lumină și sectorizate corespunzător, după originea elementelor care le-au declanșat. Capitolul al prezintă funcționarea logistică a unei companii și locurile - modalitățile prin care intervine persuasiunea în derularea proceselor de negociere logistică. În capitolul al patrulea se expune „thesis of persuasive feature of any logistical negotiation” (Dima I. C., Vladutescu S., 2012, p. 312). În sprijinul tezei se aduc argumente logice, psihologice, ale unor autorități în domeniu
Eveniment științific, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339573_a_340902]
-
faptul că „The persuasive character is among the defining features of the logistic negotiation” (Dima I. C., Vladutescu S., 2012, p. 339). IV. Lucrarea „Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation” este de relevanță pentru domenii precum cele ale persuasiunii psihologice și negocierii logistice. Ea este utilă studenților, masteranzilor și doctoranzilor din domenii ca: Relații Publice, Psihologie, Comunicare, Jurnalism, Negociere și Logistică. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Eveniment științific, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339573_a_340902]
-
centrează pe acea parte a comunicării negociaționale care gerează rezolvarea conflictelor. Analiza tranzacțională ca metodă de decodare „a proceselor de comunicare” face obiectul exprimării din secțiunea a patra. Capitolul penultim mută cercetarea într-o altă zonă a comunicării, aceea a persuasiunii și manipulării, văzute ca moduri în care se „actualizează funcția conativă a comunicării”. Persuasiunea este radiografiată ca „acțiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă ceva sau să aleagă un lucru”, iar, în paralel, manipularea
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
metodă de decodare „a proceselor de comunicare” face obiectul exprimării din secțiunea a patra. Capitolul penultim mută cercetarea într-o altă zonă a comunicării, aceea a persuasiunii și manipulării, văzute ca moduri în care se „actualizează funcția conativă a comunicării”. Persuasiunea este radiografiată ca „acțiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă ceva sau să aleagă un lucru”, iar, în paralel, manipularea este reținută drept „acțiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică sau o
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
lucru”, iar, în paralel, manipularea este reținută drept „acțiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică sau o anumită persoană, astfel încât să aibă impresia că acționează conform ideilor și intereselor proprii” (p. 108). Cele două concepte sunt valorizate opozitiv: „persuasiunea” (capacitatea de convingere) ar fi pozitivă, dezirabilă, iar manipularea, negativă, periculosă, ocultă. În limitele acestei ordini a acțiunilor comunicaționale, este de arătat că, în opinia noastră, în raport cu obiectivele comunicaționale promovate de instanța de comunicare, există două tipuri de a comunica
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
Persuasiune și interpretare la I. L. Caragiale de Ștefan Vlăduțescu 1. Scena în care Ipingescu și Jupân Dumitrache citesc și interpretează articolul „Republica și Reacțiunea sau Venitorele și Trecutul” (publicat de Rică Venturiano în ziarul „Vocea patriotului naționale”) este printre cele mai
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
Vocea patriotului naționale”) este printre cele mai valoroase secvențe ale teatrului românesc. Comicul generat este unul cu un suport artistic și expresiv, emoțional și computațional complex. Ipoteza noastră critică explicativă este că mecanismul rizibilului survine din interpretarea defectuoasă a unei persuasiuni efective sugerate de discursul de incitare la acțiune. Tema este una politică: opoziția trebuie să accepte sufragiul universal. În conformitate cu constituția, toți cetățenii au drept de vot. Ideea indusă este că, în pofida opiniei reacționarilor, Constituția trebuie aplicată. Argumentele sunt trei: poporul
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
discurs este unul persuasiv. În cadrul unui astfel de construct limbajual, dacă este radical, cum spun J.-M. Adam și M. Bonhomme („Argumentarea publicitară”, 1999, p.149 și p.154). „nu mai este vorba despre limbajul rațiunii, ci despre cel al persuasiunii”, se manifestă mai mult „capriciile oamenilor (persuasiunea) decât rațiunea lor (convingerea rațională)”. A În persuasiv prezidează emoționalul. După cum se vede, în raport de capacitățile intelectuale ale celor doi „cititori” (Ipingescu și Jupân Dumitrache) registrul persuasiv de adresare este unul adaptat
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
de construct limbajual, dacă este radical, cum spun J.-M. Adam și M. Bonhomme („Argumentarea publicitară”, 1999, p.149 și p.154). „nu mai este vorba despre limbajul rațiunii, ci despre cel al persuasiunii”, se manifestă mai mult „capriciile oamenilor (persuasiunea) decât rațiunea lor (convingerea rațională)”. A În persuasiv prezidează emoționalul. După cum se vede, în raport de capacitățile intelectuale ale celor doi „cititori” (Ipingescu și Jupân Dumitrache) registrul persuasiv de adresare este unul adaptat. Receptarea lor este una auto-persuasivă. Pe demersul
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
a lexemelor. Din această perspectivă interpretarea celor două personaje caragialiene este una defectuoasă, eronată, bazată pe comprehensiunea deficitară a unor lexeme și pe gândirea în afara sensului textului de bază. Interpretarea comică pierde lucrul textului, direcția adresării și mesajul de profunzime. Persuasiunea și interpretarea eronată sunt două dintre sursele comicului caragialian. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Persuasiune şi interpretare la I. L. Caragiale (Persuasion and interpretation to I. L. Caragiale) () [Corola-blog/BlogPost/339603_a_340932]
-
mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține o concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea dintâi dintre forțele care conduc lumea este minciuna”. Două
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține o concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea dintâi dintre forțele care conduc lumea este minciuna”. Două sunt elementele ce traversează cartea și formează stilul călătoriei: textualitatea și
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
fără întreaga bogăție a sufletului omenesc, iar „această bogăție este condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în mit” , ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În studiul nostru „Comunicare jurnalistică negativă” (București, Editura Academiei Române, 2006) arătam că persuasiunea este un demers în tehnologia operațională a căruia „se delimitează patru operații persuasive fundamentale: minciuna, mitul, ficțiunea și seducția”. Profesorul E. Negrici îl califică pe Călinescu ca fiind „fără îndoială cel mai persuasiv dintre regizorii literaturii”; acesta a pus în
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
220). Consemnează „o fascinație reală” exercitată de Nae Ionescu, „puterea de seducție” a lui Nichifor Crainic. Notează că C. Ciopraga „compune un tablou încântător al literaturii noastre”, iar Constantin Noica dă „strălucire spiritului creator românesc”. Permeabilitatea ființei în genere la persuasiune (minciună, mit, fantasmă și seducție) face ființa literaturii aptă să absoarbă și să genereze mit și iluzie. În general, iluzia, „illusio” se definește drept „adeziunea tacită la aceeași doxa” (precum susține P. Bourdieu în „Meditații pascaliene”, București, Meridiane, 2001). Traumele
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
ne prezintă o disertație completă de comunicare mass-media, (Vladutescu, S. (2006). Comunicare jurnalistică negativă. București: Editura Academiei Române), la un nivel calitativ impecabil, structurată pe elementele specifice comunicării: ținta/receptorul - opinabilul, emițătorul - mass-media (grupuri presa scrisă, vorbită, audio), prelucrarea informatiei/codificare - persuasiune/convicțiune. Dacă emițătorul și receptorul sunt entități clare, metodele de elaborare/prelucrare informative sunt diversificate, insidioase, agresive, incitante, provocatoare, ascunse. Comunicarea jurnalistică este un product de tip “producer-consumer”, cu un emițător care trimite în retea mesaje pentru receptori cu destinație
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
117). Discursul jurnalistic se adresează unui public în universul căruia prin comunicare se dorește să se intervină. “Dacă intervenția jurnalismului pozitiv are loc prin mijloace convictive (cogitație logică și limbaj clar), intervenția negativă are loc prin mijloacele și pe “căile persuasiunii””(Vladutescu Stefan, 2006, p. 135). Aceste căi ale persuasiunii fiind: propaganda, dezinformarea, influența, intoxicarea, manipularea, zvonul. Căile prin care jurnalismul negativ obține dezorientarea opinabilului ca apoi să-și inducă orientările interesate sunt diverse: atragerea maximului de audiență la jurnalele de
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
căruia prin comunicare se dorește să se intervină. “Dacă intervenția jurnalismului pozitiv are loc prin mijloace convictive (cogitație logică și limbaj clar), intervenția negativă are loc prin mijloacele și pe “căile persuasiunii””(Vladutescu Stefan, 2006, p. 135). Aceste căi ale persuasiunii fiind: propaganda, dezinformarea, influența, intoxicarea, manipularea, zvonul. Căile prin care jurnalismul negativ obține dezorientarea opinabilului ca apoi să-și inducă orientările interesate sunt diverse: atragerea maximului de audiență la jurnalele de știri, cu știri aparent cu finalitate, abaterea auditoriului de la
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
divertisment , de exemplu, prin schimbarea semnificației unui eveniment prin mutarea accentului de la social la individual, prin prezentarea unor informații la limita onestității, prin lăsarea la latitudinea redactorilor ordinea prezentării știrilor. “Ieșind spre social, se poate afirma că, pe termen lung, persuasiunea ca pseudo-informare va determina reculul societății înseși. Sistemul de organizare socială în care funcționează legi tăioase și exercitând funcții diferențiatoare poate fi adus în stare să depindă de influențe exterioare intereselor sale majore. Societatea are o dinamică specifică. Intervențiile pseudo-informative
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
lor pe timp îndelungat prejudiciază dinamica reproducției sociale a automatismului social. Intenția de pseudo-informare, atunci când are caracter de durabilitate și vizează segmente mari ale populației, va lua aspectul unei amenințări majore. Ideea de a înșela, cea pe care se ridică persuasiunea, afectează funcția fundamentală a sistemului social: aceea de autoreflectare și feed-back. În ultima instanță, victima este societatea” (pag.138). Motoarele de propulsie ale persuasiunii sunt seducția și ficțiunea cu cele două forme ale ei minciuna și mitul. Minciuna Psihologic vorbind
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
populației, va lua aspectul unei amenințări majore. Ideea de a înșela, cea pe care se ridică persuasiunea, afectează funcția fundamentală a sistemului social: aceea de autoreflectare și feed-back. În ultima instanță, victima este societatea” (pag.138). Motoarele de propulsie ale persuasiunii sunt seducția și ficțiunea cu cele două forme ale ei minciuna și mitul. Minciuna Psihologic vorbind, minciuna reprezintă o strategie protectivă, adaptivă și succesivă de inserție a individului într-o rețea socială complicată. Mințim ca să rezistăm. Îi mințim pe alții
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
evidențiat punctul de vedere al profesoarei Mădălina Moraru din lucrarea: Moraru, M. (2009). Mit și publicitate. București: Editura Nemira. (Ștefan Vlăduțescu face, pe drept cuvânt, o recenzie deosebit de favorabilă cărții Mădălinei Moraru ( Mădălina Moraru (2011). Mit și publicitate, convicțiune și persuasiune. AUCCOM, Analele Universității din Craiova. Seria Comunicare. Media. 1-2, 266). Ficțiunea Ficțunea este o operație fundamentală a persuasiunii. “Există o alură structural narativă a știrii care aduce jurnalismul în apropierea ficțiunii. Există însa, pe de alta parte, o tendința spre
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
Nemira. (Ștefan Vlăduțescu face, pe drept cuvânt, o recenzie deosebit de favorabilă cărții Mădălinei Moraru ( Mădălina Moraru (2011). Mit și publicitate, convicțiune și persuasiune. AUCCOM, Analele Universității din Craiova. Seria Comunicare. Media. 1-2, 266). Ficțiunea Ficțunea este o operație fundamentală a persuasiunii. “Există o alură structural narativă a știrii care aduce jurnalismul în apropierea ficțiunii. Există însa, pe de alta parte, o tendința spre negativ a jurnalismului, manifestată prin exercitarea actului mediatic, nu doar în structurile narative ale ficțiunii, ci după metoda
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]