820 matches
-
tânără, în poemul lui Edmund Spenser. Portretele sale erau tot mai puțin realiste fiind reprezentată mereu tânără. De fapt după ce suferise de variolă în 1562, pielea sa a rămas profund marcată și era pe jumătate cheală, fiind nevoită să folosească peruci și cosmetice. Cu toate acestea cu cât frumusețea ei se stingea, cu atât mai mult curtenii o lăudau. Elisabeta era mulțumită să joace acest rol, dar este posibil ca în ultimii zece ani ai vieții sale să fi ajuns să
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
cei care nu sunt membrii subscriși), iar pentru cei ce sunt membrii mai există culorile: roz, negru, verde, violet, galben, alb, portocaliu, maroniu, curcubeu și auriu. plus culorile pentru cei care nu sunt membri subscriși. Ei își pot cumpăra haine, peruci și mobilier, până la mai mult de 75 puffeli, pot accesa părți noi ale jocului, pot cumpăra mobilier pentru puffleli. Un nou catalog, exclusiv pentru cei ce sunt membrii este cel pentru ninja. Membrii subscriși au putut adopta puffeli preistorici la
Club Penguin () [Corola-website/Science/311343_a_312672]
-
statutul Mariei a devenit mai scăzut la Curte. Ea și soțul ei au avut o poziție inferioară și în timp ce Carol și-a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-a întrecut cu Augusta pe haine, peruci și bijuterii. Carol și Maria au deținut o casă la modă, înconjurată cu înalta societate, spre deosebire de sobrul Wilhelm și intelectuala Augusta. Maria nu și-a putut suferi nici sora nici succesoarea acesteia, Victoria, căsătorită pe atunci cu Prințul Moștenitor Frederic
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
Hendrik Persoon, 1797), sin. între altele Agaricus cylindricus (Jacob Christian Schäffer, 1774), sau Agaricus comatus (Otto Friedrich Müller, 1780), din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Agaricaceae" și de genul "Coprinus" este o ciupercă comestibilă, cunoscută în popor sub denumirea burete cu perucă sau burete de cerneală. Ea este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat în substanțe organice în grupuri mari, pe marginea de drumuri pietruite, în păduri, prin pajiști, fânețe, grădini și parcuri
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
dintre puținele ciuperci, care conține de asemenea, vitamina C precum niacină (vitamina B3), tiamină (vitamina B1) și riboflavină (vitamina B2). Studii au arătat că "Coprinus comatus" are cea mai mare activitate de lectină între ciupercile alimentare și medicinale. Buretele cu perucă este cultivat în cantități mari, numai pentru preparare de medicamente, anume pe compost fermentat de gunoi de cal, gunoi de pasăre, gunoi de porc, paie, etc. (Din această grupă fac parte ciuperci de strat alb, crem sau brun.) Aceste ciuperci
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
William Shakespeare au bazat pe un extras din aceste ciuperci. Marele bucătar francez Jean-Baptiste Troigros a spus odată, că ciupercile sale preferate, de care ar dorii să existe pe tot parcursul anului, ar fi șampinionul văratic, zbârciogul și buretele cu perucă (1930). Ciuperca este comestibilă și tânără gustoasă. Când lamelele devin roze, ciuperca se aruncă. Solzii trebuie curățați de pe ciupercă, pentru ca nu se pot digera. Bureții sunt savuroși preparati ca supă, de asemenea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu. De asemenea ei sunt adesea oară folosiți pentru un foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui, sparanghel și mazăre). Buretele cu peruca este o ciupercă bine cunoscută in medicina populară, fiind utilizată în scopul scăderii glicemiei. Extractele obținute din aceasta ciuperca medicinală contribuie în mod semnificativ la ameliorarea sindromului metabolic. Consumul buretelui a determinat in mod repetat ameliorarea simptomelor diabetului zaharat de
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
pe data de 21 aprilie 2015. Pe data de 2 aprilie 2015, un videoclip pentru cântec a fost lansat pe canalul de Vevo a lui Sia. Videoclipul o arată pe Maddie Ziegler în tricoul de culoarea pielii de marcă și peruca blondă a lui Sia în fața camerei de filmat, în fața unui fundal negru, răsucind fața ei si folosind mâinile pentru a exprima o mulțime de emoții. La un moment dat două mâini intră în cadru (a fost arătat în filmul din
Big Girls Cry () [Corola-website/Science/335020_a_336349]
-
relata aventurile se vindea ca pâinea caldă. Pinochio fusese creat de tâmplarul Gepetto, care la rândul său fusese creat de Carlo Collodi. Nici nu apucase Gepetto să-i construiască mâinile, mâini din lemn de pin, că păpușa îi și aruncă peruca de pe cap meșterului, făcându-l de râs pentru că era complet chel. Și abia ce îi construise picioarele, că Pinochio a evadat și l-a denunțat pe Gepetto la poliție. Collodi era deja sătul de relele provocate de acest nesăbuit insuportabil
5 AUGUST. MINCINOSUL CARE S-A NĂSCUT DE TREI ORI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295960_a_297289]
-
online și-i las pe alții să ne arate de ce scheciul asta e umor tv de proastă calitate făcând ei scheciuri, evident, geniale... Și încă ceva. Nu există artist pe lume care să reușească având atitudinea ”Eu nu mai vreau perucă la nicio filmare fiindcă îmi ștric părul!”... Sigur.. Ce am scris nu are nicio legătură cu o persoană reală! Erau așa.. Niște citate... ;) Deci nu! Nu e vorba de Zmenta... D Weekend plăcut! PS - Așa cum vă spuneam, începând de acum
Bendeac: O să revin pe Tv mai curând decât mă așteptam by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71667_a_72992]
-
Finlanda și Roberto Casarotto din Italia. S-au alăturat deci trei artiști porniți din trei medii culturale deosebite, dar reuniți de imaginea globalizată a Europei de astăzi, pe care au străbătut-o, cum am putut vedea în imaginile proiectate, purtând peruci blonde - fină ironie la clișeele epocii noastre. Am urmărit în prima parte a anului acesta și filmele realizate de cei trei, în timpul stagiilor din Finlanda, Italia și România, perioadă în care au încercat să surprindă și clișeele strict locale (la
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
garderoba din august a marelui zeu și eneada lui divină."" -J.H.Breasted, "Înscrisuri antice ale Egiptului", Partea a patra, § 992 De regulă, egiptenii obișnuiți nu purtau nicio acoperire, similar cu africanii de mai la sud. Cei bine-situați își puneau peruci - probabil numai la ocazii speciale. Acestea au luat proporții mari în timpul Noului Regat. Parohii sunt totdeauna reprezentați purtând coroane, dar dacă asta este o convenție picturală ori dacă o făceau în viața de fiecare zi este neclar. 1. Oamenii de
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
vorbesc cu marele maestru, între patru ochi dacă se poate. Marele maestru, un arhitect burtos, chel și transpirat, m-a admonestat: - Frate Alex, nerușinarea ta este de-a dreptul cosmică. Cum îți permiți? Unde-ți e ciocanul? Unde-ți e peruca? Ce vrea să însemne dezordinea asta? Haine de stradă, în sacră încăpere? - Maestre, i-am zis, lasă entrée-ul asta imbecil. Vreau să stau de vorbă cu preamărita-ți domnie. Dă-i afară pe ăștia pentru cinci minute. Promit să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o strălucire mai sănătoasă, dar era de-ajuns să te uiți la mâinile și picioarele lor descărnate ca să-ți dai seama că unele erau roase pe dinăuntru de SIDA. Câteva erau tunse scurt, asta pentru că-și vânduseră părul amatorilor de peruci. Era Întotdeauna nevoie de niște kuai câștigați ușor atunci când afacerile mergeau prost, iar dependența era prea puternică. Dar nu-ți puteai tunde părul lung decât o dată. Când venea vorba de vicii, China nu avea nici o șansă să le țină sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mimeze diferite stări (nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă. Mai puneai și recuzita, adunată de pe vremea lui Ștefan cel Mare: ciorapi cârpiți, pantofi în care picioarele înotau, peruci galbene și jumulite, scaune cu placajul sărit. Câteodată, călcai pe-un cui în mijlocul scenei și trebuia să faci mai departe pe Scapin sau Richard III. Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina, eroina se sinucide în fața trenului: locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai distingeau formele corpului, nici măcar nu puteai fi sigur că-i un corp acolo: doar o halcă roz, apoasă, crăcită (așa cum ne doream cu toții), cât pagina de mare. Deasupra, mustind afară din cadru, un morman de păr cârlionțat, ca o perucă bogată, bine realizată. Carnea roz era udă (se vedea limpede asta din aspectul deschizăturii), nu foarte atrăgătoare. Clamele metalice o ciupeau chiar în mijloc, cu forță și precizie tipografică, împiedicându-ne să privim prin deschizătură. Mai apărea și-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciudat; mie îmi plăcea mai mult decât aia obișnuită). La prânz, nu suferea găluștile cu prune și mâncarea de bame (ultima ar fi răscolit și-un mort: băloasă, lâncedă, cu sosul interminabil lipit de corpul flasc, parcă înghițeai bucăți de perucă fiartă). Ura mansardele și pivnițele, încăperile înguste și întunecate, care îți tăiau lumina și respirația. Iubea spațiile mari, libere, în care puteai să privești cerul și să le pui piedici copiilor mici (de asta, chiar n-am auzit nicăieri!). Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spondiloză. Brațele erau amputate, iar ochii sclipeau morți, adormiți. Sub greutate, stativul se lăsase, faimosul revoluționar atârna acum în gol, cu șuruburile din spate desfăcute. Trona elegant, fercheș, cu papion de piatră și părul cocoloș, buclat la spate, ca o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile de perete. Știam trucul, peretele de lemn fusese ridicat doar de ochii lumii, dacă zgrepțănai colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Volumul e-un fel de catalog al domeniului, cu pionieri și inovatori: History of Life Insurance in its Formative Years. Mă rog, altceva-i interesant aici, nu titlul.“ „Ce?“ „Faptul că portretul, un desen în alb-negru, conține numai anacronisme: lipsește peruca, perciunii și coafura nu sunt în stilul epocii, iar gulerul e prea înalt pentru vremurile alea și nu se purta întins.“ „Pe scurt, dacă înțeleg eu bine, Bayes nu e Bayes.“, m-am aventurat. „Altă fantomă a istoriei.“ „Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-un pled alb pătat cu roșu și rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi-au fost puse mie în cârcă. Păreau să aștepte să mă dezvinovățesc cumva - cu toții, rumeni și uriași, inclusiv bunicuța care începea să piardă din aceste calități, decolorându-se și împuținându-se, o ființă bătrână în negru, ce purta o perucă pioasă și amulete, și părea să aibă puteri de judecată metafizice. Ei, ce să spun, erau proprietari de magazine; poate că miroseau hoțul din mine. Oricum, m-au privit cu atâta atenție, că îmi puteam și eu da seama cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
munții de prăjiturele aduși în sufragerie, tunetele groase politice și nechezatul mai ascuțit al femeilor și toată această discordie grandioasă și vitală, trona Unchiul Charlie, care stătea în picioare, sau mai degrabă se înălța între ei, lângă mama sa cu perucă și rochiță neagră. Dacă mă simt îndreptățit să folosesc aici cuvântul „se înălța“, acest lucru se datorează burții lui strânse în chingi și a greutății uriașe susținută de picioarele sale, și poate și pentru că bătrâna purta un fel de colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înverșunat nefericiții să se gândească numai la cele mai bune dintre cele mai bune? Să-l luăm de pildă pe amărâtul ăla de Rousseau, în tabloul pe care ni l-a lăsat despre sine, cu fața nerasă și lăptoasă, cu perucă, în timp ce plângea la reprezentația propriei sale opere ce se juca în fața monarhului, la curte, încurajat de plânsetele doamnelor înduioșate, dorindu-și cu ardoare să le înghită lacrimile ce le curgeau pe obraz - acest porc bătrân de Jean-Jacques care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei de mătase. Foarte tânără, avea fața machiată într-o tentă groasă, aurie, cu buzele conturate îndrăzneț cu un ruj puternic; genele și sprâncenele ei păreau să fie presărate și unse cu praf auriu; părul, blond, părea parcă pus, asemeni perucilor de la Versailles; avea piepteni de aur, ochelari cu ramă aurie, și purta și bijuterii de aur. Tocmai mă pregăteam să spun că arată imatură, dar poate asta însemna că nu purta toată încărcătura asta de aur cu totală încredere; poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs atitudinea dumneavoastră îngăduitoare. Din nou am fost surprins. — Greșiți, am spus și apoi am continuat: Oricum n-am nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]