476 matches
-
băut destul ca să mă încălzesc și să-mi ațâț curiozitatea. Depășisem timpul de parcare, dar polițiștii erau prea ocupați cu trecerea fetelor și cu fluieratul ca să-și mai bată capul. Aceeași funcție o are și paragraful dedicat atmosferei de leneșă perversitate și lăcomie de la Cypress Club din Las Olindas, patronat de spiritul plin de cruzime, dar nu lipsit de fairplay, al lui Eddie Mars: Pe la zece și jumătate seara, mica orchestră mexicană, cu centuri late, galbene, obosi să mai cânte în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la mijlocul drumului între sfințenie și bestialitate. Ea basculează însă adeseori dramatic în zona păcatului și chiar a crimei, pentru că fundamentele ei sunt șubrede. Inocența de acest tip ucide sau distruge, ca într-o tiranie a răului ce a luat, cu perversitate, chipul celui bun. Carmen Sternwood, al cărei infantilism e vizibil în obiceiul de a-și suge degetul, în drăgălășenia de a-i numi pe toți cei care-i plac cute (șmecher, simpatic), ascunde o șiretenie ucigașă. Atunci când nu i se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
devii un asasin. Fiecare dintre personajele întâlnite de detectiv are o istorie secretă. Ceea ce arată lumii e doar machiajul, masca, partea - mai mult sau mai puțin onorabilă - a unui aisberg de imoralitate, corupție, lăcomie, abuz de droguri și de sex, perversitate și crimă. În această lume, asasinii umblă în mașini luxoase, iar victimele - rareori superioare din punct de vedere moral - sporesc procentul de imoralitate, depravare sau violență. Este o lume urât mirositoare, un tărâm pustiu, o enclavă respingătoare populată de fantomele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
relaxare. Totul rămâne apăsător. N-ai senzația că binele a triumfat asupra răului. Nu există nici expiere, nici răsplată - vinovățiile continuă să bântuie mintea personajelor. Numai că vinovați cu adevărat sunt martorii, nu făptașii. Izolată în lumea ei bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate controla, Carmen își mărturisește păcatul cu ușurința, dar și inconștiența unei minți subdezvoltate: „Carmen s-a întors acasă și mi-a destăinuit ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost faptul că știa despre dezumanizarea ce avea loc în închisoarea în care chiar el era deținut. Voinea spune că Eugen Țurcanu a fost deseori văzut intrând în celula lui Pătrășcanu, însă mărturia sa este singulară. El reușește să surprindă perversitatea întregii acțiuni într-o singură frază: „Să faci spionaj în favoarea propriului tău dușman, căruia îi ascuți securea cu care urmează să-ți taie capul. Acesta este fenomenul Pitești!”1. Titus Leonida crede că deținuții au fost victime fără excepție și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
cu adoratorii ei. Trio Fulcinius nu-și poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă mimica și se întunecă la chip. Își bate gura de pomană. Și totuși, un fel de perversitate îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te gândești tu și cei asemenea ție. Fulcinius roșește. Augustus nu-l bagă în seamă. — Prin ea germinează plăcerile senzuale, nu numai la ființele umane, ci și la animale... Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se aducă la pat cafeaua cu lapte." Orice socoteală de viață tihnită mi s-a părut totdeauna ridicolă, burgheză, cu toate că personal am fost un burghez care se înspăimînta la prima noapte nedormită. Totuși, n-am protestat, probabil dintr-o mică perversitate: mă apropiam mai mult de ea, aveam mai multe drepturi, fără ca în schimb să-i făgăduiesc ceva anume. Conștiința era liniștită. Dar poate că mă ponegresc acum și nu-mi mai aduc bine aminte. În orice caz, Irina poate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca ea să nu simtă plictiseala și indiferența mea, când voiam să părăsesc camera după o oră, eu, care înainte de a intra, dorind-o, îi promisesem că vom sta patru ore împreună. Cugetam minciuna pe îndelete, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din vreme ziua ei de naștere și cele două de botez (o chema și Marie-Anne) și îmi spunea printr-un ton degajat cât de mult ținea la ele. Eu mă revoltam (cu durere, văzând ce ușor o înțeleg, și cu perversitatea de a-i strica planurile), arătând că mi se pare stupid obiceiul acesta. Ea atunci, cu un ton de copilă mică de tot, îmi explica, mîngîindu-se că "o amuză" să primească daruri (ca și cum nu darul ar avea vreo importanță, ci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate, neștiind încă adevărul, vreau să mai prelungesc, în închipuirea mea măcar, legătura cu Irina? Dar toate aceste sunt presupuneri, și n-aș vrea, din pricina
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rămână cu mine! Țipătul meu sună strident, și Vana nu pricepea transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de clipe poartă numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau să mă cunosc întreg. Știu că gândeam atunci, în același timp, că aș fi putut să-mi rețin firea de aș fi voit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
transformarea Irinei. Am început să plâng nenorocit într-un colț al camerei. Știu însă că și în clipele acele groaznice îmi dam seama de mine și de ceilalți. Era perversitate. De altfel, luciditatea în astfel de clipe poartă numele de perversitate. Dar nu-mi caut scuze, vreau să mă cunosc întreg. Știu că gândeam atunci, în același timp, că aș fi putut să-mi rețin firea de aș fi voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez. Știu apoi că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
omul ciudat pe care îl bănuiesc ceilalți, și poate din instinctul meu de a voi să scot la suprafață, în omul care pare cel mai superficial și mai preocupat de evenimentele neînsemnate ale zilei, câteva spaime. (Cît e de mare perversitatea?!) - Și ți-e frică, Viky, de ce o să se întîmple cu tine mai tîrziu? - Fără îndoială.- Și te gândești des la asta? - Foarte des. - Ești așa de zâmbitoare toată ziua, că n-ai bănui că ai și frici.Iartă-mă că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
catastrofe, s-a simțit ca în elementul ei. Deseori i-am explicat o mulțime de vibrații cu ocazia unui mort, fie că nu puteam scăpa de aceste obsesii și le spuneam oricui avea răbdarea să mă asculte, fie că aveam perversitatea să-i transmit panica mea, după cum un vițios încearcă să transmită vițiul lui celui mai bun prieten. Ioana se revolta uneori, dar nu mai putea să se dezobicinuiască. O fi acesta unul din motivele care au ținut-o fidelă cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
strâmbe pe care am urmat-o, de încăperea murdară, unde nu voiam să mă uit la nimic mai precis, de frică să nu văd gângănii, și mai ales să nu văd trupul dizgrațios și impudic ofe-rindu-se. De ce am intrat? Din perversitatea de a o înșela pe Ioana și de a mă simți, astfel, mai liber? N-aș fi avut curajul să-i spun ce am făcut. Vedeam că ea, așa de bănuitoare și geloasă, nu presupune nimic. (Nu sunt un om
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au rămas aceleași. Scene puternice nu se mai petrec, căci le considerăm, instinctiv, ca o impietate. Parcă am fi bătrâni și ne facem socoteala vârstei pierdute zadarnic, cu multă melancolie, dar fără revoltă. Sărutările între noi sunt rare, frățești, fără perversitate. Ne simțim obosiți. Zilele mai calde ca totdeauna și marea cuminte, legănîndu-se în cadență, ne influențează în această amorțeală. Câmpie care a fost odinioară plină de flori și de iarbă proaspătă, pe unde a trecut un uragan. Ioana spuse tînguitoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă discutăm nu-mai despre ceea ce s-a întîmplat! - Nu trebuia să se întîmple nimic! - Totul a fost numai din pricina ta! - Bine ca te poți consola așa de iute! - Și, în definitiv, puteai să împiedeci de la început orice. Dimpotrivă, ai avut perversitatea să ne împingi unul spre celălalt. Cine îmi făcea mai multe elogii despre el? - Sunt încîntat, căci cu atât mai scârnavă apare fapta lui de maitîrziu. - Ești prea bun observator al celor ce te interesează ca să nu fi observat că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final ă...î s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
avea alt înțeles. Tot ce s-a petrecut azi e clar: Adela mă încurajează - în nici un caz nu se apără... E cu putință oare? Și totuși... Și totuși, căci altfel ceea ce face ea nu ar mai fi cochetărie, ci simplă perversitate. Dar Adela e atât de pură, și, cu toate aerele ei de sfidare, e atât de bună! Și apoi - știu bine - mă prețuiește atât de mult, mai mult decât oricine și decât pe oricine." Știam că ai să vii la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de bună! Și apoi - știu bine - mă prețuiește atât de mult, mai mult decât oricine și decât pe oricine." Știam că ai să vii la mine." Până acum spunea "la noi". Acest "mine" nu poate fi și el calculat. Pe lângă perversitate, ar trebui să-i acord geniu literar. Acest suav și arzător la mine... Dar... Am înțeles întotdeauna ce se petrece în jurul meu, în sufletele altora. Am ghicit, fără să vreau, intrigi bine ascunse - jenat, nemulțumit chiar că le-am descoperit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
coroana arbustului. Voi iubi în Adela forma ei ideală și sufletul, parfumul vieții ei, îi voi da totul fără să-i cer nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
putea deveni "știință". Contemplarea obiectului erotic înseamnă acum "observație" metodică în vederea unei "descrieri" cât mai exacte. Complicarea aceasta a raportului firesc dintre subiect și obiect, atitudinea analitică a primului, precizarea distanței sunt, din perspectivă erotică, după cum mărturisește chiar Ibrăileanu, o perversitate a lucidității, rațiunea ca exces în iubire. Viciu rațional care nu-i decât forma morbidă pe care o îmbracă timpul, obstacolul fatal interpus între cel doi, distanța mereu egală care îi desparte. Raportul acesta trebuie înțeles ca o apropiere profesională
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ci pentru că scriu succint. (Nu cred că o să mai dau vreodată dovadă de acreala asta.) Acum, ținând seama că am clocit poemele de mai bine de zece ani, ar fi bine - chiar înviorător de normal sau, cel puțin, lipsit de perversitate - să vă înfățișez cele două motive care m-au determinat să mă ridic de pe ele. Și aș prefera să ambalez ambele motive într-un singur paragraf, ca într-un sac pentru haine, în parte pentru că îmi place să le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul filosofic pe Broadway, inspectând fenomenul. Fenomenul Într-un fel Își dezvoltase un simț al propriului interes și al propriei observabilități. Era conștient că este scena perversității, Își știa propria disperare. Și frică. Teroarea-i. Aici puteai vedea sufletul Americii În Încleștarea cu probleme istorice, luptându-se cu anumite imposibilități, trăind violent stări inerent statice. Fiind conștientizat, dar Încercând el Însuși să conștientizeze, să acționeze. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]