871 matches
-
pieton, Ion G. , de 52 de ani, din Ploiești, ce se afla pe partea carosabilă. Acesta din urmă a fost grav rănit. parchetul comunică l Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a finalizat cercetările și a dispus trimiterea în judecată pentru viol, perversiuni sexuale și violare de domiciliu a lui C.P. , de 29 de ani, din Huși. Faptele de care e acuzat s-au petrecut în 12 ianuarie 2004. Atunci, inculpatul, împreună cu A.U. , s-au dus la locuința Anei L. și au
Agenda2005-17-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283613_a_284942]
-
Cazul săptămânii Viol și perversiuni În urma unor activități de investigație, polițiștii Serviciului Poliției Transporturi Timiș au reușit identificarea și reținerea unui individ acuzat de viol și perversiuni sexuale. Este vorba de Nicolae Dinel P. , de 29 ani, din Racovița. Potrivit anchetatorilor, în noaptea de 23
Agenda2005-20-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283693_a_285022]
-
Cazul săptămânii Viol și perversiuni În urma unor activități de investigație, polițiștii Serviciului Poliției Transporturi Timiș au reușit identificarea și reținerea unui individ acuzat de viol și perversiuni sexuale. Este vorba de Nicolae Dinel P. , de 29 ani, din Racovița. Potrivit anchetatorilor, în noaptea de 23 spre 24 aprilie, într-o cabină a stației C.F.R. Timișoara Est, prin amenințarea cu un cuțit, acesta l-a constrâns pe Beniamin
Agenda2005-20-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283693_a_285022]
-
cu propunere de arestare preventivă, ci să fie cercetat în libertate. săptămâna infracțională Între 6-13 mai 2005, pe raza județului Timiș au fost înregistrate următoarele evenimente: furt calificat - 18; distrugere - 1; fals privind identitatea - 3; vătămare corporală - 2; viol - 1; perversiuni sexuale - 1, tâlhărie - 2; fals material în înscrisuri oficiale - 1. din agenda poliției În 8 mai, în jurul orei 5,30, la căminul cultural din Nițchidorf, județul Timiș, în timpul unei nunți, s-a iscat un scandal, moment în care frații Florin
Agenda2005-20-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283693_a_285022]
-
anunțuri, afirmații ce sunt puțin probabil să fie adevărate, dar nici nu se poate dovedi că sunt false, deci nu încalcă legea. Despre Moralitatea minciunii s-au exprimat mai mulți filozofi care au condamnat minciunile, argumentând că Minciuna este o perversiune a facultății naturale de vorbire. Cert este că atunci când unul minte și ceilalți depistează minciuna, compromite încrederea în societate. Filozofii utilitariști sprijină minciunile care fac bine - Minciunile albe. În cartea sa „Cum să iei Decizii bune și să ai Dreptate
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
măreția Imperiului. Fărâmicioasa teracotă pe care se sprijineau speranțele supraviețuitoare ale unui mare edificiu. Și tocmai Într-o biserică din Florența, cetatea dușmanilor Imperiului. Un zâmbet Îi Încolți pe buze: dacă, Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, cât de subtilă fusese perversiunea care Însuflețise acel proiect! Nici măcar Cecco Angiolieri n-ar fi fost În stare să egaleze un gest atât de ireverențios. O zeflemea. Sângele reîncepu să Îi clocotească, la fel ca pe vremea când, alături de Guido Cavalcanti, bântuia prin nopțile florentine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite Într-o biserică? Îi reveniră În minte vorbele lui Veniero, convins că și meșterul din Como căzuse În acea capcană. Dacă, Într-adevăr, Ambrogio Împărtășea această perversiune, poate că cele cinci vârste ale unei lumi părăsite de Dumnezeu voise el să le reprezinte. Care alții, dintre membrii celui de Al Treilea Cer, l-ar fi putut urma pe acea cale a pierzaniei? Trecu În revistă, În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios amurgul nostalgic și Încărcat de farmec al celebrei belle epoque: tovărășii deocheate, beții crunte, scandaluri, femei, perversiuni sexuale, pocher și ruletă - pe scurt, Întreg arsenalul de practici și Îndeletniciri la care Îi dădea dreptul condiția de băiat de bani gata, fără grija carierei sau a zilei de mâine. În România ajungea rar și niciodată singur. Îl Însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de orbi, femeia aceea este considerată de poliție ca probabila vinovată de noua orbire, din fericire limitată, de data aceasta, la cadrul fostei capitale, care a introdus în viața politică și în sistemul nostru democratic cel mai periculos germene al perversiunii și al corupției. Numai un creier diabolic, așa cum au fost în trecut cele ale celor mai mari criminali din istoria umanității, ar fi putut concepe ceea ce, conform unei surse demne de încredere, a primit din partea excelenței sale domnul președinte al republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților. Învelișuri pentru gambe, pentru mâini, uneori pentru capete. Dar acesta era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o iscusință ieșită din comun, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regulă ascunse vederii. Vestele lor erau și ele după măsura obișnuită, lungi atât cât să acopere legătura nădragilor și nu scurte, ca ale celorlalți, care Își exhibau zona inghinală, abia ascunse de țesătură. Fețele lor nu prezentau nici unul din semnele perversiunii mai mult sau mai puțin vizibile care marcau chipurile celorlalți mușterii. Însă ceva din gesturile lor, mai mult decât din cuvinte, care nu ajungeau până la urechile poetului, Îi sugera acestuia că erau străini. Poate tocmai străinii despre care vorbise Menico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei Îi părea familiar. Se apropie curios. Între timp, căuta din răsputeri În memorie un răspuns la acea senzație de familiaritate. Brusc, Își aminti. Erau doi dintre oamenii care ședeau deoparte În taverna lui Ceccherino, aparent străini de atmosfera de perversiune care se respira acolo, și care Îl ajutaseră În momentul fugii. Își iuți pasul, ajungând În spatele lor În clipa În care aceștia se aflau aproape de vechiul puț roman. - Sănătate, messeri, Îi apostrofă, tăindu-le calea. Cei doi se opriră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de unghii. Acestea din urmă nu sunt prea lungi - trebuie să fie tăiate scurt pentru pian - ceea ce e un minus. În schimb, dublează viteza. Durerea pe care n‑o provoci se compensează, astfel, prin viteză. Trebuie să doară, fiindcă o perversiune e totdeauna binevenită și nu‑i la îndemâna oricui. Pe Hans îl doare ce‑i face ea și fața i se schimonosește de chin, moment în care‑și aduce aminte că și fața lui Gary Cooper se strâmbă adesea în scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se gândească la asta, mai ales că e destul de preocupat să mediteze la efemeritatea propriei poezii. Nu e o chestiune prea îmbucurătoare, fiindcă aceste poezii vor trebui citite cu atenție încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
despre lucrurile acestea, prea multă vreme le-am ținut adunate În mine, fără a avea cui să le Împărtășesc. Nu vreau deloc să spun că ceea ce făceam noi doi Împreună, eu cu bărbatul acela, se deosebea În vreun fel de perversiunile pe care le face lumea de obicei, nici că exista ceva pur În ele, căci, În definitiv, nu făceam altceva decât sex În trei. Probabil că m-ați putea Înțelege mai bine dacă v-aș da niște detalii concrete. Noriko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sinucidere, că doar există alte modalități, mai ușoare, de a omorî un om. Am văzut câteva excepții, dar acestea au fost toate cazuri rezultate în urma unor accidente, când victima avusese nenorocul să sufere o inhibare a nervilor vagali în timpul unei perversiuni sado-masochiste. Acești nonconformiști într-ale sexului erau de obicei găsiți dezbrăcați sau îmbrăcați în lenjerie de damă, având în mâna lipicioasă niște literatură pornografică, și erau întotdeauna bărbați. În cazul lui Hering nu exista o astfel de dovadă a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să câștigi cât mai mulți bani, a râvni la onoruri, a aspira la bogăție, a viza o reputație, a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
doar în aparență benefice (în spatele cărora se ascunde însă un borhot malefic periculos și invadant), eliminarea jerfei de sine și a ascezei ca forme fundamentale de propensiune a ontos-ului lumesc, ridicarea iraționalității individului la rang de normalitate a gândirii, felurite perversiuni demonice intens mediatizate, potențarea sentimentelor negative și a inculturii crase ca modalități de viețuire postmodernă la nivel colectiv și multe altele, iată ce conține în structura sa completamente malignă „neo-filozofia” deconstructivisto-atee a timpului actual. Rotativa timpului mestecă între fălcile ei
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
cu tăcută vinovăție afară. Nu am fost și nu sunt un om “închinat la icoane”. Regret sincer și profund acest lucru, dar nu am să mă prefac niciodată. Rămân un slujitor al firescului și autenticității. Autofalsificarea mi se pare o perversiune. M-am simțit literalmente scrijelit de privirile celor pe lângă care mă fofilam vinovat, oameni care-și așteptau rândul la icoane și pe lângă care eu alunecam netrebnic, să ies cât mai iute afară ... ” (pag. 59) Nu știu despre voi, dar mie
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
glumă... și nu se referea doar la politică, am înțeles mult mai târziu asta. Se referea chiar la noi. La mine. Rain/curse... Miracle/Horror... Life/death... Privesc fotografia Penelopei... Îmi imaginez că m-aș deda la tot felul de perversiuni în compania ei... Mă prăbușesc printre ceștile de cafea, rămânând, golit, în mijlocul camerei... "Al treilea nivel este foarte greu de trecut. Mulți s-au oprit aici. Îți amintești, cred, din jocurile pe computer cum e. Cu cât urci, te complici
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
astfel de om liber, mândru și așteptat, ci bruta lașă, care, eliberată de orice morală, se selecționează rapid și se unește cu alte brute împotriva oricăror veleități de libertate și mândrie, omorând orice scânteie a spiritului și aruncând omul în perversiunea delațiunii, a corupției și a fanatismului... Pe acești oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!” Privind romanul de foarte sus, îl vedem ca pe o combinație de eseistică și epică (de analiză și creație, în termenii lui Garabet Ibrăileanu
CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI (LA 34 DE ANI DE LA APARIŢIE) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365377_a_366706]
-
O victorie „a la Pyrrus”! Limbajul pseudo-tripourilor, lâncezind de fauna agramată din arealul minorității rromanes (și nu numai), cu deosebire din vecinătatea tradiționalelor alba-neagra, unde nu trebuie cine știe ce dotări sofisticate, invadează deconcertant maculând organicitatea limbii. O întreagă panoplie a trivialității, perversiunilor și promiscuității, înfășoară în putregai și mocirlă gândurile și faptele noastre. Auzite, văzute sau citite. O știință nouă își cere legitimitatea: pornopolitica. Se predă fără profesori, cursuri de scurtă durată, intensive sau după un orar normal, la zi și seral
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
Erau tineri cu stare materială bună, dornici de aventură, preocupați de palmares, dar erau și bărbați de vârsta a doua, care plăteau mai bine, din cauze știute numai de ei. Alții, puțini la număr, i-au oferit sume triple pentru perversiuni sexuale. Nu s-a lăcomit la bani. S-a păstrat curată, n-a „pus botul cu ochii la bani”, după expresia ei. Când a ajuns cu povestirea la acest moment a oftat adânc, dureros de adânc, plecându-și capul pentru
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
astfel de om liber, mândru și așteptat, ci bruta lașă, care, eliberată de orice morală, se selecționează rapid și se unește cu alte brute împotriva oricăror veleități de libertate și mândrie, omorând orice scânteie a spiritului și aruncând omul în perversiunea delațiunii, a corupției și a fanatismului ... Pe acești oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!” După 1989, Marin Preda, ca de altfel și Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut - zice Eugen Simion
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
poftă ) Ha ha ha ha ha ha ha ha ha ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (se bucură râzând ca bătrânii) Ce mare adevăr am descoperit! Când o veni filozoful ăla la mine, o să i-l spun! Se poate să fie aici și o perversiune. Ei, pentru că se iubesc pe sine, voiau ca adevărul să fie de partea lor. Ei afirmau adevărul fără să-l iubească mai mult decât se iubeau pe ei. Ce materialist zice că iubește materia? Eu iubesc materia! Nu ar fi
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]