2,222 matches
-
people"... Capul lui Moțoc, "textul pentru teatru" (nu "piesa" sau "drama"!) care deschide volumul cu care autorul intră în seria "Godot", este un artefact tipic pentru linia inaugurată de Gârbea cu piesele sale cele mai cunoscute Doamna Bovary sînt ceilalți, Pescărușul din livada de vișini, Miss Waterloo ș.c.l. Pe scheletul tradițional al piesei istorice românești (Hasdeu, Davila, Alecsandri, Delavrancea) se suprapun structurii din Shakespeare (un Hamlet aici, la Porțile Orientului, unde vorba lui Poincaré, știți Dumneavoastră!), Caragiale, Negruzzi, Monastirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
colțul de jos al scării se află o plantă decorativă,o canapea,un lampadar,o servantă,un fotoliu,o măsuță și un taburet. Opus acestora,dar în lateral se conturează două uși. Din fundal se aude zgomotul valurilor și țipetele pescărușilor. Costel și Nelu joacă șah la masuță centrală.Alături e un frigider auto. Costel:Bem ceva?Ceai de osul iepurelui? Nelu:Iar ceai? Vreau un lichior.De banane. Costel(Mută nebunul):Bine,un lichior mic cu gheață . Nelu(se ridică
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
miroseau încă a mirodenii amare. M-am pus pe bocit. 4 Saskia și o rățușcă Am iubit odată o femeie cu care nu știam cum să ne zicem și să ne strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii obeze ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de-a se mânca între ele. Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii obeze ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de-a se mânca între ele. Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era atât de mare, cu cotloane obscure și hămesite, ce nu figurau în cadastru, încât, când voiam să ne luăm de mână sau să ne batem, trebuia să ne căutăm bâjbâind ore
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de dumneavoastră. Poate e dragoste la mijloc, nu știu. La gândul acesta mă cuprinde disperarea și de multe ori m-am pus pe plâns. Sunteți cu totul altfel decât ceilalți bărbați. Nu sunt îndrăgostită de un romancier, precum Nina din Pescărușul. Nu mă fascinează romancierii. Dacă mă considerați o „doamnă literară“ sau ceva de felul ăsta, vă înșelați amarnic. Vreau un copil de la dumneavoastră. Dacă v-aș fi cunoscut cu multă, multă vreme în urmă, când eram amândoi încă singuri, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Momente de non-verbal alternează cu acelea în care verbul este pus pe un tron al definirii mesajului despre creație și creator, despre întunericul vieții. Galgoțiu optează pentru cinicul morbid. Vîntul, valsul, poeticul, luminile FABULOASE făcute de regizor, tăcerile grele, zborul pescărușilor aduc pe scenă ceva din fiorul lui Fellini, din rigoarea lui Vlad Mugur, din neliniștea lui Cehov, din nebunia ludică a lui Mihalkov și din misterul acuzat al lui Tarkovski. Un spectacol dens, plin, mare, greu. Un spectacol Galgoțiu, Both
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
Mugur a luat o singură dată Premiul pentru Regie, pentru "Slugă la doi stăpîni"... Alexandru Darie, la fel, doar o dată, pentru "Trei surori". Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu, Victor Ioan Frunză nu au obținut acest premiu niciodată. Bizar, nu? "Fuga" și "Pescărușul" Cătălinei Buzoianu nu apar pe nici o listă, "Astă seară, Lola Blau" sau "Creatorul de teatru" ale lui Dabija, spectacole-bijuterii sînt pomenite doar pentru că Maia Morgenstern sau Marcel Iureș au luat Premiul pentru cel mai bun Actor/Actriță pentru rolurile din
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
Shakespeare și cu Goethe, să nu atingă nonexistența spirituală. Ludicul și ironia nu-l părăsesc. Ca și profunda admirație față de Ciulei, Pintilie, Brook, Grotowski. Pintilie a vrut de două ori să-l distribuie. O dată în Reconstituirea, apoi, în Treplev din Pescărușul. Dincolo de histrionismul lui, de unicitatea talentului său, de amintirea spectacolelor sale, de verbul său puternic, de rătăcirile lui, de zbucium, de bruiaje, de boală, există un mare dar, o șansă care i-a fost dată, care l-a însoțit și
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă s-ar fi luptat mereu să învingă uscatul. Aici e sensul, dacă e să fie vreun sens la muntele ăsta, am auzit vorbind și am observat că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
ultimele zile ale legendarului erou. Zorbas este acum un om împovărat de vârstă și necazurile vieții, pe care Filippos Filippou îl descrie cu simpatie, dar și cu nelipsita sa ironie. Brusc, Kazantzakis își înălță privirea spre cer, unde zbura un pescăruș. - La liberté. Qu'est-ce que c'est la liberté? declamă și apoi își privi pe rând musafirii în ochi. Gata, s-a zis cu Grecia, e pierdută, forța i-a slăbit, sângele i s-a făcut apă, nu mai poate
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
a "armatei de umbre", termen ce desemna pe combatanții Rezistenței. în teatru, asemenea momente sunt rare și, uneori, ele pot însemna mai mult decît un spectacol reușit, dar mîine uitat. în seara aceea m-am simțit ca doctorul Dorn din Pescărușul care după eșecul piesei lui Kostia se apropie de el pentru a-și mărturisi tulburarea: "Mie mi-a plăcut, dar nu știu de ce". Incertitudine de spectator în fața unui eveniment care iese din norma comună, care sparge cadrele aliind erori cu
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
Megastheos... * Umblu singur pe malul pustiu al lacului Sinoe. Calc pe nisipul plajei, alb-alb... Ca și cum ar fi așteptat sosirea mea și m-ar fi salutat, broaștele încep să orăcăie. Pe urmă, țânțarii, câte un greere, zborul cu țipete stridente ale pescărușilor, lăcustele țistuind... fel de fel de voci intră în corul general. Mă împiedec de ceva și mă opresc, gata să cad. Ca la un semnal, ce credeam eu că este un cor de salut, orăcăielile și celelalte încetează, ca înțelese
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
de un actor sau altul, i-ar fi greu să se descotorosească de această magmă vocală. În acest concert de voci, i-ar fi imposibil să găsească un ton al său.[...] Apoi, ca să pui În scenă Livada de vișini sau Pescărușul, trebuie o trupă pe măsură” (am citat din portretul/interviu semnat de Nichita Danilov). Iată, deci, două tipuri de eschivă artistică: unul depășit (respingerea oricărui spectacol ulterior spectacolului În care ai jucat tu) și altul prudent (dacă eu nu voi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
morala: „Nu trebuie să vă apucați de scris, decît dacă vă simțiți...rece ca gheața!”. Chiar așa? Anton Pavlovici, recent personaj de post-modernism, te ții de farse?!... Am citit puține comentarii asupra textului semnat de Matei Vișniec Nina sau fragilitatea pescărușilor Împăiați. Și nu-nțeleg de ce: e un eseu dramatic remarcabil! Care vine-n continuarea Mașinăriei Cehov. Cum am mai spus, cu altă ocazie, cele două texte cuceresc omul de teatru și, În general, pe iubitorul de Cehov. Au imagini ...regizorale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
reprezentată În România, deși piesa e publicată Încă din 2008...(tot așa cum Mașinăria...a fost jucată doar o dată În țară, și nici atunci nu a făcut succes de cassă). Piesa de care ne ocupăm are doar trei personaje: cunoscute din Pescărușul - Nina, Treplev și Trigorin. Vișniec presupune că fiul Arkadinei nu a reușit să se sinucidă și, peste ani, se-ntîlnește cu iubirea vieții lui Întro casă veche, părintească, Într-o iarnă cumplită, cu fulgi, ger și ...doi musafiri neașteptați. Încă din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și șuieratul vîntului. Orologiul sună de mai multe ori”(p.116). Eroina, cu gîndurile clasicului, chiar cere oprirea tuturor orologiilor și ceasurilor din casă:„Vreau ca timpul să mă lase În pace!”(p.124). Și Încă o plăcută amintire din Pescărușul: scena! Vechea scenă care e bună de folosit, fiindcă Kostea o repară, an de an; pe scena aceea, care le răscolește trecutul comun, și care acoperită de omăt, pare o pagină albă, Nina Îl roagă pe fostu-i admirator, să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
improvizații literare”. Ce ne facem Însă cu titluri care ajută privitorul să-și dea drumul la fantezie? Știu o seamă de lucrări care au fost apreciate de critici, deși parafrazau text celebre - Capra cu trei nurori, Făt Frumos cel urît, Pescărușul din livada de vișini, Ha-ha Hamlet!, Scufița cu trei iezi, Albă ca zăbava, Regina Lear ș.a.m.d. Cred că un tînăr spectator care știe povestea reală, are dreptul să cunoască (& judece) și variațiuni, d’apreuri, parafraze, spiritul ludic avînd
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care Lear, Război cu Troia nu se face, Cosi fan tutte, Electra, Don Juan și Faust, Mutter Courage, Omul cel bun din SÎnciuan(sic!), Partage de midi, Bacantele, Încoronarea Poppeei, Timon din Atena, Falsele confidențe, Nasul, Britannicus, Lohengrin, Faust, Hamlet, Pescărușul, Vilegiaturiștii, Hernani, Don Carlos, Celestina, Troienele, Nabucco ș.a., texte pe care mulți practicieni le visează. Voi selecta din multele, pasionantele reflecții asupra artei scenice, publicate de Kokkos În jurnale, caiete-program, ori reviste, doar cîteva, elocvente pentru profunzimea gîndirii sale; de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mono nucleoză, dependent de sedative, demență...era un isteric notoriu șiun pacient fidel al spitalelor, din care dorea mereu să evadeze. Și traducătoarea cărții, respectabila profesionistă Antoaneta Ralian parcă moțăie uneori, traducînd neromânește, pesemne dezgustată de tonul general al cărții : „Pescărușul este cea mai mare dintre piesele moderne cu excepția, poate, a Mutter Courage”(p.78); „dă drumul animalului ăstuia să se-ntoarcă În pădure, pentru că acolo aparține”(p.320); „nu mai pot Îmbrăca pantofii”(ibidem); „unul dintre cele mai preferate de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Caragiale. Un autor cu adevărat actual, nu s-ar fi pretat la atîtea actualizări!”... Un calambur care-i atît de bun, Încît nu-mi vine să cred că-i al meu: „Et in Arkadina,ego!”...E vorba, firește, de eroina Pescărușului lui Cehov. Interesant e că nu-i vorba, aici, de un foc ludic, și-atît: mărturisirea o pot face eroii piesei (Trigorin, Treplev), dar și interpretele celebrei eroine, nu?! INTERVIURI CU BOGDAN ULMU Revista ComunIQue Nr. 8-9 / 2011-12 221 Revistă de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
liniștit, zâmbești. visul acesta este semn de sincer față de miez mare noroc. alții poartă războaiele lor, tu nu te bagi, tu îți vezi de drumul tău, care te apropie de cuibul tău proaspăt înfățat. nouă în al doilea loc: auzi pescărușii strigând puternic lângă țărm, ei nu își strigă puii de data asta, ci se sperie de craniile care au fost aduse de valuri odată cu fluxul, mii de cranii alb-gălbui se întind pe coastă, unele peste altele, amestecate cu alge, semn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
târgului, înfrigurați, strigând: „sindicatul nostru dorește un soare mare, sindicatul nostru bate pe oricine cu inima ta, bătând“. toate planetele s-au întors către drumul tău, către purificarea dragostei, către dulce, fii liniștit, lumina stelelor te va călăuzi. nouă deasupra: pescărușii se sinucid, nivelul mării scade vertiginos, craniile au ajuns pe alt țărm al amintirilor tale. te așezi pe plajă, cu picioarele încrucișate, și aștepți ceremonia, spectacolul cinstirii miezu lui. pielea ta este prima care îți laudă inima de leu, inima
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pustie, a trecut pe la vecin, să întrebe. Acesta trăncănește fără încetare, știe că nu se poate bizui pe poveștile lui, îl știe de turnător la securitate, dar îl ascultă să înțeleagă dincotro bate vântul. Câțiva bețivi, povestește acesta, de la cârciuma Pescăruș, se îmbrânceau în piață și înjurau regimul. Ceva neobișnuit până acum, deoarece poți înjura regimul până te doare gura, dar trebuie să știi unde, de pildă la coadă, în timp ce aștepți salamul cu soia sau cele zece ouă, rația pe o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am montat, În ultimul deceniu, aici, trei reprezentații live, am dreptul să mă-ndoiesc că spectacolul ar fi o noutate ; și-n plus, absolută! Știindu-mă pasionat de Cehov, un amic & coleg la Universitatea de Arte, mă poftește să văd Pescărușul cu teatrul din Sf. Gheorghe. Spectacolul era programat la ora 19, pe scena Naționalului ieșean. Pe afiș era trecut ca sponsor ...Kalașnikov (votca, nu...). La 18,45 eram amîndoi pe scările teatrului; nu se dădea drumul În sală. Pe la fix
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
creează. N-am Înțeles de ce e nevoie să stîrnești o atmosferă de iritare și de tensiune ca să apară ceva neașteptat?!”(251). Corect! Mai e interesant de observat, În carte, cum se apropie autorul ei de Cehov (Livada, Vania, Trei surori, Pescărușul - din ultimul, chiar citez imaginea finală a montării, care mi se pa re de o stranie frumusețe :” Treplev Își distrugea manus crisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]