1,307 matches
-
le asigura transmiterea către elevi diferiți că temperament și ca mediu face obiectul întrebărilor anterioare, al disputelor fără sfârșit și al conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii ierarhici"20. Disputa
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
artă națională? Între două cronici despre impresionism și expresionism, reapare această întrebare în discuții ce rămîn, fatal, fără concluzii. Semănat în stîrpiciunea simțirii și inteligenții lor, acest gingaș germene, Ťartať, nu poate încolți și rodi din cauza glandelor istovite de un pesimism de altfel fără cauză. Așezați la cele două hotare, încă nedefinite, ale timpurilor actuale, ei chiue ciobănește la oile, cu secrețiune Ťartisticăť, din stîna Ateneului." - pe urmă tot mai echilibrat, metodic, dar nu mai puțin liric, "frumos". Trecută astă cumpănă
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
ț al dezbaterii politologice, dar și al celei politice propriu-zise, simptomatic pentru evoluția lucrurilor fiind faptul că nu numai cercetători și oameni politici de stânga, lideri ai unor grupuri contestatare, ci chiar și unele oficialități guvernamentale din Occident își afirmă pesimismul față de resursele acestui tip de regim politic (pesimism, aflat, de altfel, în perfectă concordanță cu caracterul sumbru al previziunilor referitoare la resursele de Ťvitalitateť economică ale aceluiași sistem social!). În introducerea scrisă la o lucrare ce sintetizează experiența politică a
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
politice propriu-zise, simptomatic pentru evoluția lucrurilor fiind faptul că nu numai cercetători și oameni politici de stânga, lideri ai unor grupuri contestatare, ci chiar și unele oficialități guvernamentale din Occident își afirmă pesimismul față de resursele acestui tip de regim politic (pesimism, aflat, de altfel, în perfectă concordanță cu caracterul sumbru al previziunilor referitoare la resursele de Ťvitalitateť economică ale aceluiași sistem social!). În introducerea scrisă la o lucrare ce sintetizează experiența politică a anilor '70 și care poartă semnificativul titlu Criza
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
basarabeanului și a literaturii sale. însuși Eminescu definește cercul ca „herb al eternității”, în care “schema cursului naturii este un cerc de forme prin care materia trece ca prin puncte de transițiune”. înlăturând unele formulări impuse în literatura de specialitate (pesimism de inspirație schopenhau riană, optimist, romantism thanatologic și elegiac, tradiționalist etc.), Mihai Cimpoi abordează universul eminescian printr-un studiu comparatist și interdisciplinar, în care interpretările sunt pe deplin justificate. „Am căutat totuși să demonstrăm prioritar unitatea ei [lumii eminesciene] și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
doi obscuri cronicari. Știut este că la Blaj apăruse cu câțiva ani înainte cartea lui șAl. Gramaț - Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891 - un pamflet antieminescian ale cărui pagini l-au îndurerat pe Dăianu. Dacă este de acord cu respingerea pesimismului eminescian, autorul nu poate fi de acord cu judecata obtuză și absurdă a poeziei lui Eminescu, găsin-du-i totuși lui Grama o "motivare" în cunoașterea parțială, atunci, a operei poetului național. Așadar, o lucrare ce-și propune să schimbe imaginea, tinzând
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
nu se termină decît la capătul a 450 de pagini și el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: "les réactionnaires de charme". Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului originar, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
pariază pe Revoluție pentru a reainstaura monarhia." Pornind de la atitudinea față de Revoluție, anti-luminismul (situarea în partidul anti-filozofilor, și în special împotriva lui Rousseau pe de o parte și a raționaliștilor materialiști pe de alta, ca d'Holbach, La Mettrie, Hélvetius), pesimismul, cantonarea "originii" decăderii morale în păcat - dar nu numai, chiar și insistența cu care este căutată o origine a decăderii, fapt ce atestă radicalitatea procesului - estetica sublimului (unde însă văd o constantă a unei epoci și nu, așa cum crede Compagnon
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
sublimului care o caracterizează. Problema apare însă în momentul în care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al }ărmului Sirtelor, "reacționari de șarm" (explicitează Compagnon: "reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii și recalificarea pesimismului") își iau discursul - șarmant de inactual - "în actual"; și, mai ales, cînd publicul nu vrea să vadă "șarmul" reacțiunii, ci "acțiunea" reacțiunii: nu să admire o compoziție pictată, ci să intre în atmosfera unei scene de luptă reprezentate și, acolo
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
mânărie a găștilor din partide”, de vreme ce la alegerile trecute, s-a văzut că n-are ce căuta picior de independent dacă electoratul, chipurile, a preferat-o pe EBA personalității cunoscute și simpatizate a generalului Abraham. Dar, ca să putem surclasa acest pesimism electoral a cărui cronicizare adapă sentimentul de delăsare națională, la fel cum a făcut-o și dezindustrializarea țării și deșertizarea agriculturii și emigrarea medicilor la îndemnul președintelui iubit, nutrim speranța că, făcându-și sau făcându-i-se partid, Elena Udrea
VIN EUROPENELE!. In: Editura Destine Literare by CORNELIU LEU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_273]
-
cît, cel mai adesea, anecdota îi servește lui Russell ca punct de plecare în înfățișarea unui gînd eminamente filosofic. De pildă, povestind o întămplare neplăcută din viața lui chopenhauer, Russell amintește că atitudinea filosofului german nu se potrivea defel cu pesimismul pe care îl propovăduia teoretic, dovadă fiind amănuntul că, în cursul unei altercații cu o biată croitoreasă pe care o întîlnise întîmplător în fața ușii, Schopenhaeur, îmbrîncind-o pe scări, i-a produs o vătămare corporală din cauza căreia 20 ani de zile
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
15 taleri. Cînd femeia a murit într-un tîrziu, Schopenhauer și-a notat, în latină, în registrul de socoteli: "Obit anus, abit onus!" ("S-a zis cu baba, gata cu plata!") Ei bine, se întreabă, Russell, unde este de găsit pesimismul lui Schopenhauer în această pățanie? Niciunde, și asta dovedește nu atît că teoria lui Schopenahuer nu este bună, ci că în genere pesimismul și optimisul nu sînt teorii filosofice, ci stări de spirit decurgînd din natura temperamentală a oamenilor. Ajuns
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
S-a zis cu baba, gata cu plata!") Ei bine, se întreabă, Russell, unde este de găsit pesimismul lui Schopenhauer în această pățanie? Niciunde, și asta dovedește nu atît că teoria lui Schopenahuer nu este bună, ci că în genere pesimismul și optimisul nu sînt teorii filosofice, ci stări de spirit decurgînd din natura temperamentală a oamenilor. Ajuns în acest punct, Russell conchide: optimistul poate băga mîna în foc că universul există spre binele oamenilor, în vreme ce pesimistul, din contră, poate jura
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
cît, cel mai adesea, anecdota îi servește lui Russell ca punct de plecare în înfățișarea unui gînd eminamente filosofic. De pildă, povestind o întămplare neplăcută din viața lui Schopenhauer, Russell amintește că atitudinea filosofului german nu se potrivea defel cu pesimismul pe care îl propovăduia teoretic, dovadă fiind amănuntul că, în cursul unei altercații cu o biată croitoreasă pe care o întîlnise întîmplător în fața ușii, Schopenhaeur, îmbrîncind-o pe scări, i-a produs o vătămare corporală din cauza căreia 20 ani de zile
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
15 taleri. Cînd femeia a murit într-un tîrziu, Schopenhauer și-a notat, în latină, în registrul de socoteli: ,Obit anus, abit onus!" (,S-a zis cu baba, gata cu plata!") Ei bine, se întreabă, Russell, unde este de găsit pesimismul lui Schopenhauer în această pățanie? Niciunde, și asta dovedește nu atît că teoria lui Schopenahuer nu este bună, ci că în genere pesimismul și optimisul nu sînt teorii filosofice, ci stări de spirit decurgînd din natura temperamentală a oamenilor. Ajuns
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
S-a zis cu baba, gata cu plata!") Ei bine, se întreabă, Russell, unde este de găsit pesimismul lui Schopenhauer în această pățanie? Niciunde, și asta dovedește nu atît că teoria lui Schopenahuer nu este bună, ci că în genere pesimismul și optimisul nu sînt teorii filosofice, ci stări de spirit decurgînd din natura temperamentală a oamenilor. Ajuns în acest punct, Russell conchide: optimistul poate băga mîna în foc că universul există spre binele oamenilor, în vreme ce pesimistul, din contră, poate jura
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
în Epopeea Aviației Române precum și în Cartea de Aur a Rezistenței Armate Anticomuniste. Dacă am încerca să punem în antiteza optimismul robust și sănătos al gânditorului Petre Tutea care a petrecut ani grei în temnițele din România, cu angoasele și pesimismul lui Emil Cioran care nu a cunoscut ororile universului concentraționar din țara noastră, această stare de spirit a lui Cioran ar putea părea nefondată și nejustificată. Cu atat mai mult cu cât el a plecat la Paris cu o bursă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
niciodată. În perioada studenției autorii lui preferați sunt Kant, Fichte, Husserl, Bergson, Schopenhauer, mai apoi Nietzsche și mulți alți filozofi care i-au deschis larg orizontul cunoașterii și i-au influențat puternic gândirea. Se pare că de la Shopenhauer a împrumutat pesimismul, iar de la Nietzsche ateismul, misoginismul și stilul vehement și agresiv de mai târziu cu care și-a susținut convingerile. La maturitate însă s-a îndepărtat de conceptele filozofice ale acestuia, lecturile lui preferate fiind studiile asupra filozofiei și istoriei artei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lui Mircea Cărtărescu. Autoficțiunea cărtăresciană trece, însă, și dincolo de fuziunile științei cu literatura. Anii furați este o mărturie despre condiția intelectualului est-european: „nu îmi găseam locul în România, dar eram nefericit și în Occident. Nu vedeam nicio ieșire”. În același pesimism se înscrie și Ruina unei utopii, unde Cărtărescu deplânge moartea cărții, fiind convins „că utopia lecturii va rămâne undeva pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat”. Tema ruinelor, efervescentă în romantism, absoarbe la Cărtărescu, în toate genurile prezente
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
Cărtărescu, în toate genurile prezente în volum, o poetică a apocalipticului. Rând pe rând, moartea exotismului, a cărții, a trupului, a geamănului, a intelectualului și a poeziei vor definitiva portretul unui Cărtărescu dezvrăjit, ce îmbrățișează mai mult ca oricând un pesimism devenit funciar. Este limpede că scrie despre renunțarea la starea narcisică de înzeire, altădată constitutivă. Și gestul nu se datorează neîncrederii în critica literară, cu care se războiește prin false voluptăți, ci unui proces ireversibil de detașare. Chiar dacă, la prima
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
singurătății nu devine pentru Robert o conștiință a însingurării, așa cum se întâmplă cu Laurian, devastat „de războiul oamenilor împotriva semenilor”. Nu întâmplător ziaristul, poet optzecist, autodidact la bază, are ceea ce se numește viziune. Numai că eșecul familiei, etica compromisă și pesimismul funciar îl uniformizează. Resemnat, va comanda execuția nevestei infidele, semn că nu își poate nega, nici el, condiția umană precară. Nu s-a remarcat niciodată naturalețea cu care Aldulescu transcrie în romanele lui psihologia personajelor feminine. Îmi pare că mult
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
în reformarea învățământului umanist ca Președinte al Comisiei Naționale de Limba și Literatura Română a Ministerului se arăta foarte optimist, mai ales că se aflau în perspectivă variantele de manuale. Între optimismul de atunci și realismul (nu pot vorbi de pesimism când e vorba de un temperament puternic echilibrat ca acela al dlui Nicolae Manolescu) de acum, din 2013, învățământul a alunecat, când mai lent, când mai rapid, pe panta periculoasă a ruinării. A fost „ajutat“ spre asta de numeroasele „reforme
S.O.S. – Școala! by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/3939_a_5264]
-
sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor propriuzise, viziunea autorului fiind coerentă și mai ales crudă. De altfel fascinația pe care a exercitat-o cartea nu poate fi separată de cele trei stihii care fac din ea o apariție singulară: plasticitatea limbii, pesimismul viziunii și directețea verdictelor. Schopenhauer e orice altceva, dar nu un autor politicos, lipsindu-i respectul pentru protocolul de expresie de la începutul secolului al XIX-lea, de unde și franchețea cu care împarte invective. Că adversarii de idei îi vor fi
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
chestionata. La Est colcăie întotdeauna barbarii. Și oricare dintre noi este privit ca barbar atunci cand călătorește prin Vest. Oamenii din jurul Mării Negre. Suntem popoare izolate, un amestec de regimuri totalitare și proaspete democrații. Unele încă angrenate în conflicte interminabile. Sufocate de pesimism sau de un optimism debordant. Vom face o baie de civilizație și barbarism, chiar în leagănul lor.” (Ștefan Candea, jurnalist) De aici înainte, vei citi și vei vedea un blog despre o călătorie jurnalistică: www.theblacksea.eu
Viziteaza Marea Neagra! Masina ta e deja acolo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18797_a_20122]
-
minivacanța de weekend amânată. Stația de metrou la care am ieșit este ultima, un fel de capăt provizoriu, întrucât celelalte două sunt în construcție de mai bine de cinci ani. Altădată se construia o magistrală întreagă în timpul ăsta. Îmi reprim pesimismul privind înainte: Poate în 2016 le finalizează, dacă nu „dispare” finanțarea. Am luat-o prin parc în drum spre casă. Îngrijit parcul, nimic de zis, cu flori multe și frumoase, din acelea la care firul costă cât o intrare la
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]