257 matches
-
de înmatriculare sau înregistrare, iar în cazul vehiculelor fără motor, semnalele făcute cu brațele de conducătorul acestora; ... e) să nu provoace zgomot care să jeneze conducătorul, participanții la trafic ori să sperie animalele și să nu producă praf sau mirosuri pestilențiale. ... (2) Lanțurile, cablurile, prelatele și alte accesorii ce servesc la asigurarea sau protecția încărcăturii trebuie să o fixeze cât mai bine de vehicul și să nu constituie, ele însele, un pericol pentru siguranța circulației. ... (3) Încărcătură care constă în materiale
REGULAMENT din 23 ianuarie 2003 (*actualizat*) de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147475_a_148804]
-
înșelătoare) un om interiorizat, singuratic, ușor distant. Un virtuoz al viorii și un om devorat de pasiunea pentru muzică, care face în mod conștient un pas înapoi pentru a se distanța de o lume dominată de zgomot și de o pestilențială incultură. L-am revăzut apoi, la fel de singuratic, îmbrăcat în piele, și încălecând, spre stupoarea mea, o motocicletă de mare putere, lider al unei comunități de aficionado ai motoarelor pe care îi dirija cu grație și umor. Era pentru mine și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
anemicele măsuri comune de menținere a standardului de civilizație dobândit în Europa. Din aceeași dezolantă lipsă de onoare și bărbăție, nimeni nu se întreabă dintre politicienii noștri, dacă intrarea în Uniunea Europeană înseamnă dreptul de a exporta acolo toaletele noastre publice pestilențiale, parcurile noastre înecate în deșeuri și mortăciuni, vandalismul nostru în mijloacele de transport în comun, deprinderea noastră de a ne arunca gunoaiele pe fereastra blocului sau a mașinii, înjurăturile și zarva care înăbușă peisajul nostru stradal. Fiindcă europenii au făcut
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
să-i fie apărată reputația de către CSM. Era serial la OTV seară de seară, cu atacuri ad hominem, la adresa lui Gheorghe Bocșan. Am cons tatat că sunt mulți magistrați care, de pildă, citesc acea publicație online, din punctul meu de vedere pestilențială, numită Lumea Justiției. Până și eu le-am reproșat colegilor că ar trebui să fie mai selectivi în citirea materialelor de presă. Chiar am spus într-un act rezolutiv (care a apărut inclusiv în Lumea Justiției), în care am dat
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
cu paradisul creștin. Hadesul e lumea inferioară a umbrelor, unde merg deopotrivă și cei osândiți chinurilor ca Sisif și Tantal, dar și eroii. El are ceva din iad și ceva din rai. Virgiliu îl descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină de hățișuri apocaliptice și de beznă. Dar nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo sacrifică animale, umbrele se reped să soarbă sângele vărsat. Sângele e simbolul vieții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Spitalul de nebuni ajunge în curând un infern. Murdăria este podul spre infern. Civilizația urbană cade prin imposibilitatea de a utiliza adecvat apa și instalațiile sanitare. Țevile nu mai funcționează încât spitalul de nebuni ajunge să fie înecat în resturi pestilențiale din care fac parte în curând și trupurile morților cărați totuși și îngropați de orbi în curte. Mirosul este mai mult decât poate suporta un om, ceea ce și degradează umanitatea personajelor invadate în curând de alte sute de vecini. Pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se mai perpetua; vine din interior, sub forma respingerii vieții de către un organism prea imun, vine pe calea chimică a transformării apei simple în apă grea care nu se mai evaporă; vine din te miri ce bizară ecloziune a materiei pestilențiale; vine din isprăvile războinice ale unei omeniri care și-a strâns destul explozibil cât să se autonimicească. Vine ba din foc, ba din apă, ba din aer, ba din pământ. Elementele se recompun pentru a pregăti marea descompunere. Pagini întregi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
securității, despre cutare sau cutare dacă a fost sau nu cu securitatea. „Este o excelentă predică la părăstasul comunismulu” observa lapidar Constantin Hușanu valoarea și locul În poezia postdecembrista a cărții scrisă de Tăcu. „Se simte, cât de acolo, duhoarea pestilențiala a cadavrului”..: Și, ducându-ne, fie și numai cu gândul, la placheta din 1979 și la tăcerea de dupa, Îndelungată tăcere, conchide alt adevăr: „...așa ceva nu se poate scrie În două luni după Revoluție. Există aici o tezaurizare”... pentru că „exploziile demascatoare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Este o excelentă predică la părăstasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate În putrefacție, un inventar acid al limbajului ce Încearcă să peticească o mantă făcută ferfenița. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențiala a cadavrului ce deposedase lumea de dreptul la viață În sensul ei major. Deduc un travaliu mai vechi, acumulat În timp. Așa ceva nu se poate scrie În două luni după revoluție. Există aici o tezaurizare de expresii, etichetări, denumiri „dum-dum
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de vreme. Acum era atent la pașii din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în adâncimea propriului eu, și-a scufundat capul într-un lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul pestilențial. Cred că și diavolului i se face rău când, ciulindu-și urechile sale de fum, ascultă astfel de "mesaje". Astfel de suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie, indiferent de stilul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Citește cu atenție unele reviste ieșene și ai să înțelegi cât de mocirlos a fost Bahluiul și cât de limpede-i acum... S-a primenit. Astăzi apele, altădată mocirloase și pestilențiale, sunt atât de limpezi și au un miros atât de plăcut, încât te și întrebi cum de a fost posibil să se întâmple o astfel de minune... Și mă bucur că totul e atât de... roz! Din fericire, cei ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată să găsească un alt vas în care să golească din preaplinul căldării care dădea pe afară. Aspectul și mirosul pestilențial ne demoralizau și ne făceau viața un chin. Însă acum, problema stringentă era mâncarea. Din ce vom trăi?? În "cămara" noastră se mai găseau pe un fund de sac vreo 15-20 de kilograme de porumb boabe. Așa că am trecut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aducă acasă celor care nu mai găseau niciun fir de urzică moartă ori de știr și fierbeau coaja copacilor într-un fel de terciuială otrăvită de-i prindea pântecăraia care pe unde apuca, umplându-i de bălegar uman cu miros pestilențial; sau unii mai norocoși mai aveau câte un rest de coajă de mămăligă atât de solidificată, încât trebuia s-o iei la baros pe nicovală ca s-o sfărâmi, apoi s-o ții o săptămână în apă ca s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de nicotină și numai după mulți ani, și cu mari eforturi de voință, m-am debarasat de această patimă. Mult mai târziu mi-am dat seama că eram niște copii proști care ne afumam plămânii și inspiram, odată cu fumul, mirosul pestilențial al unui closet fără apă curentă și fără scurgere. În anotimpurile calde și pe vreme bună mergeam pe dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la coborâre
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Evreii sunt niște persoane rău mirositoare și obscene” <endnote id=" (455, II, p. 262)"/>. H.S. Chamberlain - propovăduitorul anglo- german al superiorității rasei ariene (În cartea sa, foarte populară În Germania, Fundamentele secolului al XIX-lea, 1899) - a opus „germanismului” „iudaismul pestilențial”. Într-un articol polemic cu titlul „Filozofia lui Chamberlain cu privire la rase” (Noua Revistă Română, 1 august 1901), filozoful român C. Rădulescu-Motru a adoptat o poziție vehementă Împotriva teoriilor rasiste și a legendelor pe care antisemiții le puneau pe seama evreilor. Au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
psihanalizeze - anume din această perspectivă - vocabularul folosit de propaganda nazistă <endnote id="(83)"/>. Obsesia germanilor că evreii sunt murdari la propriu și la figurat („murdăria lor fizică și morală”, cum scria Hitler În Mein Kampf, În 1924), că degajă mirosuri pestilențiale („adesea mi se făcea greață de la putoarea degajată de acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii alterează puritatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scrie În anul 576 despre „mirosul amar” al evreilor <endnote id="(464, p. 249)"/>. Un text datat circa 1220 redă o răspândită legendă europeană, intitulată Evreica devenită catolică. Întâlnindu-se cu tatăl ei, evreica proaspăt botezată a simțit „o duhoare pestilențială emanând de la el”, un miros pe care - avându-l ea Însăși - nu Îl simțise Înainte de convertire <endnote id=" (83, p. 95)"/>. Dacă odată cu trecerea evreului la creștinism dispare mirosul urât al acestuia, evident, prin convertirea creștinului la mozaism, efectul este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
compuneau portretul Diavolului au fost transferate și asupra evreului. Acesta din urmă a preluat nu numai viciile morale ale Satanei (rău, viclean, avar, trădător, corupt și corupător etc.), dar și caracteristicile sale fizice. Ca și Diavolul, evreul degajă un miros pestilențial (foetor Diabolicus devine foetor Iudaicus), el are barbă de țap și părul roșu (precum Iuda), ba chiar este dotat cu coadă și coarne. „Încornoratule !”, i se spune personajului evreu În jocurile populare de păpuși din România <endnote id="(23, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mișcări voluntare. Incapabilă de naturalețe. Bănuiesc că interiorul acestui tip de persoane nu ascunde vreun paradis al liniștii, în care boschete cu iasomie lasă în afară miros frumos. Dimpotrivă, dacă sunt încurajați puțin să deschidă gura, iese imediat un miros pestilențial de stătut, ofilind frunzele. E cazul multora aici, în lumea bogată a Vestului, unde de generații copiii sunt dresați, ca niște păpuși de teatru, să spună replici învățate pe dinafară, să nu gândească niciodată cu creierul propriu sau cu inima
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
făceau regulat carturi pe covertă și sus, în gabie, lucru benefic inclusiv pentru confortul de sub punte, căci echipa de cart elibera spațiul și, astfel, niciodată nu era prezent dedesubt echipajul complet. Se respira în cabine un aer infestat de mirosuri pestilențiale,de la proviziile stricate, fecalele de animale, apa murdară din santină, lemnul putrezit al carenei, balastul mereu ud, în fine, de la atâtea trupuri umane la un loc, greu de înlăturat doar prin metoda afumatului periodic și a stropirii cu oțet. Bolile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu e momentul să bea o bere. Alminteri trebuie să coboare la un subsol pestilențial în care sprijini ușa cu mâna și umpli locul clanței cu hârtie, fiindcă ai prostescul respect pentru propria intimitate. Da, dar urmează un colț de rai. Culoarul Rucăr-Bran. Acolo frumusețea naturală îți taie răsuflarea. Și te întrebi dureros: Doamne, ce-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău... se pișau ăia pe jos, făceau nevoile... Și tot mirosul acela venea acolo sus la noi. Mai făceam și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]