1,378 matches
-
transformase de mult într-un somnolent port de margine al Imperiului, cu o activitate redusă și în care urmele vechii străluciri antice și bizantine dispăruseră deja, inclusiv din conștiința locuitorilor. Küstendje, cum se numea orașul în turcește, adăpostea o populație pestriță, alcătuită din turci, tătari, români, greci, armeni, bulgari, evrei și alte etnii, aduse de vânturile istoriei și ale comerțului pe malurile Pontului Euxin. Cosmopolitismul otoman nu s-a dovedit, însă, în acest caz, unul creator: activitatea culturală în Constanța de
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
anului 2015, urmărește procesul formării unui tânăr care ajunge președinte, dus de hazard în vârful unei piramide complicate de interese, în umbra puternică a Rusiei. Romanul cuprinde 25 de ani din viața Ucrainei, de la cenușiul și absurdul lumii sovietice la pestrițul caleidoscop contemporan: mafie și politicieni corupți, naționalism afișat și prudența față de Fratele cel Mare de la răsărit care și-a restrâns teritoriile, nu și influența și puterea, de la vizitele obligatorii și demonstrative la Moscova ale președintelui și a escortei sale la
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
mult vin roșu. Acesta este secretul locuitorilor insulei Ikaria, care se bucură de frumusețea vârstei de 100 de ani. În Ikaria munții se sfârșesc în mare, plantele cresc în sălbăticie, iar dealurile sunt presărate cu stupi viu colorați și caprine pestrițe. Viața este atât de sănătoasă, încât centenarii sunt un lucru comun. Aici, oamenii trăiesc mai mult și mai bine decât oriunde pe Pământ. Grigoris Tsahas, care tocmai a împlinit 99 de ani, este un minor în standardele ikariene. El merge
Cum să ai 100 de ani și să te bucuri de viață. Află secretul vieții eterne de la centenari by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65185_a_66510]
-
nemulțumit de religiile în vogă, s-a hotărît să-și prelucreze intuițiile transcendente după legi proprii, scoțînd la iveală o fantasmagorie ezoterico-științifică, plină de trimiteri la Einstein, Prigogine, Broglie, leptoni, cuarci și gluoni, de pe urma căreia rămîi cu gustul unui bazar pestriț din care cititorul își alege marfa după afinități și preferințe. Volumul începe sub auspicii ezoterice (o pleașcă meditativă pe marginea nuvelei Secretul doctorului Honigbergerde Eliade) și sfîrșește sub cupola sumbră a unei apocalipse în varianta personală, singurul capitol cu sens
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
contactului cu realitatea, dar dîndu-i-se în schimb privilegiul unei biblioteci, Eco ar supraviețui fără mari sforțări, prăbușindu-se însă de îndată ce ar fi privat de întîlnirea cu cărțile. În plus, umorul lui - și Eco este un autor de un umor abundent, pestriț și incoercibil - pleacă din neputința de a se pasiona de oameni în aceeași măsură cu care s-a împătimit de cuvinte. E sarcasmul mizantropic al celui ce-și privește cu cinism congenerii, așa cum stă de altminteri bine oricărei inteligențe care
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
în fine, apropiind această lume, din care nu mai există astăzi decât firave urme, și de lumea zilelor noastre. În acest sens, unul dintre cele mai emoționante momente este cel în care scena și sala sunt invadate de o trupă pestriță de tineri dinamici și zgomotoși, în mijlocul cărora se strecoară un mic grup de dansatori care interpretează un dans de epocă. Și trupa pestriță încearcă stângaci, fără îndemânare și chiar timid să preia treptat pașii și atitudinea celorlalți, reușind pentru câteva
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
dintre cele mai emoționante momente este cel în care scena și sala sunt invadate de o trupă pestriță de tineri dinamici și zgomotoși, în mijlocul cărora se strecoară un mic grup de dansatori care interpretează un dans de epocă. Și trupa pestriță încearcă stângaci, fără îndemânare și chiar timid să preia treptat pașii și atitudinea celorlalți, reușind pentru câteva clipe să recontureze o lume a armoniei și distincției. Spectacolul este alcătuit din-tr-o suită de mici scene, scurte și bine închegate, al cărui
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
lucru, cum și viața anodină pe care a respirat-o rămîne prinsă în aburi enigmatici. Numai că pudoarea de a zugrăvi persoane vii, ocolind încondeierea lor cu sare și piper, are efectul unei ștergeri cu buretele a tot ce e pestriț, voluptuos și ilicit în viață, de aceea efectul pe care îl lasă scrisul lui Pătulescu e de eseistică albinoasă, fără pigment de atracție psihologică. Totul plutește într-o plasă de termeni generali, care îl preschimbă pe mînuitorul lor într-un
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
se înșelase, căutase în altă parte ceea ce se afla chiar lângă ea: „A privit înspre el și în acea clipă s-a lămurit cu totul. Pe patul de fier, Nelu Părăluță, așa cum îl știa ea, devenise o pată de culoare pestriță, albăstrui cu roz, iar deasupra lui licărea în sala imensă, mirosind îngrozitor, o flăcăruie aproape transparentă, ca de alcool. Era fragilă, tremurătoare, cu o formă instabilă, dar dacă o priveai cu atenție, înțelegeai că nu ai de ce să te temi
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
a existat ceva autentic în pictura românească în ultima junătate de secol, e tocmai experiența „Prologului”, atunci cartea lui Mihai Sârbulescu e poarta de intrare într-o lume la care literații fie nu au acces, fie sunt indiferenți. Cartea e pestriță, greu de clasat ca gen, avînd o eterogenitate care îndreptățește titlul: un dosar cuprinzînd mărturii, dialoguri și cronici extrase din gazetele epocii - toate avînd ca laitmotiv expozițiile grupului „Prolog”. Și cum „Prologul” nu a apărut din neant, autorul schițează o
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
care îl gătise ea odată, mai demult, pentru Wilhelm. Ar fi fost bine să aibă o pușcă. Bureți galbeni, ba mai bine turta vacii, mânătărci. Helene scotocea solul cu ochi măriți, care stăteau să-i iasă din orbite. Un muscar pestriț, cu pălăriuța zdravănă, proaspătă și umflată, tocmai bun de desenat într-o carte pentru copii. Helene își continuă drumul, urmată de Peter. Au trecut peste linia ferată. În nas îi izbi o putoare amețitoare. Mirosea a mortăciune, a urină și
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
în grădina ei, sus Pe Coastă, mai sus de casa lui Cuța, locul de baștină al Sucutărdenilor, un loc de unde se vedeau așa de frumos Someșul și lunca lui, de la prunduțul mic pînă-n Prodaia. Și, bineînțeles, Tinu i-a dărîmat Pestriței casa ei veche, cu tindă întunecoasă și camera de dinainte plină de candele și de icoane, mirosind a levănțică, a busuioc și a aburi de frecție „Diana”. Piatra casei noastre a intrat în casa Pestriței. Iar ferestrele casei noastre au
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
bineînțeles, Tinu i-a dărîmat Pestriței casa ei veche, cu tindă întunecoasă și camera de dinainte plină de candele și de icoane, mirosind a levănțică, a busuioc și a aburi de frecție „Diana”. Piatra casei noastre a intrat în casa Pestriței. Iar ferestrele casei noastre au ajuns ferestrele casei Pestriței. Mai puțin una: în aprilie anul acesta, cînd Mica mai trăia încă, în timp ce fumam o țigară în ogradă, privirea mi s-a oprit, intrigată, pe o fereastră mică, plasată într-o
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
cu tindă întunecoasă și camera de dinainte plină de candele și de icoane, mirosind a levănțică, a busuioc și a aburi de frecție „Diana”. Piatra casei noastre a intrat în casa Pestriței. Iar ferestrele casei noastre au ajuns ferestrele casei Pestriței. Mai puțin una: în aprilie anul acesta, cînd Mica mai trăia încă, în timp ce fumam o țigară în ogradă, privirea mi s-a oprit, intrigată, pe o fereastră mică, plasată într-o anexă a casei lui Tinu, deasupra ușii de la pivniță
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
evocă în continuare „cercurile înalte”. Majoritatea definițiilor din dicționare se potrivesc mai curând lumii descrise pe la 1900 de Claymoor (Mișu Văcărescu), decât celei destul de sordide din tabloidele de astăzi. Deși nici lumea lui Claymoor nu era ferită de bănuiala imposturii pestrițe. Istoria mondenității autohtone e marcată de ironiile lui Caragiale; în High-life e descris Edgar Bostandaki, „cronicar high-life”, „cronicar de salon”, care scrie carnet mondain (în Vocea zimbrului, cu titlul „Cum se pitrece la noi“): “Ei! Și totuși, cât de corect
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
ale micilor și mai marilor aberații urbane ce au urmat privatizării originale a spațiului citadin. Ele încep cu «detaliile» ce țin de fațade, de la case vechi, negustorești, cu fațade coșcovite pe care surîde un termopan nounouț, și pînă la caroiajul pestriț al blocurilor comuniste, pe fațada cărora fiecare nou proprietar și-a vopsit și și-a amenajat, cum a crezut el de cuviință, suprafața ce-i revine după calculele sale. Peticele de culori țipătoare sînt elementul comun cu celelalte clădiri, mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
din Craiova; falitul din Iași și moștenitorul din Vlașca; toți se strigă, râd, fredonează, se întrec, se îndeamnă, aruncă privirea la ceasul de la Fundație și de la Palat, să vadă cât au întârziat, se interpelează în toate graiurile și dialectele României pestrițe, și toți dispar, magnetic absorbiți de ușile luminoase unde se vinde plăcerea de-o noapte, uitarea de-o noapte, uscatul triumf al vanității de-o noapte sau scrâșnetul voluptății de-o noapte.” Toată viața lor e un teatru ieftin și
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
Umbre stâlcite, mii. Felinar - flacără frântă. Cenușă. În odaie vântul lemnos cosește mobila. Oglinda cu greu mai ține masa, talger cu câteva cireșe. Fața mi-i ca smaraldul din vitrine. Tu - în rochie neagră, zbor, poemul negrelor unghiuri din lumea pestriță. Îți sprijini în tavan ascuțit, genunchiul, - o teoremă de doliu ce amenință. Doamne, în groaznica, străina lume, litere, fraze din viața ce ne-ai dat le-au încâlcit zețarii, sensuri să curme. Strânge-ți aripile, îngerul meu înalt. Chimonou Respirul
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de tablă ar fi... Iată vine și el, privindu-și umbra caraghioasă ce-l provoacă ingrat a-și aminti umbra pestrițelor stindarde de mătase în labele sfinxului sumbru, departe... S-a oprit; nicicând atât de jalnic nu arătase în această pălărie cu borurile late... (6-24.XII.1919)
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
clipei, de aceea textele din volum le citești pentru amuzament, fără a căuta satisfacții estetice în litera unor pagini cărora le lipsește pretenția literară. Firea autorului e pătrunsă de umezeală flegmatică, de aici ochiul buf cu care culege o cazuistică pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
clopoțeilor nebunatici de pe costumele măștiilor, sunetul muzicii și ecourile șiroaie ale cântecelor. La urechile ei ajung râsul vechilor mascarade și țipetele copiilor înspăimântați de propriile lor chipuri acoperite de măști și dominouri. Ce grabă să ieși în mulțimea veselă și pestriță care venea dinspre Royal Street spre Canal Street, acolo unde era viață și lume! Odalie privea obosită vesela defilare, sătulă să privească mulțimile de măști și de oameni nemascați, scârbită să se uite la carele alegorice pline cu menestreli cântând
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
morțile celor apropiați sting pe rând câte ceva în ființa lui Felix Kanmacher, îl răscolesc și aproape-l zdrobesc, îl obligă să vadă caruselul istoriei rotindu-se vertiginos. Dincolo de romanul picaresc se află Bâlciul deșertăciunilor, cu spectacolul colorat al unei lumi pestrițe: turci și armeni, evrei prigoniți și ruși veniți ca eliberatori. Prima moarte a lui Felix Konmacher se petrece la Balcic, când Victor Marcu îl alungă și-l trimite la București, lăsat aici în voia sorții. O întâlnire providențială cu Șlomovici
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
săraci) fiind ab initio pierdute în bătălia cărții. Motivele invocate pentru înstrăinarea oamenilor de lectură sînt aceleași: lipsa timpului, lipsa concentrării și a dispoziției, mefiența față de rostul lecturii în viață (cartea a devenit tot mai mult sinonimă cu clișeul „flori pestrițe și cai verzi pe pereți”, adică ficțiune inutilă pentru cei care nu au cu ce să-și umple timpul). Că astfel de opinii trădează gradul de degradare a spiritului contemporan e indubitabil, din păcate detaliul nu ajută la schimbarea situației
Campanie ingenioasă () [Corola-journal/Journalistic/3772_a_5097]
-
aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă și și-o exaltă, în schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie, la prima vedere, a - atât de pestrițului - eseu steinhardtian, e greu de întocmit, dar s-ar putea pleca și de la o schiță precum aceasta de mai jos: ESEUL INTERBELIC („BURGHEZ”): ESEUL POLITIC (Liberalism, Evoluția politică a lui André Gide etc.) ESEUL SOCIOLOGIC (Eseuri despre iudaism) ESEUL CRITIC
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
cunoștință întâmplătoare care sfârșește prin a-l lua sub aripa sa ocrotitoare pe exoticul musafir), printre ai cărui membri se află Veterinara, viitoare iubită a lui Omar, Max-Dinte, mezelarul Pablo, Maradona, pisica Eleonor, bizara felină cu privire hipnotică etc. Lumea pestriță în care se trezește Omar (și în care sfârșește prin a se integra) e una a afaceriștilor sagaci, dar și cea în care el va reuși să-și îndeplinească visele de înavuțire; pe măsură însă ce scopurile sale materiale sunt
Lumile lui Omar cel orb by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3631_a_4956]