993 matches
-
lunară O altă zi dinaintea turnurilor, o altă noapte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Bancuri de umbre Îngrămădeală de oameni Sporovăială printre mormane de mere Iarba era un strat subțire din argint înnegrit Pașii ei deveneau petec lucios pe-un covor cafeniu presărat cu gutui proaspăt căzute din pomul vieții Stăpânul cel tânăr rumega o lămâie suflet în trup buhăit Părul ei = o căpiță cocoțată-n boltă Flămând oceanul rodea stânci Grădina era terminată la sfârșit de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Să îți presar în vers puțin noroc. * Dar jocul, ne cuprinsă pe-amândoi. Adânc, în vraja lui mistuitoare Și-ai devenit poetul ce apoi M-a scris cu pana lui nemuritoare! * de Gabriela Mimi Boroianu ................. Broderie * Mi-e sufletul un petec alb de cer, O flamură ce flutură în vânt Și nu știu cum prin care alt mister Ai reușit să-l umpli de cuvânt. * O broderie ai făcut din vers Iar timpul l-ai legat în fir de dor Că-mi face
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
vis o dimineața Iubirea peste mine-ai presărat * Că m-am trezit deodată poezie Pictată pe lumina-n răsărit. Nu m-ai chemat să-ți fiu o muză ție Dar pur și simplu asta am devenit! * Mi-e sufletul un petec de Lumină Pe care curcubeu te-ai așezat Ca viața să rămână doar senină Iubirea în cuvinte mi-ai brodat de Gabriela Mimi Boroianu ................. În noaptea care... * S-au îmbătat îngerii cu parfum Cerului robinetul l-au deschis Tăcuți-n
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
Condeiul a fugit cu gând cu tot Și-n urma lor, cuvintele, iubite! M-au părăsit când au aflat că vreau Să te iubesc cum nimeni nu mai știe, Și când am refuzat ca să te dau La schimb, pe-un petec galben de hârtie. Cerneala și-a luat, instantaneu, Pe încă-o viață, dreptul la vacanță, Și-a devenit ce nu am fost nici eu: Un dor nebun și-o ultimă distanță. Să te mai cânt în versuri, nu-nțeleg De-
NICI MĂCAR... de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347999_a_349328]
-
și nu, să îi dea doctorii drumu să vina acasă ca să cadă zidul pe ea”, o îmbărbăta un vecin. Câte nenorociri nu trec peste om, o să trecem noi și peste asta cu ajutorul lui Dumnezeu.” Într-o altă curte, pe un petec de pământ ce se ridica mai sus de apă, era un crâmpei de gard. Pe el atârnau niște velințe din care se scurgea noroiul gros. Casa era toată hârbuită, apa până la genunchi. “Ai mai putut să îți salvezi câte ceva?” am
BLESTEMUL APELOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348007_a_349336]
-
turcești și tătărăști, de unde muezinul își cheamă enoriașii la slujbă. Aici avea doar scop de observator. Regina Maria, vizitând acest ținut, a rămas fascinată de frumusețea sa și a hotărât să construiască acest edificiu. În acest scop a cumpărat un petec de pământ la malul mării. Pe lângă castel a amenajat o grădină botanică care este un unicat în Europa centrală și de est, mai ales prin cactușii săi. Balcik-ul este una dintre localitățile bulgărești cu o mare întindere istorică, el fiind
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
îndrăgit atât de mult. “Spațiul cel mai mirific din domeniul de la Balcik este Grădina divină, pe care turcii o numeau Grădina lui Allah, regina însăși având o mare aplecare către ecumenism și către înțelegerea civilizației marelui imperiu învecinat. Modelul acestui petec de pământ terminat în doar patru ani e Grădina Raiului, descrisă în Cartea Genezei, recunoscută ca sacră de toate cele trei monoteisme - iudaism, creștinism și islam. Pentru a se potrivi descrierii biblice, a fost construit un râu artificial cu patru
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
se extindea pe măsură ce timpul trecea. Era o noapte minunată, atmosferă, totul în aer liber sub acoperișul cerului înstelat și a lunii care avea un aspect deosebit la acel început de lună. Numai că spre ziuă, tot și-au dat în petec. Unii înfierbântați de băutură, aprigi, iuți la mânie, au început scandalul. Înjurături, bătaie... Și-au făcut prezența și șișurile pe care știau să le mânuiască bine. Invitații s-au ridicat de la mese având protecția Bulibașei care după ce i-a condus
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
și ne călfănuită, ca omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei idei Calmă înserarea strecoară sunete musicale în subânțelesul vorbelor rostite, dorul foarfecă un petec de cer și alunec, nu ați ghicit, nu în jos, în sus duios luna îmi gâdilă tălpile, ard ca o idée ce-mi scapă, mereu săgetez cu speranța distanța timpul și constelațiile și te cred de ciocolată pe malul mării
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
zi frunza creștea acoperind vecinătățile, sporind bunăstarea, bunăstarea lor. Unul dintre vecinii de jos, căci aici erau singurii stăpâni, păgubit de lumina soarelui, a îndrăznit să urce pe proprietatea familiei devenită mai mult decât înstărită, având o mare rugăminte. Un petec de frunză decupată nu ar fi însemnat mare pagubă pentru cei de sus dar pentru el, lumina zilei, razele soarelui dătătoare de viață care i-ar fi scăldat ogorul și pășunea l-ar fi ajutat să-și hrănească gurile flămânde
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
ceea ce își dorea în schimbul promisiunii de a aduce, din când în când, o mămăliguță aurie, o strachină-două de lapte și o bucată de brânză. A fost începutul sfârșitului. Ceilalți păgubiți, aflând de târgul făcut, au oferit, fiecare căte ceva în schimbul petecului de lumină și soare până ce frunza belșugului s-a uscat și a căzut. * Referință Bibliografică: XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
veghind ca nu cumva să fie luate în râs valorile partidului. A comandat, pe dată, încetarea cântecului * Pauză de masă ! O oră din cele zece, petrecute pe șantier. După ce servesc masa au suficient timp să se tolănească pe câte un petec de iarbă. Își merită odihna. Nu trudesc ei, din greu, dar muncesc cu seriozitate, alfel, trecerea timpului ar fi îngrozitor de lentă. Lângă grupul lor s-a aciuiat un tânăr inginer constructor, stagiar sau cu stagiul abia terimat. Brigadierii îi tolerează
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
ci a devenit întâi învățător, apoi luând în arendă o moșie, agricultor”. „În nordul Moldovei acolo unde șesurile nesfârșite ale Siretului se îngână cu colinele molcome care vestesc Carpații, „pe acele plaiuri moldovene cu lanurile de orz și porumb, cu petecele de păduri bătrâne la orizont și cu vechile sate pierdute între sălcii și mesteceni” - așa cum cu nostalgică dragoste își zugrăvea Enescu ținuturile natale, într-un interviu din 1936 - se află satul Liveni-Vârnav și Carcalia. Și, descriind interlocutorului său - un străin
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și regăsească suflarea. Și să continue lucrul întrerupt prin acest nepermis răgaz de a se mai dezmetici și de a le cuprinde și pe celelalte care nu-i dădeau pace. Smerenia ulucilor ce-și
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
clipă de vis și fiori ; De unde tristețea în mine-nfiripă Aceste bolnave și veștede flori !? Nu mai aud cântând viori Și curcubee nu se mai arată În suflet ; dați-mi alinări, Dați-mi distracții, dați-mi plata ! ● Prea greu e petecul de cer Care pe creștet mă apasă. Sunt prizoniera inimii de fier Și nu mai pot fugi de-acasă. Doar a bătut la ușa mea și a plecat... Ciudată întâmplare, nemaipomenită ! Nici un bilet sau urma n-a lăsat Dar inima
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
a luni Alunecând ca un fulg luceafărul pe mare Văd cum vibrează lumină luna Trasând pe luciul apei o cărare Să nu se rătăcească cumva furtuna. Cum îmi încinge speranța fruntea Învinuindu-mă c-am trădat câmpia, Eu cu-n petec de lumină mai frec puntea În timp ce-mi încolțește la tâmplă Poezia. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Vibrația de lumină a lunii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de
VIBRAŢIA DE LUMINĂ A LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366787_a_368116]
-
mama este cea care pleacă în căutarea fiicei, nu se întoarce fiul acasă... Fiica este cea care o așteaptă și o salvează, îi dă posibilitatea să vadă și să cunoască locurile mitice din insula care este, în viziunea ei, un petec de pământ „ca o batistă aruncată pe obrazul mării”, îi dă ocazia să-și pună în valoare valențele creative încurajând-o și susținând-o să publice mai multe volume de poezie în același an în care scrie și această carte
CUM S-A NĂSCUT O CARTE – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365744_a_367073]
-
sufletului ei, plămădit în frumusețile Apusenilor noștri. Aceasta este cea mai frumoasă monografie pe care am citit-o vreodată, încât Cipru se poate mândri cu o astfel de realizare, iar România poate înregistra un succes de carte care ilustrează un petec de pământ pe care au ajuns unii dintre românii răspândiți în lumea întreagă, sfințindu-l cu prezența și realizările lor. Ochii de culoare pădurilor din munții Apuseni ai Georgetei Resteman, nu pot privi frumusețile din Cipru fără să facă trimitere
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
de trestie, mărăcini și măceși, crengi și tulpini de caiși sau meri sau, pur și simplu în loc de gard cu vecinii, baloți de paie amestecați cu mărăciniș, brusturi și tufe de rădăcinoase ale câmpului, ce mai prisoseau pe tarlalele noii cooperative. Petecul de casă și grădină erau străjuite de stâlpi și gard din lemn și sârmă ghimpată, poarta de intrare în curte din fier forjat, cea din urmă dădea într-un fel fasonul „înoirilor” dar și „rangul” cu care nea Ilie era
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
făcut să răsune aici, pe pamant american frumusețea muzicii și poeziei românești. Când am plecat din România, am luat cu noi mai mult decât un bagaj de cunoștințe și sfaturile de bine ale mamei, am luat copacul din fața casei, curcubeul, petecul de cer, lumina și speranța dimineții, ploaia ce aduce uitarea, dangătul duios al clopotelor din biserică, si am mai luat și...poezia. Poezia care să ne dea speranța, curaj și alinare când viața da navală peste noi și lucrurile au
POEZIE, MUZICA SI SUFLET de MARA CIRCIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350792_a_352121]
-
se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri / Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni / Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri, / Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: „să fim buni” / Acasă În felul acesta a hotărât să intre pe ogorul culturii române, cu respect pentru limba poporului și a locului în care își are rădăcinile vieții, cu modestia caracteristică strămoșilor săi și cu
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
preface-n liră Prin codru vântul șuieră zănatic Din trupu-i arămit rupând sălbatic Și-n tâmpla-i tristă ploile se miră. Din tălpi de nori durute plânge cerul Pe sângerânde piscuri țipă bruma În vise-ngenunchează mândră, luna Și-un petec de senin ne e străjerul Cu colți de-argint înfipți în crizanteme. Pe strune reci îngân-o simfonie Copaci desculți și fără diademe Destin durut de frunză ruginie... Mai trece-o toamnă, toamna mea și-a ta Doinește-a jale
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > FĂNUȘ NEAGU - CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului De ziua marelui scriitor, de dimineață, am căutat cu-nverșunare un petec de cer primăvăratic, însă ceața groasă, m-a determinat să cred că afară e toamnă, nicidecum anotimpul poenilor cu narcise galbene. Am respirat ușurată când am decis să pun, în această zi aniversară, pe talgerul sufletului, poveștile scriitorului, încărcându-mi
FĂNUŞ NEAGU – CIOPLITOR ÎN MARMURA SUFLETELOR NOASTRE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345682_a_347011]
-
găsesc în scrierile filozofilor, ci numai Dumnezeu știe măsura și numărul lor, așa cum ne știe și pe noi toți, deopotrivă. Ioana Stuparu e fericită când poate spune semenilor ei: “minunați-vă iată / în ochii mei s-a pogorât / divină strălucire / petec de cer / dăruit sufletului / doritor de înălțare” (Darul ochilor). Unele poeme sunt ocazionale, cu dedicație ori acrostihuri, prilejuite de diferitele evenimente din viața autoareisau a apropiaților. De o factură cu totul aparte, sunt poeziile: “Sâiul la Lița” - cu întâmplări din
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]