KorAP: Find »[drukola/base=petică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...27 >

652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379

la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre

Pomana porcului by Tanasachi Marcel (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

ed. a II-a, Ed. Paralela 45, Pitești, 2002, p. 189). În mod semnificativ, după Macedonski nu se mai înregistrează nici o contestare - modernistă sau avangardistă - a geniului eminescian fondator; estetismul românesc chiar va încerca, prin unii reprezentanți ai săi - Ștefan Petică, D. Anghel, Nicolae Davidescu, B. Fundoianu -, să îl recupereze, dintr-o nevoie de legitimare internă. Evadarea în vis, exotism și imaginar, muzicalitatea, melancolia, inefabilul liric, idealismul - proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
în vis, exotism și imaginar, muzicalitatea, melancolia, inefabilul liric, idealismul - proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G. Bacovia. Ut musica poesis - unul dintre principiile simboliștilor - a constituit un imbold, pe drumul emancipării de figurativism, al autonomizării lirice, al ieșirii de sub incidența poeziei didactice, epice și retorice. Cultivarea iraționalului, a intuiției, a senzualismului sinestezic, a corespondențelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide ș.a., comentator literar avizat, Ștefan Petică avansase revistei franceze Mercure de France (1900) propunerea sa de colaborare cu o rubrică de popularizare a literaturii române (Mihai Zamfir, op. cit., p. 185). Intenții similare, neîncununate de succes, au mai existat în epocă. Potrivit lui Mihai Zamfir, „O clasificare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
a artei pentru artă și a limbajului autonom, nonmimetic, „purificat” al poeziei noi. Primele articole programatice folosesc denominațiuni vagi, cu conotații „noviste”: „Poezia viitorului“ (1892) de Al. Macedonski, „Noul corent literar“ (1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la noi este însă abia Fecioara în alb (1902) al lui Ștefan Petică, emul avizat, la un moment dat, al prerafaelitului John Ruskin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
literar“ (1899), „Poezia nouă“ și „Transformarea liricii“ (1900) de Ștefan Petică. Potrivit Lidiei Bote, după eclectismul unor Macedonski, Traian Demetrescu & Co, primul volum simbolist „pur” și matur apărut la noi este însă abia Fecioara în alb (1902) al lui Ștefan Petică, emul avizat, la un moment dat, al prerafaelitului John Ruskin. În aceeași perioadă, G. Bacovia își publică majoritatea poemelor care vor alcătui sumarul volumului Plumb (1916). După 1895 apar, de asemenea - sub patronajul lui Alexandru Bogdan-Pitești -, primele expoziții de pictură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N. Davidescu, D. Anghel, Ion Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism cu note „socialiste”, așa-numitul „simbolism proletar” (reprezentat sporadic de Bacovia, Traian Demetrescu, Mihail Cruceanu, Andrei Naum, A. Toma), un postromantism heinian, baladesc și folclorizant, cu elemente „secesioniste” (Șt. O. Iosif) ș.a.m.d. Un simbolism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
economică producînd acute bovarisme/complexe culturale (similare Rusiei fin de siécle). Diferența - teoretizată în interbelic de către N. Davidescu și T. Vianu - dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
lor îndoielnic prin vreo foaie literară și înghițită pînă la urmă de apele turburi ale gazetăriei” (Beldie, Memorii..., p. 163). Situația nu fusese fundamental alta „la Centru”: „În Franța, romantismul și simbolismul datorează imens exodului provincial. La noi, destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
carieră foarte rigorist și al unei fiice de moșier cu sensibilitate artistică: dubla educație îi va marca inclusiv producția literară (romanele Fecior de slugă, Vinul de viață lungă ș.a.). Prezența unor esteți precum Dimitrie Anghel, Al.T. Stamatiad sau Ștefan Petică în paginile Sămănătorului indică un clivaj identitar simetric în rîndul aripii „conservatoare” a simbolismului autohton. La D. Anghel, opțiunea pentru estetismul decadent se accentuază către 1910, după o fază parnasiană. Un anume bucolism stilizat e de altfel prezent și într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și comprehensiv despre simbolism apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența lui (B.-P.) asupra lui Luchian, pribeag, întristat, decepționat, cu încrederea în chemarea lui sfărîmată, a fost, în clipa crucială, decisivă. (...) Pictura românească n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate în istoria simbolismului autohton, de la primele traduceri ale lui Baudelaire (în Convorbiri literare, IV, 1 martie 1870, de către V. Pogor) pînă la „profilurile” unor precursori precum Macedonski, Petică, Arghezi, Iuliu Cezar Săvescu și ale revistelor moderniste (Linia dreaptă, Vieața nouă, Revista celor l’alți, Insula, Grădina Hesperidelor, Simbolul, publicațiile simboliste ieșene), unde informațiile sînt preluate - declarat - din Istoria... lui Lovinescu, dar „privite, bineînțeles, sub alt unghiu de vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302

intervine și subiectivismul, inerent unui prieten ce i-am fost în tot cursul scurtei sale vieți... S-a născut în anul 1906, în satul Salcea, comuna Umbrărești, județul Tecuci. Tatăl său, Gheorghe, și mama sa, Maria (verișoară cu poetul Ștefan Petică de la Bucești) erau agricultori. Școala primară a făcut-o în satul natal, având învățător pe Gh. Popa. Pe tot parcursul școlii a fost primul din clasa sa. În toamna anului 1920 a intrat, prin concurs, la Școala Normală din Tecuci

Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION (2012) [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098

epitaf și epitafuri, corespondență, cronică artistică - despre expozițiile 302 Băncilă, Kimon‐ Loghin, Bulgăraș, dar și poșta redacției prezintă interes. Semnături pentru proză și poezie - condee numeroase: G. Tutoveanu, G. Bacovia dr. St. M. Zeletin, Lenuț a Antoniu, Dora Adam, Ștefan Petică, M. Săulescu, George P. Doc an, A Savela, Demostene Botez, G. Topârceanu, V. Răsură, Agaf ton et Cnia, B. Fundoianu ș.a. În 1916 Cronica Moldovei își schimbă numele și devine Revista critică. Într‐ altă perioadă, 1918‐ 1919 poartă titulatura de

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
i‐am zărit niciodată, când Ceahlăul mai străjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” „Glorificarea trecutului și a vieții neamului nostru vor readuce entuziasmul din alte vremi și vor da ce lor aleși zbor de vulturi” - își exprima premoniția Ștefan Petică în număru l 5 al revistei... Făt‐Frumos a fost cea mai importantă contribuție a Moldovei de Jos la istoria literaturii române, fiind a doua revistă literară la Bârlad (1904 - 1906, dar și 1 martie - 1 aprilie 1909), o revistă

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
versuri, iar ceilalți 21 publică numai versuri" ni se precizează: parte din ei sunt de la Bârlad, 7 erau încetați din viață dinainte apariției revistei și figurau cu lucrări reproduse din operele lor anterioare: Vasile Alecsandri, M. Cogălniceanu, I.Creangă, Șt. Petică ( la jumătatea lui oct.1904), Miron Pompiliu, cav C. Stamati, N. Beldiceanu, E.Gruber. Erau notați ca prozaiști: Emil Gârleanu, N. Iorga, 326 A.C.Cuza, I.Adam, Ioan Antonovici, I. A. Basarabescu, E(lie) Băican, N.N. Beldiceanu, I. Boteni, I.

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
M. Lungeanu. În cele 19 numere apărute în 1919, aflate la Bi blioteca „Gh. Asachi” din Iași, semnează: G. Tutoveanu, M. Lungeanu, T. Pamfile, V. Voiculescu, D. Iov, I.U. Soricu, Nică Romanaș, Nadejda Știrbey, Ștefan Bălcești, I. Ojog, Ștefan Petică, Maria 330 Ionescu, Victor I. Popa, Zoe G. Frasin, I. Pârv ulescu, G. Mihail - Vlădescu, C. Medeleanu, Virgil Cârstescu, I. Va lerianu, Elena T. Emandi ș.a. * „Cel dintâi scriitor tânăr care s‐a format în această atmosferă - de la Florile Dalbe

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
bine!ʺ ... „Cea dintâi producție literară, după război ul din 1918, a fost revista „Florile Dalbeʺ, unde au colaborat: Corneliu Moldovanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, I. Mândru ș.a. Primul număr al acestei reviste a fost închinat memoriei poetului tecucian Ștefan Petică, mort de tânăr, distrus de boală și de 332 mizerie, pentru care George Tutoveanu a avut o mare prietenie...ʺ Florica Ionescu ‐ Tutoveanu (Din Bârladul de odinioară și astăzi, 1984) * „Următoarea revistă condusă de George Tutoveanu se intitula „Florile Dalbeʺ

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
conducerea lui George Tutoveanu, director, și T. Pamfile, secretar de redacție, revista s‐a încadrat în tradiția literară a Palodei, afirmând „spiritul de cetate” ale revistelor „Ion Creangă” și „Miron Costin” Revista a adus prinos subtil de recunoștință poetului Ștefan Petică (vezi numărul triplu din 1912 al revistei Freamătul,din facsimil). 335 ”După încetarea lui „Făt Frumos”, cum înțelegeam atunci, ca și astăzi, că Bârladul nu poate fi lipsit de o revistă literară, mărturisește George Tutoveanu, în „Scrisul Nostru” într‐ o

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
deabia se strecurau, ici-acolo câteva nume cunoscute: Bacovia, A.D. Xenopol, A.C.Cuza, Eugen Boureanu, I. Petrovici, Al. Doinaru, Volbură Poiană, A. Mândru...” - scrie același în „Istoria literară a Bârladului”, București, 1936,p.50. Cu ocazia comemorării morții lui Ștefan Petică, inițiată de G. Tutoveanu, acesta întâlnindu-se cu conducătorii revistei tecucene primește să conducă în Bârlad, în al doilea an, de apariție, revista literară „Freamătul”. În decursul anului următor, 1912, la Bârlad apar 10 numere ale revistei la Tipografia nouă

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
Ursu în „Tecuciul literar”, p.117. Și detalia: „Se știe că revista „Freamătul” apărută la Tecuci... secretar de redacție .... a fost Tudor Pamfile, dar cel care făcea cronica literară a revistei era mai cu seamă Pamfil Șeicaru, elev Poetul Ștefan Petică 337 de liceu la frageda vârstă de 18 ani. Era, prin urmare, secretarul de fapt al revistei bârlădene.” Și redă o scrisoare către Artur Gorovei, la Fălticeni - din care reiese rolul pe care îl avea Șeicaru la „Freamătul” la 20

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
Paloda literară se strâng în jurul revistei Făt-Frumos, iar în 1907, mulți colaborau și la revista „Convorbiri” a lui Mihail Dragomirescu din București. Paloda nr. 51 anunța ca viitori colaboratori ai Palodei literare și pe Artur Gorovei, Bogdan Ionescu, Notara, Șt. Petică, C(ezar), Vârgolici și Zigfrid, ale căror nume nu figurau în revistă. * 388 Pași spre infinit Pași spre infinit, revistă de astronomie, editată de Asociația Astronomică “Sirius” (A.A.S.) de la Liceul teoretic “Mihai Eminescu” Bârlad, semestrială, apare la al VIII

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
care George Tutoveanu a purtat o susținută c orespondență. Cuvântul introductiv al revistei aparținea lui George Tutoveanu: despre Constantin C. Arion, Ministru l Instrucțiunii Publice, care a făcut ca Societatea Scriitorilor Români, întemeiată în 1911, să‐ și aibă viață; Ștefan Petică, „care ca și alții s‐a stins în flacăra primei tinerețe; Constantin D. Lupașcu,”cu sprijinul lui, inteligent și blajin, a făcut să apară revistele „Ion Creangă” și „Miron Costin”, dar și calendarele scoase în Bârlad; Iată un editorial apărut

Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]