1,249 matches
-
cîndva, puse laolaltă e-un leac de rău și de singurătate. Este ceea ce Basarab Nicolescu și Michel Camus încearcă, prin simpla întîmplare că stau de vorbă, să elimine: răul și singurătatea. Adică încăpățînarea fiecăruia de-a se ,stabili" pe cîte-un petic aruncat în ocean, fără să-i pese că și pe alte asemenea ,planete" tot oameni ca el trăiesc. Să-i faci să se cunoască și să se ,trezească" (trezirea este, pentru cei doi parteneri de dialog, un declic important, care
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
adică: "îmi amintesc în douăzeci și unu decembrie/ lumina era stranie, de început de lume,/ cînd cuvîntul este chiar ceea ce este./ Cînd cuvîntul moarte înseamnă chiar moartea,/ cuvîntul glonte ucide iar cuvîntul sînge/ este chiar sînge./ Gura nu mai rămîne decît un petic de ceară fierbinte./ Cuvintele țîșnesc, de parcă pescarul/ își sfîșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
fețe ale aceluiași chip, cum spune poetul în Colind de toamnă, ivind întrebări neliniștite despre identitate și destin. De aceea, "portretele" lui Varujan Vosganian nu sînt picturale, nu au nimic decorativ, ornamental; ele sînt mereu în mișcare - niște ecorșeuri -, "un petic de carne îmblînzită", cum e acest Portret de femeie cu fundal neliniștit: "Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
vadă./ Osuarele s-au frînt ca pîinea uscată/ brațe și guri descleștate au țîșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vîntul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblînzită". Fundalul neliniștit este una dintre mărcile poemelor din această carte; acolo se adună și interogația activă adresată lumii și sinelui (,Cînd te vei reîntoarce,/ care parte a trupului meu te va primi mai întîi?"; sau: " Unde altcumva
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui împăienjeniți, sub sprâncenele stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa. - A? - abia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
prozei lui Cristian Meleșteu este un amestec insolit de realism senzaționalist și de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch și ironie: „Un hohot puternic de râs făcea avionul să se încline în dreapta și-n stânga, ca un petic de hârtie lăsat în voia vântului. Se uită în sus, nu zburau peste o țară, ci peste o gură imensă, ce zâmbea ironic și scotea hohote de râs. Peste tot, ca o ceață, plutea umorul. Scoase mâna pe geam. Era
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor și nimeni nu-i nicăieri noi ființe zilnic se nasc cum fantoșele din biete petice și nimeni nu-i nicăieri viii și morții din decembrie locuiesc în bună înțelegere în aceleași palate. ßi e tot ce știi Și e tot ce știi e tot ce gîndești albit doar de gîndul de zăpadă în timp ce pămîntul ființei
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
Simona Tache Mai sunt câteva ore și încep festivitățile de învestire a lui Obama. În America, se văruiesc ultimii pomi, se vopsesc cu verde ultimele petice de iarbă și se retușează ultimele curcubee. În România, există oameni care s-au autoconsemnat în fața televizorului, oameni care nu vor ieși nici măcar după o pâine, pentru că vor să vadă tot. Așa ceva eu n-am auzit niciodată legat de vreun
La coafor, pentru Obama by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18649_a_19974]
-
De la Crăciun în colo, mai era un os de porc prin borș. Când am plecat de acasă, mi-au dat opincile lui nenică; le strângeam eu cât puteam cu nojițele, dar ele tot se desfăceau. Ițarii mei erau plini de petice, așa că mama mi-a dat și ițarii lui nenea și căciula lui tata; arătam ca o caricatură. Când m-a văzut nevasta lui unchiu, i-a spus: „Mi-ai adus olteanul ăsta tâmpit să mă servească?” Unchiul, cum era dat
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PETICE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PETICE Tot mai puține petice albastre Pe bolta zdrențuită și străină, Ce și-a pierdut seninul din lumină, Așa se duc și gândurile noastre. Doar
PETICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384895_a_386224]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PETICE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PETICE Tot mai puține petice albastre Pe bolta zdrențuită și străină, Ce și-a pierdut seninul din lumină, Așa se duc și gândurile noastre. Doar câte unu-abia se mai anină De razele înalte dinspre astre, Departe de-ntuneric și dezastre
PETICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384895_a_386224]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PETICE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului PETICE Tot mai puține petice albastre Pe bolta zdrențuită și străină, Ce și-a pierdut seninul din lumină, Așa se duc și gândurile noastre. Doar câte unu-abia se mai anină De razele înalte dinspre astre, Departe de-ntuneric și dezastre, Unde iubirea, încă, e
PETICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384895_a_386224]
-
mai fierbe-n lavă, Topită-n ale dorului furnale, Fără vreun pic de zgură sau otravă. E limpede-n potire și pocale Licoarea ce-o sorbim fără zăbavă, Din cupa toamnei-floare și petale. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PETICE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PETICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384895_a_386224]
-
nu-i rămas în minte... O umbră, doar în vise... era dus cu tot ce însemnase... Și nici în rugi să-i zică să se-ntoarcă nu putea... Și-l îndemna la urmă să-mbrace viața ce-o duce în petice din fibră de urzică... Și tot așa se perpelea... Acum e vindecată cât de cât?! Chiar sper! -Era până mai de curând! I-au revenit durerea și regretul... A reînceput lupta cu sine. Se teme c-o nouă apariție a
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > IUBIREA PENTRU...II Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului A fost demult, tare demult. Era în primăvara care venise brusc , neanunțată, încă mai erau petice de zăpadă, era în anul în care iarna, nu se dădea dusă. Se încăpățâna să reziste prin locurile umbrite,îmi amintesc că în ziua aceea, primăvara, mândră, frumoasă, cu ghioceii înfloriți prinși în păr, a bătut în fereastră, iar razele
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
caroserie înlocuite aveau o cu totul altă culoare decât cea a mașinii, fiind de o nuanță vizibil mai deschisă. În interiorul portbagajului, fisurile apărute în urma impactului, în zona roții de rezervă, fuseseră pur și simplu cârpite ici și colo, cu niște petice dintr-un material asemănător cu o mochetă, lipite peste zonele unde aceste fisuri erau mai profunde. Toba de eșapament, îndoită în urma impactului, nu apucaseră să o înlocuiescă, pentru simplul motiv că această piesă nu venise încă. Băieții erau însă cât
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
căci nimic de-acum nu se mai curmă. Vom uita că timpu-a curs bezmetic, că ne-a fost întruna împotrivă și-am să-ncep cu tine să deretic nava care încă e-n derivă. De va fi nevoie de vreun petic vom găsi, că peticele-s stivă de când doru-a devenit patetic. Și-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom ieși în larg și ne vom duce fericiți că suntem împreună. Vom lăsa corabia s-apuce pe-orice drum și prin orice
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
nu se mai curmă. Vom uita că timpu-a curs bezmetic, că ne-a fost întruna împotrivă și-am să-ncep cu tine să deretic nava care încă e-n derivă. De va fi nevoie de vreun petic vom găsi, că peticele-s stivă de când doru-a devenit patetic. Și-ntr-o noapte neagră, fără lună, vom ieși în larg și ne vom duce fericiți că suntem împreună. Vom lăsa corabia s-apuce pe-orice drum și prin orice furtună fiind siguri că
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
2017 Toate Articolele Autorului 1 MARTIE E prima zi de primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382853_a_384182]
-
pagini și-a pus cenușă-n cap, cerându-mi în final doar să-l vizitez împreună cu băiatul, să-l vadă și el cum arată, insistând să nu-i fur măcar această bucurie. Cu fălcile încleștate de furie am luat un petic de hârtie, pe care am scris cu majuscule doar atât: DUMNEZEU NU DOARME NICIODATĂ! Și m-am semnat. I-am trimis-o, în speranța să mă lase-n pace pentru totdeauna. Iar scrisoarea lui am ars-o și cenușa am
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipindPe obraji de copil!O dulce-cireașă,O floare de lotus,Un fluture galben,Un spic auriu.... XXXI. UN ZÂMBET PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
la Sinaia, în august 1932. Așadar, cu gândul la figura emblematică a omului de știință Constantin Kirițescu (3 septembrie 1876 - 12 august 1965), să ne apropiem de text, călătorind, imaginar, spre un timp de poveste: „Grădina copilăriei mele este un petic de mahala bucureșteană. Maidan cu bozii și cu pălămidă. Răzoare cu crăițe, tufănică și ochiul boului. Curte cu dud și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
2016 Toate Articolele Autorului 1 MARTIE E prima zi de primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383170_a_384499]
-
încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]