1,827 matches
-
ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a mă muta la următoarea, cînd am dat peste ceva atît de neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-a berbeleacul. După mai mult de o săptămînă de nopți petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
absolut deloc de acord cu ceea ce făceam eu. La urma urmei, librăria era un loc supernașpa În care să trăiești, iar mama o alesese doar sub imperiul stringenței de a găsi un adăpost. În ciuda neînțelegerilor noastre din trecut, ultima zi petrecută Împreună a fost aproape emoționantă. Luweena m-a Îmbrățișat, iar Shunt, jenat, mi-a dat un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zicînd „Scoateți-vă morții afară” și am simțit În nări mirosul fumului de la trupurile arse. Încă-l mai simt și acum. Peste tot În Londra, oamenii mureau ca șobolanii - de fapt, și șobolanii mureau, ca și oamenii. După cîteva ore petrecute astfel, aveam nevoie de o schimbare de scenă, așa că m-am dus În China și am urcat pe o cărăruie abruptă printre bambuși și chiparoși, ca să stau o vreme În pragul ușii deschise a unei vechi colibe de munte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
56a din catalogul dumneavoastră de toamnă“... Doar un buchet de flori, cîteva cărți, un ziar și un ciorap bărbătesc găurit, arătau că apartamentul era locuit. Ciorapul Îl făcu pe Rowe să se oprească locului: vorbea, parcă, de niște seri lungi, petrecute Împreună de doi oameni ce se cunoșteau de multă vreme: „Cel ce va muri e fratele ei“, Își spuse el pentru prima oară. Spionii, ca și asasinii, erau În general spînzurați, și În cazul de față nu se putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în noiembrie 1996, dosarele marilor ruinători ai țării erau pregătite pentru a intra pe rol. Duplicitari, magistrații lucraseră mereu la două capete: pe de o parte îi serveau pe iliescieni, pe de alta, întocmeau conștiincios dosarele marilor escrocherii și crime petrecute începând cu decembrie 1989. E de presupus că același comportament s-a perpetuat și după 1996. Sunt curios dacă, venind la putere, pedeseriștii se vor arăta la fel de clemenți cu cei care i-au tratat cu atâta eleganță, spre paguba imensă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un tigru obosit, sau un iepuraș, un motan, un broscoi... Cam asta era Sonia, dar, de fapt, era mult mai mult decât atât. Era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai dulce, cea mai orice; în cele șase luni petrecute împreună, fusesem la câteva petreceri, la zeci de baruri, întâlnisem grămezi de fete, și nici una nu îmi trezise vreo poftă. Sonia câștiga în fața lor la scor de forfait. Și văzând luminile de la McDonalds-ul de pe Polizu colț cu Buzești, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sugea pula. - Nu poți să-l faci ca lumea? am întrebat-o. Nu seamănă deloc. - Mhuh, răspunse ea. - Of. Cel puțin sexul era ok. Sudorile noastre amestecate miroseau a morgă, a cavou, a necrofilie. Destul de excitant. Într-una dintre serile petrecute împreună, după ce ea adormise, am aprins televizorul. Pe programul unu erau știri. Prezentatoarea, o frumusețe bâlbâită, anunța că alegerile fuseseră câștigate de nu știu ce partid. Nu știam că avusesere loc alegeri. Probabil că nu știa nimeni. Imaginile arătau o clădire impozantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici își petrecuse perioada aceea liniștită cu soțul ei, la întoarcerea lui, după toți anii aceia petrecuți departe, în minele din Africa de Sud. Copiii crescuseră și rămăseseră doar ei doi și se bucuraseră de luxul unei vieți lipsite de evenimente. — Nu aveam mare lucru de făcut, povesti ea. Soțul meu muncea toată ziua la câmp. Eu stăteam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave, ci realitatea cea mai cumplită cu putință. Acea creatură respingătoare era din carne și oase, Îl asasinase cu brutalitate pe cel care era pe punctul de a-i deveni amant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sfîrșea înlăuntrul ei, chiar dacă începutul se afla cine știe unde, în afară. Odată intrat în Vladia nu mai puteai ieși, așezarea te sorbea ca o apă adîncă și primejdioasă. De aceea Radul Popianu nici nu-și mai pusese problema, după prima iarnă petrecută acolo, de a mai pleca din Vladia. Singurul lucru pe care îl dorea, îl pretindea, celor de afară era să-i adauge lîngă sporul de vechime și pe cel de izolare. Și, desigur, să recunoască public, dacă s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuei să știe cine conduce viața în Vladia și cu ce scop. Viața nu poate fi lăsată la întîmplare, la bunul plac al fiecăruia, viața fiecăruia este folositoare așezării, deci nu este la dispoziția celui care o trăiește. Ea trebuie petrecută chibzuit, cu folos pentru interesele generale. Fericirea sau nefericirea personală poate fi, cel mult, consemnată la recensământ, dar, altfel, nu prezintă nici un interes." Radul Popianu asculta cu atenție căutînd să înțeleagă cît se poate de bine ceea ce expunea colonelul Stoicescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru asta am venit la dumneavoastră. Pentru bietul Leonard Bîlibîie, pentru mine a fost un moment îngrozitor, dar n-am putut face nimic, absolut nimic pentru el. Nu fusesem în cele mai bune relații, aș putea spune, după o iarnă petrecută împreună la Vladia, la conac, în urmă cu cîțiva ani. Știți cum se întîmplă, un spațiu restrîns face să crească agresivitatea oricărei ființe, cu atît mai mult cea umană, să trecem, domnule director, să trecem peste asta, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grotei nu se putea dezmetici numaidecât, căci trupul i se vlăguise de atâta tihneală, iar sufletul Îi era bântuit de vedenii. Chemă În sinea sa numele Domnului și chemă În sinea sa și dulcele nume al Priskăi, retrăind poate cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul vieții orele petrecute la picioarele maestrului sau drept cele mai importante din viața lui, iar această ultimă vizită mai mult chiar decât celelalte, căci, deși nu intenționase niciodată să intre în puternică sectă, ultimele îndoieli i se risipiră când simți tristețea din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tapú Tetuanúi nu reușise să găsească niște cuvinte mai potrivite care să exprime ceea ce simțea și, după ce le repeta furios, mai bine de două ore, în timp ce aruncă apă, într-o încercare zadarnica de a nu se mai gândi la cele petrecute, se așeza lângă prietenul lui cel mai bun, care, la fel ca și el, părea să nu-și mai găsească liniștea. Ar trebui s-o aruncăm în mare, spuseindignat Vetéa Pitó, în loc de salut. S-o aruncăm peste bord și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mâncare? zice Miss America. Atunci ai deschide ușa, nu? — Dar nu se întâmplă, spune domnul Whittier, cu gura plină de bucăți de pui și de capere. Nu rămânem fără mâncare. Și într-adevăr nu rămâneam. Nu încă. În prima săptămână petrecută înăuntru am mâncat curry de legume cu orez. Am mâncat somon teriyaki. Toate, alimente dehidomnișoaratate prin congelare. De mâncare aveam fasole verde sigilată în pungi de plastic Mylar pe care nu le puteai rupe cu mâinile. Pe fiecare pungă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții veniră să le invite la bairam. Luana ezita. Prefera să rămână în cameră decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
preț de trei zile și copiii au fost nevoiți să se joace în camera de hotel. Luanei i-a fost peste puteri să nu arate că se plictisește. Iuliana sperase ca ea să se poată deschide, profitând de aceste momente petrecute singure. Aștepta să i se ceară un sfat, ori o părere, s-o vadă că încearcă să-și pună ordine în idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Odată sosit aici, a trebuit să Învețe cum să trăiască printre străini. Acum se vede silit s-o ia de la cap. Când se uită la acest interior, care iar i se pare ciudat și străin, Încearcă să retrăiască primele zile petrecute acolo, felul În care trecutul se desprindea de prezent și Încetase grabnic să mai Însemne ceva. Zece-unsprezece ani, n-a fost prea multă vreme... Dacă și-ar aduce aminte ce se Întâmplase atunci, poate că ar fi În stare să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atent ar fi putut să observe, dincolo de masca meditativ surâzătoare, atrofierea pupilelor, împietrirea articulațiilor, paliditatea epidermei. Dar în casa profesorilor Alexe era, de obicei, prea mult fum ca cineva să poată sesiza cu adevărat, în amănunt, fizionomia și toate transformările petrecute. Dar nu ca să audă fraze amabile despre o frumusețe pierdută venea Carmina în casa profesorilor. După ce făcuse extracția măselei și umpluse acea coală cu scris mărunt, în zilele următoare reușise să pună în ordine propoziții, să găsească expresia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din urmă. În momentul în care a ajuns-o și a întins-o pe iarbă lângă el, în acel moment omul uitase cu desăvârșire de defectul de la piciorul ei. Își mai aminti de o altă oră, de mare pace interioară, petrecută acolo, în ceainărie, în fața unui bărbat ce i se așternuse înainte fibră cu fibră. Deja vedea diminețile lui singuratice, gestul reflex de a-și pieptăna cu degetele părul albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
celelalte, care nu lasă să-i scape nici o ocazie. Ea ridică mâinile în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu accept să devii un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-și bătea joc, era imposibil să nu fie la curent asupra relațiilor ei cu Ovidiu, atâta timp cât Sidonia cunoștea realitatea, o vizitase de curând și în felul ei, diplomat, printre asigurări ce priveau bunele sale sentimente, rămase nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]