292 matches
-
că din pricina microfonului, spuse Ted și izbucni În râs. Vocea Îi era evident mai ascuțită. — E din cauza heliului, Norman. Ne presurizează cu heliu. Parc-ai fi Donald Duck, spuse Norman și izbucni la rândul său În râs. Vocea Îi suna pițigăiată, ca a unui personaj de desene animate. — Vezi-ți de tine, Mickey Mouse, chițăi Ted. „Cled că am vădut o piticuță“, replică Norman. Râdeau amândoi la auzul propriilor voci. — Lăsați-o baltă, măi băieți, le transmise Barnes prin intercom. Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. "Să se învețe minte, bine i-ai făcut", l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se trezise, partea cealaltă refuzând să-i urmeze exemplul; lucrul acesta făcea imposibilă trezirea cea deplină, adevărată, cu toate că realizam că fiecare secundă petrecută încă în pat putea avea efecte dintre cele mai nedorite. După un timp, s-a auzit cântecul pițigăiat și pătrunzător al ceasului electronic. Asta m-a trezit definitiv. Oare, cât să fie? Oho, destul de târziu! Am pierdut, deja, prima oră de curs. Parcă văd în condică, scris cu roșu: “Ora nu s-a efectuat”, sau: “Profesorul a fost
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dispărând imediat, probabil să mai vadă cum merge treaba și în altă parte... Atunci ridicându-se și ridicându-și totodată glasul activistul acela, Ilușcă sau cum l-o fi chemând - „Da, așa îl cheamă, ți-am mai spus“ -, care zicea pițigăiat că respinge cu vehemență orice subtilă referire la ceea ce reprezintă activistul de partid „ce vine și pleacă cu mașina“, pentru că munca, tovarășe, dar Ovidiu Munteanu l-a întrerupt și el, strigând chiar, drept și ferm și impunător, încât numai semeția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se împietri într-o mască a groazei și spuse cu voce pițigăiată: — Bună dimineața, domnule Levy. Suntem foarte bucuroși să vă vedem. Am trecut pe aici să văd dacă nu mi-a sosit vreo scrisoare personală. Vreau să mă reîntorc imediat pe coastă. Ce-i cu anunțul ăsta mare aici? O să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
golănaș cu ochii aproape în lacrimi și cu buzele tremurânde. Mărul lui Adam îi sălta în sus și-n jos în timp ce încerca să respire. Danny spuse: — Informații sau minimum cinci ani la răcoare. Alege. Carlton W. Jeffries își găsi vocea - pițigăiată și nesigură: — Păi, ’mneata ce crezi? — Cred că ești băiat deștept. Dă-mi ce-ți cer și mâine îți trimit plicul prin poștă. — Poți să mi-l dai acum. Te rog! Am nevoie de banii ăia! — Vreau să cânți puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dezamăgit că era un tânăr scund, fără urme de arsuri pe față, în cel mai rău caz o a cincea roată la căruță. Ce treabă ai să asculți pe la uși? Tipul era mai degrabă un băietan - slăbănog, cu coșuri, voce pițigăiată, un pic sâsâit. — Lucrez aici. Sunt costumier. — Și asta îți dă dreptul să tragi cu urechea când vezi un polițist în misiune? Puștiul își aranjă freza. Danny zise: — Ți-am pus o întrebare. Nu, nu-mi dă... — Atunci de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
jumătate mort știa în mod sigur întreaga poveste. Buzz îl privi pe Lux cum își recuperează demnitatea, apoi îl împinse la perete, țintuindu-l cu bastonul. Când l-ai văzut ultima oară pe Coleman? Vocea lui Lux era subțire și pițigăiată. — Prin ’45. Cred că băiatul și tăticul se cam certaseră. Coleman a venit la mine cu două mii de dolari și mi-a spus că nu mai vrea să semene atât de mult cu tatăl lui. Mi-a cerut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mâna-n foc c-ar fi avut mai mult stil decât flegma asta a ta. Viața mea n-a fost de vânzare pentru beneficiul unei romanciere de doi bani. Nu trebuie să mă insulți, a contracarat Alice, cu vocea ei pițigăiată, dar fermă. Ceea ce-am făcut e perfect corect. Am consultat avocați. N-ai citit nota din carte ? Orice similitudini între cuvintele scrise de mine și viața reală sunt doar coincidențe. Dar, Alice, a intervenit Jina. Ai scris și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dat papucii, Henry i-a zis că e nervoasă și nițel cam prea războinică. Ce să știi ? Și cu ce-ar fi schimbat asta situația ? Mary era foarte serioasă, dar, la treizeci și nouă de ani, avea încă o voce pițigăiată, ca de copiliță. Și cea mai mică undă de fervoare o făcea să sune isterică. Asta în ciuda faptului că, până acum, în viața ei nu se petrecuse nimic care să justifice vreo reacție panicată. Cu nimic, i-a răspuns Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată leoarcă, mașina mirosea groaznic, iar tălpile o ardeau. Nu reușea deloc să apese pe butonul de recepție apel, așa că telefonul continua să sune, rulând melodioara aia oribilă. Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tras pe marginea trotuarului și-a răspuns. În ritmul ăsta, n-avea să mai ajungă niciodată la serviciu. Da ? Plătesc bine, a spus un bărbat. Cinci mii. Pentru o noapte. Prima noapte. Omul avea o voce arțăgoasă, dar aproape la fel de pițigăiată ca a ei. Noaptea trecută, Mary un telefon de la un bărbat din Japonia, care aflase de ea de pe Internet. Se părea că, în țara lui, deflorarea unei virgine era considerată o mare onoare. Altcineva îi trimisese un e-mail în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deschis geamul. Preț de-o secundă-două s-a gândit pe ce-ar fi putut să cheltuiască suma respectivă. Apoi a închis telefonul. Înainte să dea din nou drumul la motor, bărbatul a sunat încă o dată. Vocea îi era și mai pițigăiată. Șapte mii cinci sute. Mary și-a închis mobilul, după ce și telefonul fix și-l scosese din priză. Serile încetase să mai iasă din casă, dar nici la televizor nu mai suporta să se uite. Aflase că acum recompensa pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-ar fi văzut la orizont. Există, nu-i așa? — Păi nu, chiar asta-i chestia. Malaysia nu există! a strigat Din, mișcând capul Înainte cu violență. Malaysia - rostise cuvântul de parc-ar fi vorbit o limbă străină, cu voce pițigăiată, de copil, iar Adam și-a amintit vocile copiilor de la școală, care-și băteau joc de numele lui: De Willigen? De Willigen? și-a amintit suferința și rușinea resimțite pentru ceva de care nu era vinovat - Ma-la-ysi-a nu-i decât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o pubertate timpurie, care poate fi bănuit de ostilitate împotriva descălilor duri: dacă e provocat, poate deveni violent. Așa s-a și ajuns apoi ca un profesor de muzică gras și îndesat, al cărui Trandafir sălbatic cântat cu o voce pițigăiată noi îl acompaniasem cu sunete și mișcări abrupte de jazz, m-a mustrat numai și numai pe mine și a îndrăznit chiar să mă zgâlțâie, la care eu i-am apucat cravata cu stânga și am strâns-o până când aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca tine cu celularul în buzunar de la 10 ani, care-ți sună cu nesimțire chiar și-n orele de clasă, și am înghețat în picioare lângă telefonul ăla greu, negru, de ebonită, până am auzit-o pe aia cu vocea pițigăiată: "Cabana, ai Bucureștiul, vorbește odată, că mai am și alte legaturi", și am auzit vocea răgușită a portarului: "Alo,, da, cine-i acolo?" încerc să mă fac auzit, urlând cât mă țineau plămînii: " Cu Valeria de la 144, vă rog, acum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din oraș. Mi-aduc iar aminte de Buzzati și de cazul lui clinic pentru că acum, când scriu, știu că voi ajunge să aflu și cum e în celălalt hotel. Mă privește cu un zâmbet orbitor, din cauza danturii de fildeș, vorbind pițigăiat și cu un accent pe care cu greu îl deslușesc, dar cu ajutorul mâinilor, ca în jocurile mimilor, fncercînd să-mi explice că nu-i stricat, că așa trebuie să fie. Îl agăț de o ureche din cele două mari, clăpăuge
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu gât înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
imens, căzut pe spate. Întinde mâna și-l apucă. Se uită la ecran și răspunde. Tocmai voiam să te sun. Citesc acum din porcăria asta. Mă apropii de urechea lui, ca să aud ce spune vocea de la capătul firului. O voce pițigăiată, metalică. Nu, frate, fii atent, nu mai citi deocamdată, lasă-mă pe mine să-ți poves tesc ce-i cu personajul ăsta. Tipul ăsta e beton. Adică beton beton, frate. E bazat din toate punctele de ve dere. Le are
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
luni, încep cursurile în mod serios! Despre caiete sau ce v-o mai trebui, vorbiți cu fiecare domn profesor în parte. Sînteți gata? ― Da, da, gata! se auziră în trei reprize glasuri timide sau obraznice, mai mult sau mai puțin pițigăiate. ― Așa... atunci, scrieți, vă rog! Și, după ce ne dictă rar și apăsat titlurile cărților de Română, Istorie, Geografie și Franceză, rosti, silabisit, ca să înțelegem mai bine: ― ...Și Zoologia de Kirițescu și Bîznoșanu. Pe fețele tuturor vedeam uimirea. Primele titluri de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Simulescu aștepta cu nerăbdare răspunsul din spate, ce mi-a venit, nu știu, că i-am suflat șuierător, abia stăpînindu-mi un rânjet mefistofelic, la gândul celor ce aveau să urmeze: ― Papa nu era creștin! Glasul lui Simulescu s-a auzit pițigăiat și cu o siguranță de papagal: ― Papa nu era creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat, nevenindu-i să-și creadă urechilor; la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum mărșăluiește Învârtindu-se În cerc În jurul hornului, intonând, cu un glas pițigăiat, imnul austriac... Tatiana umbla orbecăind prin casă. Se fâțâia de ici-colo, mergând de la cuptor până la ușă, de la ușă până la masă, de la masă până la pat și Înapoi. Își făcea de lucru prin ogradă, hârșâindu-și pașii prin praf. Orbecăind, amenința berzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În pământ. „Și acum Tigru ar fi fost un adevărat tigru, iar Eufrat - Eufratul...“ „Dar te lăudai că la voi se trăiește bine, Îi arunca babulea, și atunci cum de nu aveți nimic?“ „Avem de toate“, răspundea cu același glas pițigăiat Pancratie, iar batoza așezată la celalalt capăt al mesei Îl completa: „Numai cojile de cartofi și de ou lipsesc din casă, dar În curând nu vor mai lipsi...“. În sfârșit, trecea și toamna. Unchiul pleca odată cu păsările călătoare, se urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]