347 matches
-
de Constantin Popa • Stepă...Votcă...și alte suspine scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național, cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George Enescu" Iași Pe aceași scenă s-a montat Piațeta de Carlo Goldoni și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale Eterna și fascinanta Românie, scenarii din piese de I.L. Caragiale și șapte intermedii de Constantin Popa Premii • Nominalizat pentru "cel mai bun spectacol" cu piesa Piațeta de Carlo Goldoni, la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scenă s-a montat Piațeta de Carlo Goldoni și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale Eterna și fascinanta Românie, scenarii din piese de I.L. Caragiale și șapte intermedii de Constantin Popa Premii • Nominalizat pentru "cel mai bun spectacol" cu piesa Piațeta de Carlo Goldoni, la Festivalul Național al facultăților de actorie Sibiu 1995 • Premiul pentru cel mai bun spectacol cu scenariul Livada cu... oameni Sibiu 1997 • Cinci nominalizări pentru cea mai bună interpretare: două dintre acestea au devenit premii *** În cadrul prgramelor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de critica literară, recunoscându-i adevărata valoare, apreciind că cele mai izbutite pagini de proză ale lui Blecher, după Întâmplări, se află în Vizuină: descrierea piațetei Casei de Economii în alb și roșu; portretul femeii în roșu care va inspira titlul unui celebru roman cu mai mulți autori din anii '90; acea primă political fiction din literatura noastră în care câinii polițiști se revoltă, ocupă închisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imposibilitate a eu-ului de a fi altceva decât eu sau în termenii lui Maingueneau eul nu-i permite el-ului să se manifeste: ,, Într-o zi a intervenit totuși o mică schimbare în decor: în timp ce toate obiectele și întreaga piațetă își păstra culoarea albă, iată că pe Casa de Depuneri cupola deveni roșie..."180. Ceea ce nu-i oferă exteriorul enunțătorului din Vizuina luminată îi este oferit de interior ,,spațiu relativ topic", în care personajul își regăsește liniștea: ,,... mă întreb adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
naratorului-personaj continuă, explicația fiind simplă, oferită chiar de autorul lor: ,,pentru că ceea ce este tulburător și pasionant este că aspectele cele mai commune capătă în somn (sau chiar în trezire) aspecte inefabile de care nu mă mai pot separa"317. Astfel, piațeta din fața poștei din București nu o poate vedea decât în alb și roșu. La fel și personajele care populează piațeta. Prin transfer atributiv, domnul cu baston și mustață, măturătorul și doamna cu rochie roșie prezintă aceleași însușiri cromatice. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai commune capătă în somn (sau chiar în trezire) aspecte inefabile de care nu mă mai pot separa"317. Astfel, piațeta din fața poștei din București nu o poate vedea decât în alb și roșu. La fel și personajele care populează piațeta. Prin transfer atributiv, domnul cu baston și mustață, măturătorul și doamna cu rochie roșie prezintă aceleași însușiri cromatice. Toate aceste intruziuni ale visului în real și ale realului în vis nu fac decât să ,,zdruncine cu totul credința într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nebunie"425 nu pot fi cunoscute decât în vis. Visele personajului traduc cel mai bine lupta care se dă între ,,subiectul transcendent" și ,,subiectul subordonat social", două fețe, în fapt, ale aceluiași eu. Reprezentativ este, în acest sens, visul despre ,,piațeta obișnuită, cu clădirea cu coloane a poștei și în față Casa de Depuneri, cu aceleași magazine și aceeași grădiniță, cu trecători și automobile, exact cum se prezintă în realitate, dar toată, până în cele mai mici amănunte, albă, cu totul și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pandantiv de aur în formă de lamă de ras și pe umăr cu un aparat de fotografiat, detalii, așa cum vom vedea, deloc neglijabile. Se lasă ademeniți și aproape târâți de mână cu o cordialitate posesivă de numitul Robert, printre alei, piațete și pasaje, halucinantul traseu nocturn sfârșind într-un bar, după toate aparențele pentru gay, călăuza părând a fi de-al casei. Robert cel ridat nu ezită să-și relateze povestea, de fapt obsesia legată de tatăl său, ex-diplomat la Londra
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Nu ți s-a părut că era eternă și că și noi am avut o clipă sentimentul că ne aflam pe strada aia de totdeauna?" O dată am stat câteva ore și am contemplat bustul lui Anton Pann, într-o mică piațetă pe o astfel de stradă care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe care îl recitea cu hohote de admirație
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că am trecut prin zeci de camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Street. Dacă are foarte mulți bani, poate trage la hotelul "Claridge's" de cinci stele de pe Brook Street (unde, la nr. 25, se află casa unde a locuit Händel), iar dacă e sărac și obosit se poate odihni în frumoasele piațete Berkeley Square, Grosvenor Square sau Hanover Square. Cine este un aficionado al modei englezești pentru bărbați, își poate comanda un costum pe măsură (dar costă enorm) la una din firmele de modă din Savile Row. De reținut că în varianta
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Ennco lucind în bătaia soarelui - o structură solidă care o făcea să simtă că și compania era solidă - însă cameramanul focaliză imaginea pe ușa imobilului, unde Mike Horgan era scos cu forța în jos pe scările de granit și prin piațetă spre mașina de poliție. —Dumnezeule! exclamă ea. Murphy Lewidge își croi drum prin mulțimea de invitați ca să ajungă lângă ea. Ce naiba se întâmplă? întrebă el. —Ennco, zise Nieve. Avem probleme. Privi în jurul ei la oameni. Are cineva un telefon mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un bloc dărăpănat. In august am plecat în tabără la Budila cu mai mulți colegi din clasă, și în acest cuvânt, Budila - budă, closet, cloacă nebunească și împuțită, dar și gigantic Buddha zâmbitor, cu pleoapele coborâte, înconjurat de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu o pojghiță de gheață. Priveam casele fărâmicioase, intram în piațete cu statui diforme în mijloc, încercam să-mi dau seama ce sau pe cine reprezintă statuile, dar privirea mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întunecate și râuri lucioase, cu țevile și conductele de canalizare și cablurile electrice flururîndu-i în jos, asemenea filamentelor unei meduze, și în cele din urmă se așezase în mijlocul parcului devastat, unde își sticlea acum ferestrele galbene ca flacăra de sodiu. Piațeta care trebuie să se fi aflat în fața clădirii o urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic, adânc, doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere sirenele fabricilor, claxoanele mașinilor, clopotele tramvaielor. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de câini lipăia a pustiu peste maidane și prin curțile goale. Ca șobolanii din Kiev Înainte de revoluția din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca”. În fața blocului cu opt etaje, peste șinele de tramvai, cam În dreptul cofetăriei, se deschidea strâmtă, strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai lucirea aceea o sărăcea. — Lipsește un pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului cu tocul foarte înalt și subțire care îi căzuse din picior cu o noapte înainte. I l-am pus. Am privit tălpile gemene, înnegrite de cine știe ce drumuri. Mi-au făcut mult mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu ciorapi negri de lână, încălțăminte de lucru și șaluri pe spate, mergeau pe mijlocul drumului care ducea la cimitir și fără să se dea la o parte, ne priveau neîncrezătoare ca niște capre. Am sosit înaintând la pas în piațeta din fața intrării, unde alte persoane, mai obișnuite, îmbrăcate cu haine din zilele noastre, oprite lângă o mașină modestă, priviră cu aceeași stupoare carul funerar care își făcea apariția pe neașteptate ducând un sicriu fără flori. Bărbatul se întoarse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al tăcerii ca și cum l-ar fi cunoscut, ba chiar cu un freamăt în plus al picioarelor, ca un animal care își recunoaște grajdul. Dipăru în spatele zidului alb de cruci care se deschideau în evantai. Mașina pe care o găsisem în piațetă plecă ridicând un nor de praf. Am coborât și am urinat cu spatele la cimitir, ascuns de carul funerar, am lăsat o pată întunecată pe pământ. Funcționarul de la pompe funebre se întoarse însoțit de un bărbat puțin mai scund, îmbrăcat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și „Chiledach“, turla bisericii, înconjurate de ulicioare și piațete ce se vărsau în șosea, urmându-și astfel drumul neabătut spre ogoare și câmpii. În orice caz, aici în sat nu exista „Bauwele“, bumbac căzut din cer, aici nu era decât pur și simplu zăpadă, adâncă până la genunchi și împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]