2,469 matches
-
prin tot orașul o cărămidă, o banală cărămidă, imposibil de găsit chiar și în șantierele de construcții. Frustrarea pentru faptul de a nu găsi obiectul dorit e completată de disperarea fetelor care o vânează: peste cărămida încinsă ar urma să picure oțet, al cărui abur ar avea virtutea de a provoca avortul spontan. În Fericiri aiuritoare, statul la coadă în speranța de a prinde orice aliment readuce în memoria cititorului îngrozitoarele lipsuri alimentare ale decadei. O fetiță bine instruită de mama
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
largi de stepă, ale căror arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă, tămîind mireasma/ De fînețe coapte, cimbru și sulfină.// Liniște și pace peste tot se cerne,/ Picurînd din cupa zării de-alabastru,/ Peste văi și dealuri noaptea își așterne/ Șalul de-ntuneric și de cer albastru” (Noaptea în Buceag). Cum nu ne-ar putea emoționa și asemenea stihuri exhortative, adresate unei pasivități civice, care, iată, se prelungește
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
lor și, cu mine ridicat sus de tot, au urcat pas cu pas treptele care duceau spre sala de audiențe. Și cei din stânga și cei din dreapta fluierau sugându-și buzele, așa cum se pițigăie stolurile de lilieci băutori de sânge. Uleiul picura ropotind de pe corpul meu, cădea pe trepte și scotea rotocol după rotocol de fum galben... Dracii m-au depus după aceea cu cea mai mare grijă pe dalele de piatră vineție din fața sălii, au îngenuncheat și i-au raportat regelui
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
mai mare târfă, moartea. Încă respir, deși plămânii nu știu cât vor mai face față. La un moment dat, ca de nicăieri, răsare o lună plină. Razele ei sunt orbitoare. De parcă luna a luat locul soarelui. Și parcă e roșie. Și parcă picură ceva din ea. Sigur am halucinații. Din lună picu ră sânge, iar cerul devine oglin dă. Îmi privesc ochii în oglindă. Parcă niciodată ochii mei n au fost așa de frumoși. Ce ochi fru moși și ciudați. Zici că nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil?... Ăștia doi nu merg fără Ilinca nici dacă-i picuri cu luminarea! Iar Ilinca nu vrea să mai meargă cu nimeni. I-a spus atunci, seara, cînd i-a adus de la rîul din munți 8 păstrăvi și 12 boișteni, că în fiecare noapte visează cum i se zbate un liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
doi lupi. Așadar, degeaba încercau lupii tineri să-i capteze atenția Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba ceva în bine. Și, trebuie spus, invidia care-i încerca la vederea armoniei din relația ei cu Lupino le picura otravă în suflete. De aici și gîndurile lor negre, de răzbunare. De aici a plecat totul. De aici planurile războinice. CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului [i ale prezentului T recuseră doi ani întregi de cînd se alăturase haitei de lupi. Doi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Inima așa îi spusese, rațiunea se îndoia. Din închisoarea mugurilor întunecați evadaseră frunzulițe voioase care pictau în verde crud fiecare ramură a copacilor care supraviețuiseră mângâierii iernii. Natura se desfăta sub atingerea primăverii și a soarelui. Dacă primăvara ar fi picurat și în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ochii acum... - Lașule! - Îmi vei mulțumi pentru asta. Nu acum, dar mai târziu cu siguranță. Continua să se joace cu buzele ei fără să o sărute. Luă o gură din vinul roșu din paharul de pe măsuța de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bidon înfipt în vârf care îți dă apă rece sau caldă, după ce apeși pe o clapetă, în funcție de preferințe, sau poate că a luat apă direct de la chiuvetă. Am băut-o pe toată, mi-a și curs pe la bărbie și a picurat pe cămașă, iar domna Geta s-a uitat la mine lung, ca o mamă. Așa s-a uitat. Cred că ar fi vrut să mă și mângâie, pe frunte, nu vă gândiți la altceva, însă s-a abținut. O cunosc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am simțit că încep să mă împleticesc, am gemut. Și m-am sprijinit de un zid. Era o lumină roșie deasupra, nu știu de unde venea lumina aia sau dacă nu cumva putea fi regăsită doar pe retina mea în care picura durerea ulei încins. Ah, și ce ustura! Curva m-a auzit și s-a întors. Sunt sigur că m a recunoscut, fiindcă mai întâi s-a uitat către mine, apoi a zâmbit - ăla cu creioanele, prostul ăla, sunt convins că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acum mare pianist recunoscut, cu concerte în toată lumea. Aici e sufletul lui! Se așeză într-un fotoliu, închise ochii și, în lumina lunii care pătrundea printr-o ușă laterală, se lăsă purtat de sunetele acelei muzici divine, în surdină. Îi picura încet, în suflet, liniștea de care avea nevoie. Când muzica nu se mai auzi, sări în picioare. A fost un vis, am visat sau chiar am auzit acea muzică? Era tot ea, sora Clotildei, blondă, delicată? Clotilde era moartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
la aflarea incredibilei vești, sporită de incuria autorității, n-a fost depășită decât de oroarea ce se citea pe chipul crainicei. Asemeni anticelor bocitoare, frumoasa femeie își smulgea smocuri de păr, își dădea pumni în piept, lacrimi de sânge îi picurau din ochi, țipetele ei ritualice au gonit motanul de pe calorifer, sub pat. Câinele de stână, din fundul curții, începu să urle, luna intră în nori. Acei aleși ai sorții, la dispoziția oricărui post de televiziune ce se respectă, mai adesea
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
în viața noastră. Rîndunelele erau mari. La început sosite la termen, mici, roze, respirînd în văzduh șopteau povești în jurul patului tău. Pozele lor, cele ale părinților, comicsurile, filmele ți-au modelat inima și sexul. La început sub arborele de cauciuc picurînd lapte, trăind în fragmente într-o limbă, ghemotocit ca un arici: de la ușă, de la ferestre, de la burgul cu cavaleri, de la lacul de argint, de la curțile din Fort Sud - de pretutindeni venea și fusese aici dintotdeauna și tu ai crescut acolo
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
și persistență în timp - împotriva lui Traian Băsescu s-a conturat concluzia că toți ziariștii angajați la trusturile "mogulilor" ar scrie la comandă. C-ar fi vorba de-o cedare morală de sus până jos, că stăpânii le-ar fi picurat otrava nesimțirii și-a relei credințe în călimări. Evident că la mijloc sunt ordine, stratageme, șantaje, bani negri și celelalte componente ale relațiilor de tip mafiot. Dar mai e și prostie, lașitate, spirit de turmă, inconștiență. Destui dintre jurnaliștii aflați
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
constituie o astfel de capodoperă unde Lynch etalează tema sa favorită, monstruozitatea, cu o tentă fastbinderiană pe alocuri: vorace femmes fatales, dezaxați absorbiți în propriul univers infernal, învăluiți într-un glamour maladiv, într-o lumină artificială, onctuoasă, cu o muzică picurînd lent, hemoragic într-un decor bizar. Lynch este un estet, colecționar de curiozități teribile, de anomalii ale naturii și combinații funeste care eliberează exemplare unice, memorabile, ieșind din propriul infern al minții, creaturi care-și au locul în bolgiile dantești
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul fostei capitale a Moldovei pentru a cunoaște „frumuseți și locuri care sunt numai ale noastre” cum spunea Mihail Sadoveanu și despre
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Aruncă un pumn de țărână peste sicriul din baie și se uită ca și cum ar aștepta să învie ceva - o afinitate stranie pentru frații Zeiss, probabil, sau pentru arta fotografică. Tremură un pic și se ghemuiește în liniște sub chiuvetă. Robinetul picură un clocot, un vârtej - apa e o forță, drept ilustrare un haos microscopic, o anumită tristețe lucidă; Doar părul ei stă nemișcat, razele luminii trec prin picăturile de apă. Alte milioane de celule iau proporții noi, corpul devenindu-i enorm
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
oameni care, citind încercările mele poetice, m-au îndemnat să mă apuc iar de scris, neștiind că poezia nu poate fi scrisă decât dacă ești locuit de starea poeziei. Iar în ceea ce mă privește doar iubirea, îndrăgostirea, mi-a mai picurat în suflet, în miezul vieții, această stare divină. Am scris atunci vreo trei poezii, din care două s-au pierdut, așa că n-am reușit să ridic scara mea poetică, spre înalt, decât cu încă o treaptă. Cine știe, poate că
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]