746 matches
-
Acasa > Orizont > Selectii > SENS UNIC Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului nu te-am știut invizibilă te-am iubit pe zmeie piedestale orbește ca pe Hristos nici insipidă nu te-am știut fruct al edenului supremă destinație mi-ai fost carusel amețitor pentru terminalii bolnavi de luciditate cu moartea așteptată ca verdele semaforului am înviat în fiecare dimineață să-ți cânt psalmi
SENS UNIC de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370851_a_372180]
-
din muzeu de ceară. Se destramă vraja nopții ademenitoare Când rotund începe jocul roșu noul soare. Ziua cu tumultul străzii își începe-asaltul, Soarele, pornit pe șotii, moaie-ncet asfaltul. Fără umbre de regrete viața curge valuri, Clipele sunt monumente, suie piedestaluri. Nuferi albi, imens albastru, visătorul plaur, Pom fantastic din povestea „Merelor de aur”. Luna nopților, rotundă ca o tamburină- Obiect de speculații și visare lină- Pe orbită - Doamna Mare - o alungă zorii, Șterg brutal cu strălucirea glorii iluzorii. Adrian Simionescu
MERELE DE AUR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369415_a_370744]
-
confesori. V-am văzut primăvară Că pe un incendiu de flăcări verzi. Și vântul care lovea Cu piciorul desculț În flăcări incitându-le puterea. Tot ceea ce este moarte Nu se poate naște, dar acum, umbră Zace bolnavă și suferă sub piedestalul Cerului întunecat. Soarele s-a îndrăgostit de o altă lume Undeva atât de departe, Dar voi, câmpuri cu ierburi Loiale și credincioase Că o mamă pioasa ați rămas Să ne înveliți trupurile Adormite intru Domnul. THE FIELDS WITH GRASS Oh
THE FIELDS WITH GRASS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370609_a_371938]
-
și numai în gând, să-și judece nașa. Totuși, nu putea să nu-și amintească ingratitudinea filială a Nanei - așa îi ziceau și ea, și Renée. De-a lungul timpului, Mira conștientizase câteva lucruri care o coborau pe Nana de pe piedestalul unde o urcase pe când era copil. Rămăsese, totuși pentru ea o ipostază maternă, mama de duminică, mama de escapade fabuloase cu mașina mică, mama de poveste, de la care fetița modestă de odinioară primea păpuși vorbitoare, încăperi de jucărie mobilate elegant
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
care am avut voie să le știm rămase de la domnii noștri. Nu credeam că vom trece prin brâul de gheață al istoriei și vom trăi să ne întâlnim cu Regele nostru, că țara dungată de rănile șenilelor se va preschimba piedestal pe care va reveni Regele nostru ce este ființa istoriei, azi. Nici fetele n-au visat vreodată că vor vedea o prințesă adevărată. Veghind îngerii binecuvântători și la binele neamului nostru, într-o zi necrezută s-a curmat prin țară
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
mai apoi s-a remarcat ,,șovăielnic” și în România, cu deosebire în paginile revistei Melidonium. Timiditate? Nu, nu cred! Mai degrabă o prudență în a ne împărtăși sentimente și gânduri, care, așa cum îmi spunea odată, s-au constituit într-un piedestal pe care a gravat adânc: prietenia, ,,lucru sfânt!” Între un scriitor și poporul său există o legătură indisolubilă, o întrepătrundere; aș spune chiar că există o osmoză, pe care scriitorul o transpune în scrierile sale. Autor al volumelor: Povod, Ed.
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
vocea mea e doar o șoaptă ce se pierde în tăcerea neantică,îmi plec privirea spre lacul din dreapta mea și admir umbrele fantomatice ce plutesc deasupra lacului și iată-le contopindu-se într-un trubadur ce se înalță pe un piedestal din șoapte și cântă cu vocea-i ruga de iubire și mii de licurici,în jurul său valsează,sunt balerini nocturni,plutind pe note muzicale și-l urmează pe acest amorezat ce se înalță tot mai sus,atât de sus încât
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
de inălțimea inimii tale, admiram gulerul ridicat tu înșirand lombarduri la perfecțiunea ta. veneai din alte timpuri filosofând la antice virtuți, înșelându-mi convicțiunea cu care iubeam dadaismul. deja iubeam capriciile toate, nocturne,rapsodii și sonate, iubeam pianul pe care piedestal te-am așezat icoană. nu ești înger nici arcuș nu ești, din lecția de geografie despre munți si perfecțiune îmi plâng râuri de cuvinte, convulsii de rațiune. Referință Bibliografică: DILEMĂ GEOGRAFICĂ / Iulia Mîndrean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1622
DILEMĂ GEOGRAFICĂ de IULIA MÎNDREAN în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352875_a_354204]
-
Flashuri ale posterității cuvintelor Animalele ratate ale condi ției umane Și mă bucur din ce în ce mai mult de contracandidații morții Ca de frații mei ratați întru ale singurătății 1 2 3 și stop poesis și nimic altceva Voi cu cine votați că piedestalul e gol chiar de la geneză încoace Încolo în floresc ghioceii care-ți mângâie sânii Și da frumusețea-i rugăciunea noastră cea de toate nopțile Am zis Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIE DE NOAPTE / Costel Zăgan : Confluențe
EREZIE DE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353840_a_355169]
-
în aceea că, chiar unele dintre neamurile cucerite recunoșteau superioritatea zeilor Romei în această ierarhie deși continuau să creadă mai departe în zeitățile lor locale. Roma era Roma. Ea își stabilea zeii care îi erau pe plac ridicându-i pe piedestale de marmură, împietriți, reci, și necruțători. Și mai ales sângeroși. Căci sângele curs pe altarele de sacrificii, mai ales cel de om, îi înfricoșa pe mulți din dușmanii Romei. Iar viitorul procurator începuse încă de pe atunci să înțeleagă că indulgența
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
le găsim, neidentice însă, la Dalí, în La Madonna del Port Lligat. Este evident că blocurile altarului catolic fragmentat au fost înlocuite cu elemente din Poarta lui Brâncuși (stâlpii și colțurile superioare ale capitelului). Niram extrage abstractul din Dalí, căci piedestalul, reluat și el, apare complet golit de suprarealism, așa cum Letizia nu este madona „eratică” (Gala) a maestrului catalan. Artistul român dispensează piosul atmosferei catolice în favoarea unui templu al dragostei universale și profund umane. Pentru a-și susține convingător transfigurarea, Niram
ROMEO NIRAM: POARTA SĂRUTULUI A ASTURIEI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357227_a_358556]
-
ce suntem"a spus cândva plin de respect unul dintre pionierii rock-ului, Buddy Holly. Regele a murit! Trăiască regele! Alți artiști își cer dreptul și vor să fie vedete, dar Elvis și muzica să vor rămâne mereu pe un piedestal, mărturie vie a talentului sau uriaș care va dăinui în amintirea noastră mereu! Referință Bibliografica: Cautandu-l pe Elvis... / Mara Circiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mara Circiu
CAUTANDU-L PE ELVIS... de MARA CIRCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357324_a_358653]
-
poezii, Boris Ioachim este unul dintre poeții ale căror creații emană sensibilitate și iubire, creații sculptate cu viziuni profunde și har. În versul său doinește cel mai frumos sentiment care străbate ființa umană: iubirea. Poetul ridică acest sentiment pe un piedestal strălucit, cântându-l cu măiestrie în versuri desprinse parcă din pânza veșniciei. Mesajul care se conturează în creațiile sale este acela că omul cunoaște adevărata viață doar iubind, căci singura flacără care întreține existența umană și arde cu o nobilă
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
privim în față Oamenii, privim în oglinda orbitoare A orgoliului propriu, O durere de dinți ne doboară, Devenim iar oameni, Ca oamenii. Tu, cel onorat cu titluri și premii, Ce mândră îți flutură barba, Tresaltă bărbia cu toată mândria, Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca toți oamenii, bun ca o pâine, de mâine. Adio poate fi odios, un cuțit Sau o floare pe un mormânt neînceput, Mai mulți prieteni găsești În lumea necuvântătoarelor, Eu regret și moartea
NEDIVINA COMEDIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357974_a_359303]
-
ei de la o femeie este un fleac acolo, dă-i să și-o pună și în cap, nenorocitul, dacă asta dorește, că nu i te poți opune, e plină strada de fofoloance dolofane, ah, sexul ! ideea asta o doborîse de pe piedestalul visului pur, pe care se cățărase înfiorată de tandrețe, visa la plimbări romantice, la poezii uluitoare, la bărbați curajoși, la stările de grație ale iubirii, dar nu avusese parte decît de orgolioși și infatuați, care își mascau ratările interioare și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
fildeș, inaccesibili, ca și artiștii pe care-i admiram la teatru. Cum aș fi putut bănui atunci, că într-o bună zi, prin preocupările mele reportericești voi afla cât sunt de vulnerabili acești zei pe care-i așezăm pe un piedestal de neatins. De unde să fi știut că și-n omeneștile lor slăbiciuni, ne depășesc pe noi, oamenii simpli, admiratorii lor. Prima revelație de acest gen este șocantă. Dar cărțile, cărțile sunt ca pâinile pentru suflet și din fericire sunt întotdeauna
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
amor cu iubitul, șarjă ea. Lipsesc doar lumânările parfumate și șampania. - Aceste accesorii pot să apară imediat dacă le comand. Nu există nicio problemă. Le dorești? - Ba da, există. - Ce anume lipsește? - Starea sufletească care să te ridice pe un piedestal invizibil, ce numai ochii minții îl poate distinge. Degeaba ai lumânări parfumate, menestreli care să-ți cânte în surdină la ureche și cupa de șampanie din care să picure stelele strălucitoare pe buzele fierbinți, mângâiate de răcoare licorii. Ai nevoie
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
și forță de muncă, voință și speranță în lupta fiecăruia în restabilirea valorilor naționale și înlăturarea definitivă a minciunii pentru clădirea templului spiritual de care nația română are atâta nevoie. Fără respect în fața tradiției milenară, fără repunerea valorilor naționale pe piedestalul pe care-l merită fiecare, în acest marasm, în această apostazie în care se scaldă România astăzi la toate nivelele, va fi imposibil să stăm demni în fața istoriei, a celorlalte națiuni ale lumii și a lui DUMNEZEU! A consemnat scriitorul-compozitor
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359800_a_361129]
-
încurajau așa zisa insistență a bărbaților, plăcându-le că cel puțin ei le apreciau, dar mai ales că sunt dorite. Era un suport moral pe care se sprijineau, desigur cu precauțiile impuse a nu risca să fie date jos de pe piedestalul unde se simțeau sigure, în căsniciile lor. Adevărul era însă foarte dur și dureros. Au existat situații, cunoscute într-o oarecare măsură de alte așa zise prietene-confidente, care nu au putut sau nu au vrut să păstreze secretul și l-
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
semenii noștri au dispărut aproape în totalitate. Am ajuns la stadiul în care credem că pentru a ne susține propria existență călcatul pe cadavre nu este numai justificat, este chiar necesar. Am ajuns la stadiul în care punem hoții pe piedestal în speranța că ne vom putea „înfrupta” din firimiturile care ne sunt aruncate cu un dispreț suveran. Am ajuns să trăim într-un trecut prezentat „glorios”, de daci liberi, „România Mare” inventat și reinventat zilnic de așa-zișii păpușari, în funcție de
O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge () [Corola-blog/BlogPost/338713_a_340042]
-
-i cerem Creatorului Universului să ne arate când va fi timpul sau locul potrivit pentru miraculoasa întâlnire? Nu pot să nu mă întreb ce am făcut să merit trăiri atât de puternice? Mă tem că nu voi fi demnă de piedestalul pe care credința ta m-a așezat, Ermit. Căderea de la o astfel de înălțime ar putea să mă spargă în atât de multe firmituri încât nici măcar încrederea ta nemărginită în iubirea tămăduitoare nu ar mai putea să le strângă la
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340412_a_341741]
-
teme de-oglinzi și de-al umbrei balsam chipul vostru, oare, soarele, ori sufletul îl luminează? cumpătarea și suferința, evlavia și bucuria îmbărbătează... timpul, martor va este, iar bufnita duhovnic universal - timpul va urca pe soclu, ori va coboară de pe piedestal, timpul va întâmpina cu o clipă și, cu celelalte, vă îndestulează. Referință Bibliografica: elogiu pildei / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELOGIU PILDEI de ION MARZAC în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340796_a_342125]
-
se înfiripă-n minte; bucăți din lutul trupului El rupe-avid, le modelează pătimaș dar și cuminte. Cu lacrimi și sudoare-și flutură un vis: de a-ntrupa o formă delicată, fină din patimă, durere, dor și flacără, pe al răbdării piedestal să stea, senină. Presară peste ea fărâme de credință și flăcări de tandrețe, pasiune vie, pe rugul controverselor o-ncinge tainic, apoi o-nalță spre lumină... și-o învie! Referință Bibliografică: Creație / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CREAŢIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342113_a_343442]
-
porcul guiță. - Vaca nu mugește mă', ci muge. - A mea mugește domnule! - Porcul tău guiță mă' Năîtăfleață? - Aoleu, ce guiță dom'le! - Dă-i mă' să mănânce să nu mai guițe. N-aveam voie să facem propoziții cu catedra și piedestalul, unde am fi dat greș fiecare dintre noi. La ar'metică ni s-a părut mai greu să deprindem cele patru operații dar ne-am obișnuit repede. - Cât fac mă' trei plus cinci? La care noi nu răspundeam decât cu
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
poeții, Că sunt sărăcuți băieții, Însă fac și pe deștepții! --- Lăsați orice sacrificii, Și porniți cu artificii, Să se mire toți calicii! --- Luați-l pe fiecare, Să vedem cât e de mare, Să-l ridicăm în picioare! --- Nu le faceți piedestale, Nu le cântați osanale, Scuturându-i de petale! --- Criticați cu nonșalanță, Puneți totul în balanță, Cât mai sunteți la distanță! --- Vă doresc o zi mai bună, Câte-n stele și în Lună, Critica aici se adună! --- Referință Bibliografică: PESEMNE? / Mihai
PESEMNE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341954_a_343283]