237 matches
-
fi un vânt când aleargă nestăpânit să anunțe un anotimp al stihiilor. Olga ajunse acasă într-un târziu. Mama ei, care o aștepta plină de îngrijorare, intui încă de la ușă că nu fiica ei, ci o străină, o ființă deznădăjduită, pierită, intrase în casă. - Ce ai, fato? Ți-e rău? - Da, nu mă simt prea bine, aș prefera să nu-mi pui nici un fel de întrebări! - Cum asta? Sunt mama ta, vreau să știu ce se întâmplă cu tine, pari bolnavă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile și comportamentul pieritului Alcibiade Adrian Nicolici. Degetele se electrizară. Încăperea fu brăzdată de schije de foc minuscule. Masa circulară, cu cele cinci scaune și ocupanții lor, fu catapultată 150 de centimetri în văzduh. 364 DANIEL BĂNULESCU Magherușan, madam Sapiența Celenterache și madam Dragonela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
propria ei teorie. Dar își dădea seama că David era realmente îngrijorat. Haide, tu du-te la Belinda, a spus ea deschizându-i ușa. Eu rămân aici, cu Jessica, în caz că sună Jake. —Mulțumesc, i-a răspuns David cu un zâmbet pierit. Sper ca teoria ta să se dovedească adevărată, pentru că, dacă i s-a întâmplat ceva, n-o să mi-o iert niciodată. Fiona nu pricepea de ce David se blama singur și, în orice alte circumstanțe, ar fi încercat să-i bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cum nu e niciuna "Și s-o ajungă chiar e dat de soarte, "Căci tinereță neîmbătrînită Ii dăruim și viață făr-de moarte. Dar ne-ntrupat e chipu-acei iubite "Ca și lumina ce în cer se sue A unei stele de demult pierite: El n-a fost când era, el e când nu e. " {EminescuOpIV 455} ANEXE {EminescuOpIV 456} {EminescuOpIV 457} 1. COPILĂ, ANGEL DE ÎNNĂLȚARE... (cca 1866 ) Copilă, angel de înnălțare Lipește-ți sânul de capul meu, Dispare lumea de sub picioare Mergând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în capu ei... - Mai taci dracului din gură! Ai îmbătrînit și tu ca alte cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a întors-o spre el: - Mai ești supărată pe mine? Avea un glas plăcut de om tânăr, care o furnica până în creștetul capului. Sub cot îi simțea degetele calde și sângele tot i se urcă la inimă. - Nu știu, răspunse, pierită. Se despărțiră și ea rămase multă vreme în curte privind geamul lui. Studentul aprinsese lampa. Umbra i s-a mișcat după aceea de câteva ori prin dreptul perdelei. N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei. Se trezea buimăcită, gata să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații erau altfel. Ea îi vedea în fiecare zi. Ginerii nu erau marchizi, ci salahori ori fochiști, tinichigii sau cizmari, oameni necăjiți, care umblau toată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
genetice au Încercat să mă transforme Într-un fel de yoyo sexual. A urmat o altă pauză. Mai lungă decât Capitalul lui Marx, volumele unu, doi și trei. Au băut? s-a auzit Într-un târziu În receptor vocea aproape pierită. Vreo două butelcuțe de vodcă. — Îmi pare rău, Igor. Sunt extrem de jenată. E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis, și-a dat să mi le smulgă. „Le-ai citit?“ - m-a Întrebat. N-am scos o vorbă, m-am uitat doar la el. „Să știi c-am vrut să-ți spun“ - a zis, și-avea o față tare pierită, crede-mă - „dar mi-a fost teamă că n-ai să Înțelegi.“ „Ce să-nțeleg?“ - am zis. „Ce-i de Înțeles? Scrie aici cît se poate de limpede: ești divorțat și nu mi-ai spus niciodată nimic. M-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
afară, asta Însemnând că l-au omorât pe Gilford. M-am Întins lângă bătrân când au cărat targa la spital și m-am ținut bine de targă și-am plâns și-am plâns și el arăta așa de palid și pierit și atât de Îngrozitor de mort și nu mă puteam opri să nu mă gândesc că dacă bătrânul murise, oricum n-aveau de ce să-l mai Împuște și pe Gilford. Poate rana de la copită i s-ar fi vindecat. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să o deschidă. Nu fu cu putință. Alex, după ce deschise poarta, zise: - Aceasta e casa visurilor mele pe care le-am strâns într-un buchet pentru tine și Mihăiță! Uite, ai aici toate cheile! Ina, copleșită de eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ajuns pentru a te bucura de noua ta situație. Vei fi proaspătă, În căutarea unui nou Doru și mereu te va Împiedica un fost Dan. — Auzi, Angelo, stoarce-l bine pe Doru, acum, dacă zici că e ultima oară... — Sunt pierită, distrusă... Dar să știi că o să mă regrete. — O, asta da. Cu siguranță că o să te regrete. Cred că nici nu o să te poată părăsi. De ce să nu-i dai omului speranțe? O, dar nu se pierde ea, Angela, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un cocean de porumb. Dar gâtul damigenei se dovedi de fiecare dată ori prea îngust, ori prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse, vrei să-ți zic niște făcături de urât, de-ale pieritului ? Poate că te mai ușurezi, părinte, de păcatele cu care te încarci de la vinul de împărtășanie. — E vin bun, spuse totuși, plin de remușcări, părintele. Căpșunică adevărată, uite ce culoare are, parcă e piatra de la inelul episcopului. — Tocmai de-aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea nevoie să folosească sigiliul lui Hsien Feng. Prefăcându-mă a fi neliniștită, mi-am scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și venele îi pulsau de entuziasm. — Unde este sigiliul lui Hsien Feng? a cerut el să afle. Sub pretextul că brusc mi s-a făcut rău, Nuharoo a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atmosferă dacă n-ar fi fost pompată la un număr de decibeli capabil să facă praf un 747. Danny plecă să aducă băuturile pentru Philip și Sonja, În timp ce Penelope, curajoasă, făcea Încercări să converseze cu Elisa, care era și mai pierită. Eu stăteam pur și simplu acolo, În picioare, extrem de conștientă că păream jenată și stupidă, dar fără să am capacitatea de a mă mișca. Deci, Philip, prezintă-mi-o pe, ăă, prietena ta, am reușit să articulez, Întrebându-mă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
debitor este cert (individual determinat) și piere dintr-un caz de forță majoră, debitorul este exonerat de obligația de a-l preda. Dacă lucrul este de gen, debitorul nu poate fi exonerat de executarea obligației față de creditor, cât privește lucrul pierit și aceasta pentru că lucrurile de gen nu pier, ele putând fi lesne înlocuite cu altele de același gen. Este principiul cunoscut încă din dreptul roman genera non pereunt. De asemenea, locul de predare al bunului, în cazul bunului individual determinat
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a sufletelor moleșite, Ieronim le oferea armele religiei creștine ca mijloc de înviere morală și tărie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iubită Ah, unde sunt anume, ah, anii cei frumoși? A vieții mele carte e scrisă în durere Curînd s-a stinge viața-mi, curînd s-a fi închis, Dar părăsit de lume, gîndi-voi cu plăcere. La tine, ah, la tine pierită ca un vis. "189 Și încă două strofe, din poezia Zădarnic șterge vremea: "Zădarnic șterge vremea a gîndurilor urme! În minte-mi ești săpată ca-n marmora cea rece, Uitarea mînă-n noapte a visurilor turme Și toate trec ca vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
salvie. Se bea ceai de plescăiță sau se fac tamponări pe bube. Tamponări cu piatră acră pisată pe afte. Gargară cu ceai de nalbă mare sau de susai, cu miere de trandafir cu puțină piatră acră sau cu borax. CEL PIERIT Afecțiune care se manifestă prin apariția În jurul gurii și nasului a unor bășici mici și roșii asemănătoare urzicării, cu mâncărimi. Se tratează prin: Spălări cu fierturi din planta "cel pierit", cu dumbăț de pădure, cu faptnică, crenguțe de gutui sau
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de trandafir cu puțină piatră acră sau cu borax. CEL PIERIT Afecțiune care se manifestă prin apariția În jurul gurii și nasului a unor bășici mici și roșii asemănătoare urzicării, cu mâncărimi. Se tratează prin: Spălări cu fierturi din planta "cel pierit", cu dumbăț de pădure, cu faptnică, crenguțe de gutui sau de măr dulce, cu zeamă de pălămidă, păpădie, pasatul vrabiei, pelinul calului, coajă de sudoarea calului, cu ștevie sălbatică, frunze și ramuri de trandafir negru, cu urzică vie și volovatic
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
cu ștevie sălbatică, frunze și ramuri de trandafir negru, cu urzică vie și volovatic. Oblojeli cu frunze și scoarță de arin, fierte și amestecate cu cenușă, cu cimbrișor de pădure sau cimbru de câmp, cu cimbru de grădină, calapăr, cel pierit, șovârv, cu flori de ciuboțica cucului amestecate cu spumă dulce, rouă de laur, zeamă de lemnie, lemnul Domnului, cu mlădițe de măr dulce, mentă neagră uscată și măcinată, cu pelin amestecat cu smântână proaspătă, din pământ de la prun negru. Alifii
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]